3,622 matches
-
Beria devenind mareșal al Uniunii Sovietice. Deși nu a avut niciodată o comandă militară efectivă, Beria, prin organizarea producției pe timp de război, a avut o contribuție de prim rang la victoria URSS în Al Doilea Război Mondial. În perioada postbelică, când Stalin se apropia de vârsta de 70 de ani, s-a declanșat o luptă pentru succesiune printre apropiații dictatorului. La sfârșitul războiului, cel mai probabil succesor părea a fi Andrei Jdanov, liderul de partid al Leningradului din timpul războiului
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
executați, au fost adjunctul acestuia, Alexei Kuznețov, planificatorul economiei sovietice Nicolai Voznesenski, liderul local de partid Piotr Popkov și premierul RSFS Ruse, Mihail Rodionov. După moartea lui Jdanov, Nikita Hrușciov părea singura alternativă posibilă la cuplul Beria-Malenkov. În primii ani postbelici, Beria a coordonat înființarea polițiilor politice de tip sovietic în statele est-europene intrate în sfera de influență a Moscovei. Beria a selecționat personal comandanții noilor poliții secrete din țările est-europene. Mai mulți dintre aceștia erau evrei. Începând cu anul 1948
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
sau Magistrala Baikal-Amur sau construcții din marile orașe, precum tronsoane ale faimosului Metrou din Moscova și campusul Universității de Stat din Moscova, toate edificate prin muncă silnică. Multe alte proiecte din timpul industrializării forțate, a războiului sau din perioada imediat postbelică au fost realizate cu munca forțată a condamnaților, iar activitatea lagărelor Gulag-ului acopereau un domeniu mare de activitate a economiei sovietice. Majoritatea lagărelor de muncă erau așezate în cele mai îndepărtate zone ale nord-estului siberian(cele mai cunoscute lanțuri
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
metroului din Paris a fost construită odată cu apropierea Expoziției universale din 1900. A fost inaugurată la câteva luni după începutul expoziției. Rețeaua a devenit apoi gradual mai densă în interiorul Parisului până la al doilea război mondial. După o pauză în deceniile postbelice (1950-1970), mai multe din liniile existente au fost prelungite în suburbiile apropiate de oraș. Alegerile făcute la conceperea rețelei inițiale (distanțe mici între stații, rame de capacitate mică) limitează astăzi posibilitățile de extindere a rețelei. Totuși, la sfârșitul secolului al
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
papa Benedict l-a creat pe Ratti cardinal și arhiepiscop de Milano. Câteva luni mai târziu papa Benedict moare și în locul lui este ales Ratti. Își alege numele Pius al XI-lea. este pus în fața unei triste și tulburate lumi postbelice, o lume amenințată și ispitită de fascism și comunism. Departe de a ceda descurajării Pius s-a străduit din răsputeri să adune forțele binelui și să remedieze răutățile timpului. Pentru a aminti lumii materialiste primordialitatea spiritualității, Pius a stabilit frumoasa
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
de la moarte a copiilor respectivi. În semn de recunoștință pentru această intervenție a fost vizitat la Istanbul de marele rabin al Ierusalimului. În 1944 a fost numit de către papa Pius al XII-lea nunțiu la Paris pentru a sprijini eforturile postbelice ale Bisericii din Franța, și a devenit primul observator permanent al Sfântului Scaun pe lângă UNESCO, luând cuvântul în cea de-a șasea și a șaptea adunare generală a organizației, în 1951 și 1952. În 1953 devine cardinal-patriarh al Veneției și
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
Istoria Gărzii de Fier - Mistica Ultranaționalismului" (Humanitas 1995), la p. 64) intensa frustrare și tensiunile pe care le provoca în rândurile tinerilor români (în majoritate săraci, fii de țărani sau copii de boieri și ei scăpătați de reforma agrară (1921) postbelică), concurența pe care le-o făceau studenții evrei, care în general proveneau din vechi familii urbanizate, de profesioniști, preponderent mai înstărite și mai educate decât cele ale tinerilor studenți români; studenții evrei aveau astfel randamente academice ridicate, asta constituind un
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
superioare sunt Facultés Universitaires Saint Louis cu 2.000 studenți, Academia Militară regală, și două școli de artă fondate în 1982: Koninklijk Conservatorium de limbă neerlandeză și Conservatoire Royal de limbă franceză. Datorită prezenței importante a instituțiilor europene în perioada postbelică, există numeroase școli internaționale și europene ce funcționează în paralel cu școlile din sistemele de învățământ belgiene francofon și flamand.
