3,904 matches
-
Craiova (de unde a fost dat afară) și ca documentarist la Stațiunea Agricolă Experimentală Șimnic, unde a activat până la 64 de ani. S-a căsătorit și a avut doi copii. Nicolae Călinescu a murit pe 10 august 1992, alunecând într-o prăpastie din munții Făgăraș, în timp ce încerca să reconstituie traseele rezistenței anticomuniste. Ioan Cerbu S-a născut pe 18 octombrie 1924 în comuna Partoș, județul Alba. A fost arestat ca student la Facultatea de Teologie din Sibiu și a fost condamnat la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îndoctrinare. Popa 'Țanu' spune despre el că 'se evidențiase prin felul sălbatec și bestial în care își bătea mai ales prietenii și foștii săi șefi, așa cum a fost cazul cu deținuții Moroianu Vasile, Păvăloaie Constantin, Bogdanovici Alex. etc', ceea ce denotă prăpastia în care căzuse Pătrășcanu și dorința de răzbunare. Pe 24 aprilie a fost mutat la camera 3-spital și afirmă că și acolo erau cărți și lideri ai deținuților: Păvăloaie, Jianu, Nistor, Andronic, Iosif V. Iosif. Conform înțelegerii cu cei de la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de partidul unic, au cîntat în versurile lor: mărețe realizări ale cincinalelor, cîrmaci de la răsărit, dar și autohtoni, întrecerile stahanoviste, "eroii" comuniști, agricultura socialistă, omul nou, lupta pentru pace și ura împotriva imperialismului aflat, nu-i așa? permanent pe buza prăpastiei, în pragul prăbușirii iminente ș.c.a.l. Mai toți, în afara onorariului, echivalent pentru o poezie, prin anii '50, cu cel puțin 2-3 salarii de învățător sau profesor, au fost răsplătiți cu uriașe premii de stat, editarea operelor legate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
libertatea? și în continuare ar putea, după logica sa, spune: Ce fel de libertate este aceea de a nu putea scrie împotriva poporului, partidului, patriei, progresului? De-a nu putea face tumbe suprarealiste sau de-a dansa pe funie deasupra prăpăstiilor metafizice, în mînă cu parasolul idealismului? De-a nu te putea exprima păsărește, dacă-ți place păsăreasca, ci numai pe înțelesul tuturor, al "gloatelor"? Adică libertatea este numai de a alege tema dorită, de-a folosi stilul personal, de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
visa. Mulțumesc de asemenea scriitorilor și tinerilor și acelora care au cunoscut vremurile de mai înainte care cu toții s-au asociat la această operă de progres și de umanitate, de a ridica un popor cu însușiri atît de prețioase din prăpastia în care se scufunda, la lumina nouă a lumii". Rezoluția Congresului Scriitorilor din R.P.R. este plină de sarcini, dar nu mai puțin de mulțumiri și recunoștință la adresa P.M.R. și Comitetului său Central. Așa se va încheia primul Congres al Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
putere, oricît de atotputernică în domeniul fizic (minunile materiale cele mai fantastice le admitem), în stare să facă lucrul acesta de neconceput: să ierte. Pe de altă parte, întocmai ca domnul Perrichon (poartă pică celui care l-a scos din prăpastie, îl adoră pe cel pe care, cică, l-a scos el din prăpastie), îi iubim foarte puțin pe cei care ne-au scăpat dintr-o scîrbă, o belea; îi iubim însă, cu drag, pe cei cărora am avut prilejul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
admitem), în stare să facă lucrul acesta de neconceput: să ierte. Pe de altă parte, întocmai ca domnul Perrichon (poartă pică celui care l-a scos din prăpastie, îl adoră pe cel pe care, cică, l-a scos el din prăpastie), îi iubim foarte puțin pe cei care ne-au scăpat dintr-o scîrbă, o belea; îi iubim însă, cu drag, pe cei cărora am avut prilejul să le venim în ajutor, să le dovedim puterea și mărinimia noastră". Pilduitoare este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rareori! -, și aici „beția simțurilor” trebuie topită În febra creației, acel curaj neobișnuit, acea Îndrăzneală supraumană care ne face să pășim deodată cu pași ușori și iuți peste pajiști smălțuite sau peste goluri aiuritoare, ușor și sigur totodată, la marginea prăpăstiilor, la limita fizică a lucrurilor, dar și la aceea a Înrădăcinatelor obișnuințe, reflexe sau prejudecăți; iar acești pași ușori și „inspirați” nu au decât o clipă, o fracțiune de secundă sau de impuls pentru a se transforma În dans! Dansul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atunci pusese accentul pe ideea națională și pe legăturile cu Occidentul. Acum, naționalismul era prohibit, singurul acceptat fiind cel rusesc (deghizat În „internaționalism“ sovietic). Accentul s-a deplasat pe „lupta de clasă“ (Între burghezul român și muncitorul român era o prăpastie) și pe integrarea În spațiul slav, În vedetă fiind puse raporturile „frățești“ cu Rusia și cu Uniunea Sovietică. Din trecutul românesc și din cultura națională, a rămas prea puțin: o selecție foarte orientată ideologic, din care lipseau nume mari, iar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
