4,088 matches
-
zărit de pe uscat, se putea ajunge pe un singur drum, bine păzit, tăiat în stâncă. „Nici un om nu se poate avânta în coborârea aceea dacă nu vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult de popor decât de împărat. Acuzatul a fost achitat. Tiberius, mânios și tăcut, îl învinuia pe Elius Sejanus, cel care-l salvase în peștera din Sperlonga, pentru desfășurarea haotică a procesului, dar acesta îi dădu repede un sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine sub control orașul, pentru că sunt răspândiți în diferitele regiones. E ușor să-i învingi. Trebuie să adunăm cele nouă cohortes într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că o asemenea femeie îl putea fermeca pe el, care în casa Antoniei avusese sclave cu pielea ca mătasea, mlădioase ca niște trestii, ce fuseseră educate de mamele lor, preotese ale iubirii în templele din Syria; pe el, care își potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase ale lui Helikon. Ennia îi puse o mână pe genunchi și-l mângâie; el se ridică și spuse: — Vino, știu unde putem să ne jucăm. Abia a doua zi află că Ennia cea vulgară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era încă viu; având experiența trecutului, nepoții deveniseră mai puțin sângeroși decât strămoșii lor. De aceea, în ambele partide, cei dornici să se întoarcă în liniște acasă încercară să ajungă rapid la un acord. De afară, Sertorius Macro auzi glasurile potolindu-se și zâmbi în sinea lui, cu experiența sa de muntean: așa se stingea urletul lupilor obosiți când prada scăpa. Într-adevăr, în Curie se spunea că tinerețea impunătoare, dar lipsită de experiență, blândă și - o opinie larg răspândită - cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care ținea imperiul laolaltă; a ascultat, a întrebat, a citit, a reflectat - și a surâs. Cu toții profețiră, de comun acord, că guvernarea lui avea să fie liniștită și maleabilă. Arșița apăsa colinele Romei, iar vântul venit de pe mare n-o potolea în ziua când el coborî de pe Palatinus și se îndreptă spre Curie pentru cel dintâi act public fundamental, discursul programatic. Era prima zi din iulie, nemiloasa mensis Julius. În vremurile mai simple ale Republicii, deoarece anul începea în martie, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
darurile jignitoare ale liberților Liviei și ai lui Tiberius, adolescentul Gajus Caesar își căutase alinarea în modestele camere care îi fuseseră rezervate, păstrându-le într-o ordine obsesivă, mutând mereu obiectele și mobilele; numai în acel sărăcăcios echilibru estetic se potolise, încet-încet, sfâșietoarea lui singurătate. Obținând, odată cu puterea, o dilatare planetară a spațiului și autorității, în el explodase sentimentul atotputerniciei estetice, geniul constructorului de orașe. „O să vă fie greu să lucrați cu mine“, le spuse arhitecților săi, „dar o să vă distrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
creier ca un cuțit. Se gândi: „Niciodată Callistus nu mi-a adus vreo veste care să mă facă fericit“. Spaima i se strecură în suflet, cu un șuierat din ce în ce mai puternic. Apoi își spuse că erau niște bănuieli absurde. Șuieratul se potoli, însă nu de tot. Ținu gândurile acelea pentru sine, murmură că voia să se odihnească. Medicul deschise larg ușa și îi porunci lui Callistus să iasă. Cu ochii întredeschiși, încă slăbit, Împăratul îl privi pe Callistus cum se îndepărta; tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acel moment, Callistus devenise intermediarul atotputernic - singurul în întregul imperiu - între vinovații înspăimântați și Împăratul furios. „Cum au condus cei dinaintea mea, Julius Caesar, Augustus, Marcus Antonius, Tiberius și Cleopatra, singura femeie, o leoaică printre tigrii aceia?