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
cu Simon Busuttil, ca lider, este în opoziție. În Malta există și alte partide politice mai mici, care în prezent nu au reprezentare parlamentară. Până la al Doilea Război Mondial, politica malteză a fost dominată de , dezbătută între italofili și . Politica postbelică a tratat chestiuni constituționale privind relațiile cu Regatul Unit (în primul rând apoi ) și, în cele din urmă, relațiile cu Uniunea Europeană. Malta are un sistem de guvernare locală din 1993, bazat pe Carta Europeană a Autonomiei Locale. Țara este împărțită
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
un rol semnificativ în dezvoltarea culturală a românilor din Voivodina. Programul Asociației "Astra" cuprindea: Practic, "Astra" și-a sfârșit activitatea la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Ocupanții germani au încercat reluarea acestei publicații, care a dispărut în anii postbelici . După al Doilea Război Mondial, Voivodina a avut de un nivel scăzut de autonomie în cadrul Șerbiei. Constituția iugoslavă din 1974 a acordat provinciei dreptul de veto în parlamentele sârb și iugoslav în deciziile legate de afacerile sale interne. Constituția sârbă
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
la al doilea război mondial de partea Aliaților. În 1949, guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase până atunci sub un mandat instituit de Liga Națiunilor și, mai târziu, de O.N.U. În anii postbelici, autoritățile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire rasială, legiferând "apartheid-ul". La 31 mai 1961, Uniunea Sud-Africană s-a proclamat republică sub denumirea actuală și s-a retras din "Commonwealth". Ca urmare a politicii de apartheid și a ignorării rezoluțiilor
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
lui Hrușciov, care nu aveau balcoane și ascensoare. Unele din proiectele agricole ale lui Hrușciov au fost și ele răsturnate cu ușurință. Porumbul a devenit atât de nepopular în 1965, încât suprafețele cultivate au scăzut la nivelul minim din perioada postbelică, chiar și colhozurile care înregistraseră succese cu el în Ucraina și în alte zone sudice ale URSS refuzând să mai cultive porumb. Lîsenko a pierdut puterea decizională. Stațiile Mașini-Tractoare au rămas însă închise, iar problemele de bază din agricultură, pe
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuși", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
ferată și noua reședință. În scurtă vreme, pe aceste teren apare un cartier nou - Pământeni. În Pământeni se află Stația ecologic, sediul Biroului de Statistică Națională filiala Bălți, iar la hotarul de sud și vest - importante întreprinderi industriale. În perioada postbelică cartierul s-a lărgit spre nord și vest construindu-se blocuri cu 5 etaje. În cadrul sectorului se află câteva întreprinderi industriale importante, Stația ecologică ș.a. Sectorul „Slobozia” cuprinde: cartierul locuibil „Slobozia”, gara feroviară Bălți-Slobozia, formațiunea industrială „Slobozia”, teritoriul obiectelor gospodăriei
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
care a dus la formarea Regatului Belgiei. În urma Tratatului de la Londra din 1839, independența noului stat este recunoscută Valonia a fost ocupată în Primul Război Mondial de către trupele germane și în al doilea război mondial de către trupele naziste. În perioada postbelică, datorită tensiunilor dintre comunitatea francofonă și comunitatea flamandă, a avut loc o reorganizare a statului începând din anii 60 într-o federație care să țină cont de aspectele indentitare și culturale diferite ale regiunilor Belgiei. Miscarea valonă afirmă că, după
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
simultan și comunicant cu denigrarea și cu înăsprirea tratamentului față de unii dintre principalii săi acuzatori potențiali, victimele Holocaustului din România. Antisemitismul ocult al conducătorilor comuniști, sprijinit de cel stalinist s-a exprimat indirect, dar eficient. Regimul comunist instaurat în România postbelică a garantat prin constituție emanciparea tuturor etniilor. În realitate, antisemitismul - interzis prin lege - a îmbrăcat forme noi. „Dictatura proletariatului” a acționat cu asprime față de «elementele burghezo-moșierești», neproletare, «cu origine nesănătoasă», «cosmopolite», «cu rude în străinătate» etc., care formau majoritatea evreilor
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Primul Război Mondial, de partea Antantei. La 10 iulie 1917 a avut loc o remaniere guvernamentală, în urma căreia Partidul Conservator-Democrat condus de Take Ionescu a fost cooptat la guvernare, participând la votarea și aprobarea principalelor legi care vor reglementa societatea postbelică: legea reformei agrare și legea votului universal. Pasiunea amoroasă pentru Adina Cordescu îl va determina pe Take Ionescu la gesturi politice aproape iraționale, neînțelese nici de tovarășii săi de partid, cum a fost acela de a se opune din toate
