5,260 matches
-
bat de fapt și că le aude doar el, pentru că dangătul lor îl făcea să se simtă exclus dintr-o comunicare colectivă cu Dumnezeu. Din odihna amiezii îl deșteptaseră tot clopotele. Avea senzația că a înnebunit. De ce să bată clopotele? Porunci să se deschidă ferestrele ca să controleze dacă dangătul este real sau doar o iluzie auditivă. Era real. Sări ca ars de pe sofaua pe care stătuse întins și strigă să i se aducă armăsarul pentru ca să meargă la Curtea domnească. Ajuns la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gărzi. Erau așteptați, căci porțile s-au deschis în fața lor. Se întunecase și nu erau deloc lumini pe la ferestre. De undeva apăru un bărbat care salută și spuse: În cuhnie, măria ta. — Arată-ne drumul că nu se vede nimic, porunci vodă. Omul o luă înainte, cei trei pășeau prudenți după el. Se apropiară de o clădire înaltă, pătrată, care se profila cenușie pe cerul înstelat al nopții. Intrară în sala mare a bucătăriei luminată feeric de jeraticul scormonit al vetrei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Drumul era bun, lanuri verzi și păduri abia înfrunzite cât vedeai cu ochii. La prânz au ajuns la Călugăreni. Aici domnul a cerut să se facă un popas ca să se aștepte restul suitei. A coborât vioi din rădvan și a poruncit să i se dea un cal de călărie. A sărit în șa și, politicos, i-a comunicat lui Kuciuk Selin că dorește să fie întovărășit. Au plecat toți trei alături, domnul, imbrohorul și prințul Ștefan. Au pornit în galop, încălcând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spus să nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că ar dori să prânzească cu domnia sa Selin Kuciuk. Tocmai atunci trecea pe lângă rădvanul domnesc Panait Cioranu, clucerul, fratele lui Ștefan Cioranu, marele serdar, cel de s-a hainit împotriva lui vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
serdar, cel de s-a hainit împotriva lui vodă și a trecut de partea Bălăceanului. Acela a fost pedepsit luându-i-se viața, sus pe deal, la mânăstirea lui Mihai Vodă cel Viteaz. Văzându-l vodă pe clucer, i-a poruncit să-l caute și să-l aducă pe imbrohor. Calul Cioranului fiind tot numai o apă, clucerul, om voinic și mâncăcios din fire, i-a cerut beizadelei să-i dea voie să încalece armăsarul ce făcuse drumul până acolo fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bărbați întinseră mâinile să și le întâlnească. A prințului era rece, umedă și tremura ușor, a domnului era caldă, bună și mângâioasă. — Să-i judeci și să-i pedepsești, taică! — Pe cine, pe slugă sau pe cel care i-a poruncit? — ... — Așteaptă..., așteaptă să-i prind și să-i dau în vileag pe cei ce au pus la cale netrebnicia. — Aga Selin e furios, vrea vinovatul, ca să arate că el nu are amestec. — Nu are. Liniștește-te, Ștefane, mâine plecăm în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sfântul Duh, mi se părea că domnia ta crede doar în Allah. Să fi fost doar o părere, crezi în alt fel de duhuri? Nu, măria ta, nu cred în duhuri, dar cu păsările tot nu știu ce se întâmplă. — Hai, să vedem. Poruncește să ne-aducă doi cai din caii domniei tale, să încălecăm noi și beizadeaua Ștefan. Probabil că voievodul se supărase pe cineva neștiut, pentru că începu să vorbească țipat de se auzea peste zgomotul copitelor pe pământul bătătorit: — Vreau să-ți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zgomotul copitelor pe pământul bătătorit: — Vreau să-ți dovedesc că nu sunt duhuri și că păsările sunt doar speriate de mulțimea călăreților. Dacă o luăm înaintea alaiului și ne depărtăm puțin o să întâlnim păsări câte vrei. O să vezi! — Fie, o să poruncesc să se aducă doi cai din ai mei. Dar cu mâna mea cum rămâne? Ce o să spună doctorul? — O să ții căpăstrul în mâna sănătoasă, râse vodă. Spătarul Mihai părea a crede în duhuri, căci își făcu speriat cruce cu limba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plâns și încă mai umblă cernită. A fost bine îngrijit de doctorii noștri pe care-i plătim cu aur greu. L-am îngropat în pronaosul Mitropoliei din Târgoviște și fata noastră a dat danie să fie pomenit cu ctitorii. Am poruncit să-i sape piatră frumoasă ca unui fiu de domnitor, căci noi în iconomia noastră l am pus alături de coconii noștri. Exaporitul se înroșise vinovat că putuse să exprime