“ Augustus reușise să potolească hidra cu șase sute de capete timp de peste patruzeci de ani. Își construise o fortăreață invizibilă: legi, regulamente, concesii, interdicții, alianțe, garanții, controale. De-a lungul secolelor, toate acestea aveau să devină cea mai înaltă școală a guvernării, și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fac vrăji; o vom închide, o vom zidi, o vom îngropa, vom construi altceva deasupra ei. Conjurații îl priviră nehotărâți; până și ei îl considerau un extremist exaltat și periculos. Asiaticus se gândi însă că nu era cazul să-l potolească. În asemenea situații, violența oarbă era mai convingătoare decât vorbele. Saturninus continua înșiruirea: — Și acel cryptoporticus, cu harta imperiului schimbată după cum a vrut el, o să-l umplem de gunoaie; și acel obeliskos înălțat în Circus Vaticanus - dărâmați-l, legați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai rămăsese nimic; doar el o știa în momentul acela; milioane de oameni încă nu aflaseră. Simți deodată cum inima i se strânge dureros, ca apucată de o gheară, și furnicături în brațul stâng. I se tăie răsuflarea. Durerea se potoli. Să mergem, spuse, fără să se întoarcă. Astfel, celui care în vremea lui Tiberius fusese închis pentru că dorise să-l vadă pe Gajus Caesar la putere, celui care fusese considerat un bețiv, un jucător iresponsabil și un iubitor de petreceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ruptură dintre picioarele colanților, apoi îmi strecuram arătătorul pe după smocul de păr pubian blond care i se încârlionța din creasta vulvei ca o flacără. Părțile inghinale păreau să-i fi fost decorate de-un neguțător excentric de mărunțișuri. Sperând să potolesc supraexcitarea pe care-o născuse în ea accidentul meu - acum tot mai mare în amintire, mai crud și mai spectaculos -, începeam să-i masez clitorisul. Absentă, pleca în scurt timp, sărutându-mă ferm pe gură, parcă aproape sigură că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
benzile aglomerate de trafic pe care le urmaserăm și noi formând un public invizibil și nepăsător, eram capabili să ne excităm reciproc. De fiecare dată Helen manifesta o tandrețe crescândă față de mine și de corpul meu, încercând chiar să-mi potolească preocuparea pentru ea. În fiecare act sexual recapitulam moartea soțului ei, reinseminându-i în vagin imaginea corpului său sub forma a sute de perspective ale gurilor și coapselor noastre, sfârcurilor și limbilor, înăuntrul habitaclului de metal și vinilin al mașinii. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înscris în sens. Apăsând pedala de accelerație până la podea, Vaughan viră în fața lui, scrâșnetul cauciucurilor acoperind claxonul puternic al taxiului. Strigă prin geamul deschis la șofer și continuă cu viteză către canionul îngust al drumului nordic de racord. Odată ce se potoli agitația, Vaughan duse mâna îndărăt și ridică o servietă de pe bancheta din spate. - Cu chestionarele astea i-am testat pe oameni pentru programul meu. Spune-mi dacă lipsește ceva. Capitolul 14 În vreme ce mașina masivă se mișca prin traficul îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tot mai mari, așa încât incestul meu ar fi devenit din ce în ce mai cerebral, permițându-mi în sfârșit să mă obișnuiesc cu îmbrățișările și pozițiile sale. Am vizualizat fanteziile pedofililor satisfăcuți, în stare să închirieze corpurile copiilor răniți în accidente pentru a le potoli și iriga rănile cu propriile lor organe sexuale desfigurate de cicatrice, și acelea ale pederaștilor bătrâni penetrând cu limba anusurile artificiale ale adolescenților colostomizați. Orice aspect al corpului lui Catherine, în perioada aceea, părea un model al unui altui lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan, punând cap la cap elementele accidentelor imaginare din mintea sa. Toate experiențele pe care le trăiserăm în săptămânile cât fuseserăm împreună mă lăsaseră într-o stare de violență tot mai accentuată, pe care știam că numai el o putea potoli. În fanteziile mele, în timp ce făceam dragoste cu Catherine, mă vedeam întreținând un act de sodomie cu Vaughan, ca și când numai acesta ar fi putut dezlega codurile unei tehnologii deviante. Așteptând cât i-am comandat ceva de băut, Vaughan se uita țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Dacă faci asta, eu te propun șef la conducerea următoarei runde a conducerii justiției române. Gura! Gura ta, bă, nemernicule! Totul s-a încheiat cu un scandal imens. Presa a urlat multă vreme despre incident; radiourile și televiziunile s-au potolit ceva mai repede. A rămas,însă,în opinia,în conștiința publică, faptul, ca fapt. Actul, ca act. Național și penibil. Cum, se întreba foarte multă lume, cum, un asemenea tip, să fie cocoțat, pe astfel de culmi, ca, până la urmă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mari realizări ale savantului, plantat ca un păstârnac de import la Palatul Victoria, le are pe tărâmul educației românești și se poate ca realizările sale, să rămână de haram, pentru multă vreme de aici încolo, fiindcă bunicile pentru a-și potoli nepoții mai ștrengari, vor putea să înlocuiască pe mult învechitul Bau-Bau cu Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel, (se va stabili precis la o ședință de guvern viitoare). Acest Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel, și-a pus