democrația ajunsese să se comporte destul de bine (alegeri desfășurate corect, o mass-media diversificată și influentă...). Dar economia se Încăpățâna să nu decoleze, iar nivelul de trai rămânea scăzut. Din acest punct de vedere, Între România și Occident este Încă o prăpastie. Occidentalii se tem și de „invazia“ românilor și, de aceea, În ciuda Începerii negocierilor cu Uniunea Europeană, au renunțat cu greu la obligativitatea vizelor pentru cetățenii români (În timp ce această restricție era ridicată de mult pentru țările ex-comuniste din Europa Centrală). Ce s-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
victorii, de ce omului i s-a dăruit frumoasa, miraculoasa rațiune pentru toate treburile și calculele sale multiple și necesare și... de ce, când e să-și pună, sărmanul muritor, problema-problemelor, sensul propriei, unicei sale vieți, este „trimis”, aproape cu brutalitate, în prăpastia absurdului cel mai net, mai ireductibil, mai „rânjitor”?! Sigur, cum o spuneam, cele trei mari religii care descind din Abraham, mozaică, creștină și mahomedană, au „expediat” iute această spinoasă întrebare în forma unui basm emblematic, cuceritor și salvator pentru soarta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atestă și verifică robotizarea continuă a muncii în industrie, iar protestele artiștilor au apărut încă după primul război, vezi printre altele filmul lui Chaplin, Les Temps Modernes.Ă Și-atunci... carieră-muncă-vocație-destin!... Într-adevăr, privind în urmă și „în jos”, în „prăpastia” ce e un destin, acea cale, urcuș dificil pe parcursul căruia, cum se întâmplă în ascensiunile alpine, pierzi din vedere pe lungi porțiuni „vârful”, ținta! - trebuie să accept că tinerelul care am fost era extrem, „revoltător” de ambițios, de „lipsit de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Încep să știu care-s motivele acestei ranchiune surde. Ospitalitatea, amabilitatea palestinienilor cu străinii pune o surdină (curios, militanții israelieni pentru pace se exprimă mult mai gălăgios), dar stabilim totuși rapid punctele principale ale rechizitoriului. Mai întâi, mi se spune, prăpastia dintre vorbe și fapte. Democrați fiind, noi organizăm alegeri libere (și încă sub control internațional), articolul unu din Decalog. Pentru prima oară, o națiune tânără votează și n-au existat alegeri care să se fi desfășurat mai transparent și cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Zlatița. Trecerea Balcanului prin defileuri la o înălțime de 1700 m e cea mai puternică impresie pe care o am de când am plecat. Suișul se face prin poziții sălbatice, printre urlete de torente și cascade. Păduri în care lipsește bradul, prăpăstii, izvoare la fiecare pas. Urcăm pe o vreme umedă și sumbră și cătră vârf intrăm în nouri. Coborâșul, de la o stână în vârf unde poposim, are alt caracter. Defileul se lărgește încet-încet, și se vede departe în vale o câmpie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încă în curs. "Irezoluția activă" a lui Hamlet (Wilhelm Meister) Tragicul e conflictul moral insolubil. Lupta disperată a conștiinței încleștată între datorii contradictorii. Eroul e un Sisif care urcă necontenit pe culme stânca ce se rostogolește iarăși, după aceea, în prăpastie. Onoarea, formă nouă a sentimentului de conservare intim asupra instinctului moral al individului. În vremea crizei religioase din Franța pe timpul revoluției franceze, a apărut melodrama, ca moralizator al mulțimilor. Cele două orfeline, Curierul de Lion, și alte înscenări lacrimogene ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor în puterea nopții... Sălbatice sunt semințiile acestor sălbatice prăpăstii. În luptă se nasc, pentru lupte cresc. Copilul întră în viață luptând; războinicul își isprăvește datoria