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
fost eliberat de partizanii iugoslavi comuniști și de Armată Roșie. Pe 29 noiembrie 1945, mareșalul Iosip Broz Tito a proclamat la Belgrad Republică Populară Federativa Iugoslavia, care avea să devină, la 7 aprilie 1963, Republica Socialistă Federativa Iugoslavia. În timpul perioadei postbelice, Belgradul a progresat rapid în calitate de capitală a reînnoitei Iugoslavii, dezvoltându-se că un important centru industrial. În 1958 a început difuzarea programelor de televiziune. În 1961, conferința Țărilor nealiniate a fost ținută la Belgrad sub președinția lui Tito. În 1968
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
1806-1812 localitatea devine capitala Bugeacului. Treptat, s-a dezvoltat agricultura, meșteșugăritul, comerțul ș.a. După includerea Basarabiei în componența Imperiului Rus, orașul degradează treptat până la localitate sătească. În toamna anului 1940 autoritățile sovietice au transformat Căușeniul în centru raional. În perioada postbelică Căușenii și-au lărgit vădit zona industrială, a crescut repede și populația. Fiind centru raional în 1965, obține statut oficial de oraș. Aici funcționau combinatul de conserve, fabricile de pâine și cărămidă, activau combinatul întreprinderilor comunale și combinatul de prestare
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
naționalităților Austro-Ungariei, nici măcar abilitățile unui Metternich nu ar fi ajuns, fie printr-o întoarcere a armelor pe front, fie printr-o retragere din război și prin adoptarea unei poziții neutre, pentru a prezerva monarhia intactă ca mare putere în perioada postbelică. La început, Italia a rămas neutră. În ciuda alianței cu Austro-Ungaria și cu Imperiul German, Italia nu se simțea datoare să intre în război deoarece Tripla Alianță avusese un scop defensiv, iar Italia considera Puterile Centrale (termen prin care se înțelegea
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Sistemul juridic italian se bazează pe dreptul roman, modificat de codul napoleonian și de statutele ulterioare. este cea mai înaltă instanță din Italia pentru apeluri în cazuri civile și penale. ("Corte Costituzionale") decide cu privire la constituționalitatea legilor și este o inovație postbelică. De la apariția lor la jumătatea secolului al XIX-lea, a infiltrat viața economică și socială a multor regiuni din sudul țării, cea mai notorie fiind Mafia Siciliană, care avea apoi să se extindă și peste hotare, inclusiv în Statele Unite. Veniturile
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
filmele produse de ei se numără și capodopere ale cinematografiei mondiale, ca "La dolce vita"; "Cel bun, cel rău, cel urât" și "". Între jumătatea anilor 1940 și începutul anilor 1950 a avut loc apogeul , ce reflectau starea precară a Italiei postbelice. Pe măsură ce țara și-a revenit și a devenit una bogată în anii 1950, a urmat o nouă formă de neorealism, denumită „neorealismul roz”, apărând și alte genuri de film, cum ar fi peplum și apoi western spaghetti, care au fost
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
epurărilor) s-au cicatrizat după perioade foarte îndelungate. După război, a început pentru Franța o perioadă de reînnoire. Dacă generalul de Gaulle, liderul , nu a putut să împiedice adoptarea unei constituții apropiate de spiritul celei de a Treia Republici, perioada postbelică s-a remarcat prin înființarea unui sistem de asigurări sociale și de acordarea dreptului de vot pentru femei. A Patra Republică a ales tabăra occidentală în Războiul Rece care a început atunci, a inițiat decolonizarea Asiei și Africii și a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
mai performante și mai elitiste decât universitățile. Aproape 17% dintre elevii învățământului primar și secundar sunt școlarizați în unități private, cea mai mare parte sub contract de asociere cu statul și, adesea, cu cultele religioase. Franța a cunoscut în perioada postbelică o mărire considerabilă a ratei de școlarizare. În 1936, mai puțin de 3% dintr-o promoție obținea bacalaureatul; acest procentaj a depășit 30% în 1985 și 60% în 1995. Totuși, această democratizare a învățământului nu a înlăturat și inegalitățile sociale
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
atât edificii culturale religioase (cum ar fi, de exemplu, ), cât și civile (castelele din Valea Loarei), industriale (), militare ( de ) și urbane ( din Nancy, centrul istoric al Strasbourgului). Ea conține exemple de arhitectură din toate epocile, de la arhitectura romană () până la cea postbelică (), trecând prin capodoperele arhitecturii romane (Biserica din Saint-Savin sur Gartempe), gotică () și clasică (). Încă din 1840, în Franța, clădirile de interes istoric, arhitectural, patrimonial sau cultural pot fi înscrise sau clasificate de către stat ca monumente istorice, ca și anumite bunuri
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]