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
își văzu de treburi prin bucătărie. În timp ce deretica se gândea că ar fi bine să îl lase singur, să meargă la tatăl ei și să stea din nou cu el poate numai așa o să-i regrete lipsa și să se potolească, să nu mai bea. Altă variantă la care se gândea era aceea de a pleca la oraș, să-și găsească ceva de lucru și să-și continuie studiile la seral. Dar cum să-l lase pe tatăl ei singur? Nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a trezit cu diriginta în brațe, încredințată că el se va retrage în ultima clipă. Și-a cerut imediat iertare. Ea a zâmbit misterios și s-a îndreptat spre catedră. S-a făcut imediat liniște în clasă, agitația s-a potolit, toți orientându-se spre locurile lor.Dragostea pentru profesori îmbracă cele mai diverse moduri, nefiind exclusă de multe ori nici atracția creatoare de ambiții.De atunci nu a mai privit-o ca pe profesoara de chimie, a înțeles că femeia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
universitate, amândoi poartă părul lung. Pe Ion nu l-a mai văzut însă este sigur că putea intra la orice facultate cu profil tehnic unde s-ar fi cerut matematica. Dar a fost și vina directorului că nu l-a potolit pe profesor. Ar fi putut să urmărească notele celor trei de la celelalte materii și din ceilalți ani. Nu au mai fost corijenți niciodată, cum se poate chiar în an terminal să nu-și dea silința să învețe? Nu au fost
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Ea a perceput mulțumită că Laur o admiră și curând se observau prin grup și parcă totul s-a evaporat în umbrele nopții. În plus sesizase că are un aliat de nădejde pentru apărarea Malvinei< el tot încerca să-l potolească din avânt pe Marinică. Într-un interval extrem de scurt se petrecu tot ce se putea întâmpla important între doi oameni. Privirile lor întunecate se intersectau și nu au mai apucat să se despartă. Înțeleseseră ce s-a întâmplat cu fiecare
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu îl interesează are picioarele puternice, valurile furioase plonjează și huruie neîntrerupt. Deodată marea hotărâtă îi protejează. Zbuciumul ei s-a astâmpărat pe neașteptate. Au nimerit într-o depresiune de ape liniștite înverșunarea apei care clocotește în ceață s-a potolit. Un abur ușor se ridică peste ei plutesc deasupra oceanelor două busturi îmbrățișate. Îl ajută și ea din coapse într-un echilibru inconstant dar perfect. Și-a revenit din încordare însă nu poate să o lase fiindcă nu mai are
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
până la durere, totul se pierde într-o stare de vis și adevăr, trezire și somn, pasiune și nesfârșire. Vremea se scurge ca o lipitoare în micul deșert de cenușă ce-și va schimba curând culoarea. Marea se zbate, nu-și potolește zvârcolirile din ce în ce mai intense< a început din nou furtuna! Începe să se întrezărească plaja galben-aurie, din întunecimea mării o șuviță subțire de lumină străbate întunericul la orizont. Încă puțin și va răsări soarele dar ei pleacă acasă cu pași obosiți. Rochița
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
îi plăcea însă când zâmbea ieșeau la iveală vreo doi dinți cariați, problemă ușor remediabilă. Nu au stat cu grupul și au plecat imediat la plimbare. Marinică ar fi dorit să plece împreună cu Laur prin Mamaia dar surorile l-au potolit scurt: - Laur pleacă cu Ileana! Așa era pe strada lor, băieții și fetele din cartier trebuiau să fie împreună, să nu cutreiere prin alte părți însă obiceiul se va pierde și se vor înmulți căutările în zadar.Preferau să se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la noi, la torța lui Nash, care devine tot mai scurtă. Nash stă și se uită cum focul pe care-l ține în mână îi scapă de sub control. Simt căldura pe buze și fumul în ochi. Barmanul strigă: — Alo! Ia potoliți-vă acolo! Și Nash apropie șervețelul în făcări de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]