oarecari bănuieli. — Mă iartă, măria ta. Știm că maica măriei tale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în fața lui un om prețios care, prin suferința lui, a devenit din interesant iubit. — Îți mulțumesc pentru frumosul cuvânt, ne pare rău că ești încercat de suferințe trupești și apreciem că ai venit în divanul nostru când ți s-a poruncit, deși durerea îți schimbă ochii în izvor de lacrimi. Să lăsăm grija înscrisului înțelegerii noastre și să ne sfătuim împreună pentru bunăstarea popoarelor care așteaptă pacea de la suveranul nostru, Stăpânul celor Două Continente. — O, nu, prealuminate, când ai sănătatea atât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își ținea cu atâta putere bocceaua în mâini încât îi retezau mâna și luau avuția cu mână cu tot. Privea uimit cum scot negustorii de pe lanț mânerul cufărașului din piele și da dreptate poveștilor Tudorei. — Să vedem ce aveți acolo, porunci vodă. Cei doi dădură din cap în semn că au înțeles, se ridicară în picioare, făcură un semn că vor să pună marfa pe pupitru. Tânărul grăbit se descheie la caftan și-și scoase cingătoarea din jurul mijlocului, care se dovedi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așezau vraf în fața domnului, fără ca el să se atingă de mâncarea din ele. Acum sfinția sa se ridică și după el toți comesenii, ca să rostească împreună rugăciunea de mulțumire. Voievodul își plimbă privirea de la unul la altul, era încruntat. Când terminară, porunci să fie urmat în odaia lui de cei doi fii mai mari și de unchii săi Constantin și Mihai Cantacuzino, îi spuse lui Radu să se îngrijească de treburile casei și, cerând binecuvântarea mitropolitului, îl rugă șoptit să-l însoțească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu se știe unde la ceasurile în care soarele la răsărit sau la apus le crește umbrele lungindu-le în continuarea cenușiului penelor, de par arătări de basm. Iarna aci vântoasele se întețesc măturând și viscolind zăpezile. Dinspre Vlăsia o să poruncească să aducă lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele de cleștar, a căror transparență lăsa vederii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arcuite la cei ce-l ascultau. Nu-i plăcu faptul că întunericul îi apăra. Mai mult ghicea decât auzea respirația egală a mitropolitului Theodosie. I se făcu milă de bătrânețile lui și, blând, reluă șirul vorbelor: — Sfinția ta, încuviințează să poruncească dumnealui beizadea Ștefan aprinderea făcliilor, deși îmi pare rău că n-o să pot vedea prin fereastră cum își aprinde cerul stelele una câte una. Ah, dor mi-a fost de tihna asta... Mi-e sufletul încă greu de atâta veghe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-o poftești din partea noastră pe femeia aceea... cum îi spune? Muierea care face negoț cu grânele noastre la Stambul. Doamne, cum îi spune? Eh, da, Lavinia. Vodă deschise ochii să admire roșeața care rumenise obrajii unchiului său. Da, da, poruncește-i, neică Mihai, prin călărași de poștă, să lepede neîntârziat Stambulul că vine... molimă mare și să sosească în Valahia la curțile domniei tale. Spre toamnă o să mergem împreună să vedem cum s-a înălțat ctitoria domniei tale de pe apa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
copaci, neică.” — De asta mă pune măria ta să-mi chem aci legăturile din Stambul? își destrămă visarea spătarul. — Ha, ha, râse voios domnul, strângându-i mâna. Ce-ți mai trecu prin cap, neică? Mâine, poimâine, o să spuneți că am poruncit să se tipărească din banii noștri liturghiere românești de frica grecilor. Vezi, neică, nu-i așa politica. Liturghiere și evanghelii se tălmăcesc nu de frica grecilor, că ei au aceeași credință cu noi. Sfinția sa Theodosie așa îi spunea lui Șerban
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mnogoeletie ca unui domnitor. Uns cu mir și binecuvântat de patriarh, se întoarse și, în lumina puternică a amiezii năvălind pe ușa deschisă, ghici în silueta neagră adusă puțin de spate pe Lavinia. Chiar în ziua sosirii la București, așa cum poruncise vodă, oamenii lui de legătură au pornit spre Istanbul. La două zile după plecarea femeii spre București s-au răsculat ienicerii din gărzile orașului. Nu-și mai primiseră solda de un an și, sălbăticiți, au înroșit cu sânge omenesc pavajul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcut până și pe prâslea mare stăpân. Capul doamnei, după câte înțeleg, nu vrea ca nici o palmă de pământ să fie pe numele domniei, că, de, domniile sunt schimbătoare și când se schimbă domnii se schimbă și stăpânii moșiilor domnești... Poruncește slugilor să scoată caii din grajd și să-i înhame la sanie. Or fi mâncat surugiii? Și până atunci arată-mi ce cărți ți-a mai adus grecul domniei tale de pe la Odrii sau Stambul. Niscaiva istorii rare? Lipită de perete
