7,887 matches
-
un semn cu înțelesul: "Mă întorc numaidecît!" Iar noi așteptăm. Cu nerăbdare. De ce n-aș mărturisi-o? În timpul acesta Roza stă cuminte intr-un colț al odăii ca să n-o vadă domnul Axente și să nu-i dea vreo nouă poruncă, iar Ioana, fără rost, se plimbă prin antreu, iese afără, se întoarce iar. Gîn-dește desigur: "Ce oribil este să joci tot timpul cărți!" Dar nu spune nimic, din jenă pentru menajul Axente, față de care se simte obligată sau din pricina bolii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
punct de sprijin. În același timp, poate să descopere un cuprins uluitor, minunat, mai ales când o întâlnești într-o narațiune pe măsură. Ne este cunoscută mica povestire Cei doi regi și cele două labirinturi, de Jorge Luís Borges. La porunca unui rege din insulele Babiloniei, arhitecții și magii ar fi construit un labirint deosebit de complicat și subtil. Oricine s-ar fi aventurat pe coridoarele lui s-ar fi pierdut pentru totdeauna. <ref id="20">Jorge Luís Borges, Cei doi regi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
teribil, apt să te cutremure. Prea multe însă nu se pot spune, căci nu e vorba de un înțeles ascuns ce așteaptă să fie dat la iveală. Cât privește celelalte două labirinturi, aflăm că sunt ridicate de oameni și la porunca unor oameni. Cu toate acestea, fac vizibil ceva neomenesc. Dacă în realitate a fost posibil așa ceva, sau dacă istoria a consemnat ceva de acest fel, nu are acum importanță. Cuvântul scriitorului le arată exact așa cum sunt. Unul dintre ele, înălțat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
trecut - Un panglicar neîntrecut. Face gafe, ce curg șnur, Râd și câinii dimprejur... Istoria nu l-a-nvățat Să nu fie răsfățat. E-o tradiție la noi S-avem lideri mândri, goi Care nu știu ce e munca, Nici cum a rosti porunca. Și de-aceea stăm pe loc Ca-ntr-un fund de poloboc. Totuși, veșnica-ntrebare: Până când tot așa, oare? 19 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVI) Circulă un vis integru Între cei mai mari „sforari”, Că se va schimba la „negru” Leu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
punct de sprijin. În același timp, poate să descopere un cuprins uluitor, minunat, mai ales când o întâlnești într-o narațiune pe măsură. Ne este cunoscută mica povestire Cei doi regi și cele două labirinturi, de Jorge Luís Borges. La porunca unui rege din insulele Babiloniei, arhitecții și magii ar fi construit un labirint deosebit de complicat și subtil. Oricine s-ar fi aventurat pe coridoarele lui s-ar fi pierdut pentru totdeauna. <ref id="20">Jorge Luís Borges, Cei doi regi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
teribil, apt să te cutremure. Prea multe însă nu se pot spune, căci nu e vorba de un înțeles ascuns ce așteaptă să fie dat la iveală. Cât privește celelalte două labirinturi, aflăm că sunt ridicate de oameni și la porunca unor oameni. Cu toate acestea, fac vizibil ceva neomenesc. Dacă în realitate a fost posibil așa ceva, sau dacă istoria a consemnat ceva de acest fel, nu are acum importanță. Cuvântul scriitorului le arată exact așa cum sunt. Unul dintre ele, înălțat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
află în Cer". Puluga, Ființa supremă la populația insulelor Andaman, din golful Bengal, locuiește în Cer; glasul lui este tunetul, iar răsuflarea, vântul; mânia și-o arată prin uragan, și lovește cu trăsnetul pe toți aceia care nu-i ascultă poruncile. Zeul Cerului la populația yoruba de pe Coasta Sclavilor poartă numele de Olorun, care înseamnă "Stăpîn al Cerului". Samoyezii îl adoră pe Num, Zeul care locuiește în Cerul cel mai înalt și al cărui nume înseamnă chiar "Cer". Divinitatea supremă a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în afară de Oliveira; părinții nu-i îngăduiau să se împrietenească prea mult cu fata unui om atât de bogat. Se spune că această interdicție l-a hotărât să intre în seminarul din Vizeu; pe de o parte, era nedumerit de duritatea poruncii părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă pasiune ar fi fost, după unii biografi, adevăratul motiv al hotărârii lui Oliveira Salazar de a îmbrățișa cariera eclesiastică. Familia, și-n