luptând. Copilul, chiar copilul nu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor în puterea nopții... Sălbatice sunt semințiile acestor sălbatice prăpăstii. În luptă se nasc, pentru lupte cresc. Copilul întră în viață luptând; războinicul își isprăvește datoria luptând. Copilul, chiar copilul nu cunoaște mila. Credincioasă e prietinia, dar mai credincioasă răzbunarea: Nu cade picătură de sânge fără răzbunare. Deasemeni dragostea, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copilul nu cunoaște mila. Credincioasă e prietinia, dar mai credincioasă răzbunarea: Nu cade picătură de sânge fără răzbunare. Deasemeni dragostea, ca și ura, e fără măsură. Salut, Caucaz cu fruntea albă, Slobod pământ al munților Mi-apari sălbatic însă mândru. Prăpăstiile îți sunt altare, Și ceața serii stă pe culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice împotriva intervenționiștilor. Conducător al armatei revoluționare, constructor practic cu Lenin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
altă zi cu lotca. Am pescuit stavrizi, cu undiță cu plumb și cârlige cu pene. Dimineața și cătră apusul soarelui ies luntri în larg, cu pescari localnici. Soci se înfrumusețează necontenit; pretutindeni șantiere pentru palate nouă. Șosele perfecte; poduri peste prăpăstii. Cursul pâraielor e regulat pentru nevoile practice și pentru înfrumusețarea peisagiilor. Se află dincolo de păduri sus, pe un țanc de stâncă (650 m. altitudine) un turn cu terase în stil roman clădit din piatră. Șoseaua care duce până acolo sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drumului aveam priveliștea pâraielor viforoase, ce se eliberează spre văi din ghețarele de sus. Stânci de omăt sunt și-n marginea drumului ici-colo. Priveliștea e pitorească prin sălbătăcie; deoparte și de alta a șoselei păreți abrupți de stâncă; și în prăpastie tunetul apei. Șoseaua e tăiată în coasta muntelui deasupra râpei. Pe-alocuri, brazi bătrâni foarte înalți (60 m.) tinzând din râpă spre lumina de sus. Pretutindeni în lungul șoselei care duce sus, spre Vathara, am recunoscut lucrarea iernii trecute. Viscolituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am coborât, mă puteam sprijini în ea cu spatele. A urmat o noapte în care s-au dezlănțuit toate intențiile agresive ale Pontului. Ai casei n-au închis ochii toată noaptea, de teamă să nu ne prăvălim cu tot cu vilă în prăpastia apropiată deschisă acum două-trei zile, nu mult după sosirea noastră aici în marginea falezei, după surparea malului din față. Amiralul mă încredința că în dimineața aceasta 10 august vom avea o zi splendidă, pentru o excursie, cu bricul Mircea, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Române. Anton Verancsics, referindu-se la campania întreprinsă de Soliman Magnificul în Moldova, în anul 1538, scria că Țările Române sunt apărate foarte bine de “munții cei mai abrupți, de pădurile cele mai grele de străbătut, de cele mai mari prăpăstii, de râuri repezi și de torente primejdioase, cu căi și poteci nespus de strâmte...”. Românii au avut un aliat prețios în natura înconjurătoare și au știut să profite la maximum de acest lucru. Același Verancsics arăta că Moldova avea “o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împreună și să se apere în parte prin curse, în parte - ceea ce nu este greu de crezut - prin forță deoarece sunt foarte bine apărate de munții cei mai abrupți, de pădurile cele mai grele de străbătut, de cele mai mari prăpăstii, de râuri repezi și de torente primejdioase, cu căi, cu căi și poteci nespus de strâmte, cu o cavalerie uimitor de numeroasă și o armată țărănească atât de pricepută și atât de dârză în atacarea dușmanului...” despre a cărei valoare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prezența «Terrei Genetrix», dar și a maleficului, moartea ce devine aici element ritualic, intervenind ca separare de existența anterioară a eroului”. Locurile rituale formează o axă a verticalității și orizontalității, drumul spre sacru pe munți, arbori ori prin gropi și prăpăstii, opunându-se cărărilor deschise prin câmpii, păduri și staticului instaurat de casa solară. Împreună, cele două forme de pătrundere în mit descriu totalitatea sondării și fac dimensiunea sacră să irumpă în profan. Confruntarea mitică Separat de contingent și eliberat de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]