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o ladă de piele de Cordova, ce ar fi fost în mod normal neremarcată, atrase privirile marelui stolnic. Ștefan tresări oarecum, speriat la gândul că unchiul și nașul lui știau tot ce se petrecea în casa lui. O clipă să poruncesc să înhame caii și mă întorc să vă arăt. Când prințul dispăru pe ușă, Del Chiaro se apropie de stolnic și i spuse în șoaptă: — Azi cu puțin înainte de chindie excelența sa (și aci făcu un gest cu capul spre ușă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca și mine” și-i era teamă săși mărturisească asta. Mecanic, Del Chiaro mai întoarse o pagină și încă una. Scriitura era sobră, exactă, în îmbinări unghiulare, nerotunjite, amintind cumva de robia babilonică. Absența oricărui ornament, oricărei ilustrații plastice îți poruncea prin sugerare, autoritar, de pe fiecare pagină: „Să nu-ți faci chip cioplit”... Surprins, apropie cartea mai mult de lumină. În josul paginii era o semnătură cu litere latine, cu majusculele mult înflorite, culoarea tușului indicând o dată ulterioară celei la care lucrase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zâmbi amintirilor, se ridică anevoie, se îndreptă de spinare. Avea un junghi în umărul stâng, care-l ținea chiar și atunci când își mișca abia perceptibil capul, așa că îi salută din ochi pe cei câțiva care așteptau în sala Mitropoliei și porunci slugii care-l însoțea să i se aducă sania. Avea impresia că ceva anume îi scapă. Astăzi nu va mai ieși nicăieri, va mai citi încă o dată copia scrisorii mitropolitului către domn. Era clar că vodă îl amenințase pe sfinția sa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întregi de stejar, obosiți de nesomn, trăgeau pe rând concluziile. — Trebuie să părem amândoi obosiți și bolnavi, să scriem chiar și preafericitului patriarh la Constantinopol și să ne văităm. Dumneata, neică Dinule, iei legătura cu oamenii de la spătărie și le poruncești să mă înștiințeze de tot ce se întâmplă acolo. Cere-le copii de pe toate documentele mai importante. Da, ține minte, printre oamenii mei de încredere cel mai important este Nicola de Porta; noi i-am salvat viața când, ca secretar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Matei. Așa că nici vorbă de tron împrumutat! Când împrumuți, te mai gândești să dai și înapoi. Să mergem la culcare, nu mă mai amărî că-mi alungi somnul cu totul. De când m-a scos vodă din divan și mi-a poruncit să stau departe de spătărie, nu mai pot dormi decât două, trei ceasuri pe noapte. Prea multă nedreptate: eu cu truda și Constandinul Stancăi cu folosul... Mâine punem totul la cale, scrisorile și ce a mai rămas. A doua zi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el planul lui: — Astă seară spițerul domniei tale o să-mi cănească barba și mustățile, ba chiar și sprâncenele, monahul paraclisului, care pare a avea același stat cu noi o să-mi dea un rând de haine monahicești și o desagă. Să poruncești să primesc o mârțoagă, vreo iapă stearpă cu care să pot pleca în zori spre București până să se troienească iar drumurile. Îmi faci o scrisoare ca din partea înalt preafericitului Hrisant al Ierusalimului. Așa o să pot intra la sfinția sa Antim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
singur patriarh, pe el, iar nu doi. Dar, i-am mai scris noi, că aceasta nu se poate, fiind împotriva canoanelor iar noi nu putem să-i dăm drepturile noastre lui Hrisant al Ierusalimului, chiar înger dumnezeiesc de ne-ar porunci. Mâna grăbită a mitropolitului împungea acul minuscul în inul pânzei cu atâta îndemânare exact pe urmele desenate de creionul cu plumb, încât spătarul Mihai nu-și putea crede ochilor. — Și ce o să fie rucodelia sfinției voastre? întrebă el fascinat. Mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]