deosebi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ușă ca niște proști? Intrați și închideți, până nu-mi stinge vântul focul. Audbert se supuse, ascultător, iar femeia făcu un gest scurt, dar grăitor, arătându-le masa: Ședeți și tăceți din gură, acum am treabă, spuse sau, mai degrabă, porunci, după care le întoarse liniștită spatele ca să se ocupe de foc, deasupra căruia stătea atârnată o oală de fier. Lăsând la o parte vătraiul, se duse în colțul din dreapta al peretelui din fund și începu să scotocească într-o ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abia așteptau să audă mesajul romanului și să vadă adunarea luând o hotărâre. în vreme ce asculta, cu o expresie concentrată, spusele episcopului, lui Sebastianus nu-i scăpă schimbul de cuvinte dintre Gundovek și Chilperic, căruia era limpede că-i dădea anumite porunci. atunci când conducătorul burgund se întoarse din nou către el, înțelese că trebuia să încheie micul său dialog cu episcopul. îl salută pe acesta din urmă, însă el îi reținu brațul cu o mână nervoasă. Fixându-l cu ascuțimea privirii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sub zidul exterior, asigura la masa cenobiului suficiente legume și cartofi. După cum bine se vede, nu se putea găsi un loc mai bun pentru cineva care ar fi vrut să renunțe la lume și să caute pacea sufletului trăind după poruncile lui Cristos. Și, într-adevăr, mulți veniseră în anii din urmă ca să încerce acea experiență, dar cei opt erau singurii care rămăseseră: nu-i unea rangul social din care proveneau - Baudelius, de pildă, era de viță nobilă înaltă, în vreme ce Simplicius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe neașteptate un junghi sfâșietor în inimă, amintire a unei admonestări pe care el însuși i-o făcuse novicelui doar cu o zi înainte, comentând un fragment din Evanghelia lui Luca, despre bunul samaritean: „Să nu uiți niciodată că prima poruncă a Domnului nostru e iubirea!“. Cum de nu putuse să înțeleagă că el însuși era chemat în momentul acela - mai mult decât oricare altul, în pofida oricărei aspirații personale, chiar nobilă fiind - să se arate fidel acelei porunci de căpătâi? Pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
niciodată că prima poruncă a Domnului nostru e iubirea!“. Cum de nu putuse să înțeleagă că el însuși era chemat în momentul acela - mai mult decât oricare altul, în pofida oricărei aspirații personale, chiar nobilă fiind - să se arate fidel acelei porunci de căpătâi? Pătruns până în adânc de acea revelație, care îi venea prin mijlocirea unui suflet curat și nevinovat, lăsă ochii în jos și tăcu multă vreme, făcându-și reproșuri pentru propria-i mândrie. în jurul său domnea doar tăcerea. în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puternic de mijloc. Zâmbi apoi către Sebastianus: — Eu nu am făcut nimic. Când am încercat să-l prind pe acela - făcu semn către calul pe care i-l dăduse - burgundul care-l ținea de căpăstru mi-a spus că primise poruncă să-l țină pentru tine. Conducătorul lor te cunoaște, Prefectule, e limpede. Eu am zis că sunt scutierul tău, astfel că mi-au dat și mie unul. în timp ce încăleca, Sebastianus întinse mâna Lidaniei: — Vino lângă mine. Imediat ce găsesc un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apăru însemnat de răni adânci, înfiorătoare. Maliban scuipă dezgustat. — Hunii! Nu sunt decât niște animale! comentă scurt, căci spectacolul era prea dur chiar și pentru un barbar ca el. Instinctiv, Sebastianus își trase calul, întorcând spatele acelei scene. — îngropați-i, porunci. O să vedem pe urmă dacă... — Prefectule! Acolo, după tufișuri. Uite! Stârnit de vocea lui Maliban, Sebastianus privi în direcția pe care i-o arăta, mai exact, spre întinderea ierboasă de dedesubt, unde imediat după un mic pâlc de mesteceni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adesea întrecea măsura, devenind mai mult decât provocator și atrăgându-și împotrivă ostilitatea celor din jur și chiar pe a celor de același rang. Ajuns în pragul celor șaizeci de ani, o slujea pe Hippolita cu un devotament nestrămutat: din porunca ei, cumpăra adesea, de la privați sau de la cei care le revindeau, sculpturi, picturi, obiecte decorative de factură antică - multe dintre ele purtând o inconfundabilă amprentă păgână -, salvându-le astfel de frenezia distrugătoare a fanaticilor creștini, și se ocupa, practic, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zis: Filistenii se vor coborî împotriva mea la Ghilgal, și eu nu m-am rugat Domnului! Atunci am îndrăznit și am adus arderea de tot." 13. Samuel a zis lui Saul: "Ai lucrat ca un nebun și n-ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; 14. dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Și-a ales un om după inima Lui, și Domnul l-a rînduit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decît închinarea la idoli și terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvîntul Domnului, te leapădă și El ca împărat. 24. Atunci Saul a zis lui Samuel: Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului, și n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor, și i-am ascultat glasul. 25. Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin pînă la pămînt înaintea Domnului." 26. Samuel a zis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
El își zicea: "I-o voi da ca să-i fie o cursă, și să cadă sub mîna Filistenilor." Și Saul a zis lui David pentru a doua oară: "Astăzi îmi vei fi ginere." 22. Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: "Vorbiți în taină lui David, și spuneți-i: "Iată că împăratul e binevoitor față de tine, și toți slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului." 23. Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Și David a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui, și i-a zis: "Pentru ce ești singur și nu este nimeni cu tine?" 2. David a răspuns preotului Ahimelec: "Împăratul mi-a dat o poruncă și mi-a zis: "Nimeni să nu știe nimic de pricina pentru care te trimit și de porunca pe care ți-am dat-o." Am hotărît un loc de întîlnire cu oamenii mei. 3. Acum ce ai la îndemînă? Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
zis: "Pentru ce ești singur și nu este nimeni cu tine?" 2. David a răspuns preotului Ahimelec: "Împăratul mi-a dat o poruncă și mi-a zis: "Nimeni să nu știe nimic de pricina pentru care te trimit și de porunca pe care ți-am dat-o." Am hotărît un loc de întîlnire cu oamenii mei. 3. Acum ce ai la îndemînă? Dă-mi cinci pîini, sau ce se va găsi." 4. Preotul a răspuns lui David: "N-am pîine obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul. 8. David a zis lui Ahimelec: "N-ai la îndemînă o suliță sau o sabie, căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică." 9. Preotul a răspuns: "Iată sabia lui Goliat, Filisteanul pe care l-ai omorît în valea terebinților; este învelită într-un covor, în dosul efodului; dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea și să-mi întindă curse cum face astăzi?" 14. Ahimelec a răspuns împăratului: "Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui, și înconjurat cu cinste în casa ta? 15. Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine așa ceva! Să nu arunce împăratul nici o vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Venise Înveșmântat În odăjdii scumpe, luând Înfățișarea unui patriarh. Chipul său lumina ca soarele, iar În mâna sa avea Însemnele puterii dumnezeiești. Mulți au fost seduși de falsa-i strălucire. Și acum sufletul lor se zvârcolește În focul Gheenei. La porunca sa vechile cărți bisericești au fost arse și rescrise, canoanele slujbelor au fost schimonosite și pervertite și ele la așa numită nouă credință. Prigoana Împotriva celor drepți a fost cumplită. Toți cei care au continuat să-și facă semnul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
erau cuvinte și sensuri pe care nu le Înțelegea? De unde Îi veneau ele? Nu cumva dintr-un cap străin, care până mai adineauri viețuise Într-o altă galaxie? „Să nu ai alți dumnezei În afară de mine“, suna cea de-a doua poruncă. Existau cumva și alți dumnezei În afară de unul singur? De cine se temea Domnul, nu cumva tocmai de astfel de creaturi cum e acest străin care are pretenția să fie singurul Dumnezeu al Mașei!? „Dumnezeu În ce sens?“, se Întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]