4,908 matches
-
Aceștia abordează probleme transcendentale legate de istorie, identitate și credință. Pentu a ne face auziți, trebuie să tratăm lucrurile cu aceeași profunzime. Cele trei religii monoteiste prezintă o bogată tradiție de principii, valori etice și credințe comune. Fiecare dintre ele prețuiește dreptatea și compasiunea, ne învață care sunt metodele de a ajunge la un limbaj comun, oferă credincioșilor șansa de a se căi și propovăduiește pacea. Liderii ar trebui să se inspire, fără nici o ezitare, din aceste valori pentru a identifica
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Totuși acest biet soldat are calități prețioase; e supus, inteligent, sobru, răbdător, solid și mărșăluitor de nădejde. Regiunile montane dau bărbați foarte frumoși. Înălțimea medie a armatei e mai mare decât cea a armatei franceze. Bine conduși, acești oameni vor prețui cât cei mai buni soldați europeni. Să adăugăm că soldatul român, precum toți cei din poporul său, e foarte perfectibil; se supune la toate cu o rapiditate minunată. Poți să faci din el, după voință, un cizmar, un croitor, un
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
care te-ar putea ajuta la îndeplinirea visului tău. Sunt destul de mic, sunt un copil, dar acest fapt nu m-a împiedicat să știu că ingredientul cel mai valoros al fericirii constă în SĂNĂTATE. Majoritatea oamenilor nu știu să o prețuiască, însă, ea este prima bogăție a noastră. Ea este cea care menține primitoare camera sufletului. Daca trupul este bolnav, organismul devine o închisoare a sa. Noi avem daruri mărețe de care trebuie să avem grijă. Cele mai valoroase comori sunt
Aripile ți le croiești singur. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Paulina Mandache, Suba Aurora () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2044]
-
chemat doi dintre slujitorii lui, cei mai de credință, și le-a spus: Toma și Nestor, luați doi cai buni și plecați la Berlin, la prietenii mei cărturari și le dați acest manuscris, să-l citească. Aveți grijă de el! Prețuiește mai mult decât o comoară! Slujitorii au închis manuscrisul într-o cutie din scândurele, subțiri, de brad, au legat-o la oblâncul șeii și au pornit la drum. Până la Berlin se mergea, pe atunci, vreo două săptămâni. Pe vremea aceea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
frunte cu bătrânul Ion Roată. Nu-i an să nu sărbătorim Unirea Ce ne-a umplut poporul de podoabe. Poporul tot îți cântă pomenirea, Mărite, prea cinstite pârcălabe! CINSTE ȘI OMENIE după Petru Demetru Popescu Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îi prețuia pe oameni, nu după ceea ce erau: boieri, târgoveți sau țărani, ci după omenia lor. Așa stând lucrurile, se îmbrăca adesea în haine simple și pleca prin țară. Într-o zi ajunse în Târgul Vasluiului. Era îmbrăcat într-o pelerină de
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
-i determina să prezinte în propoziții logice ceea ce gândesc, în practica școlară, folosim compunerile libere despre întâmplări imaginare. În acest gen de creații literare, elevii se pot transpune în minunata lume a plantelor și viețuitoarelor, învață să ocrotească și să prețuiască orice plantă și orice animal, oricât de mică ar fi ea și lipsită de importanță ( exemple: „În țara furnicilor”, „Povestea bobului de grâu”, „O rândunică ne povestește”, „O călătorie în stup” etc.). Evaluarea compunerilor are o deosebită valoare psihologică. Am
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
a problemei care ar putea sau nu ar putea să se îmbine cu modelul pro-pus de noi. Pe cîteva dintre acestea le voi prezenta pe scurt în cele ce urmează. Alte clasificări Oricum am privi literatura sau arta, fie că prețuim cărțile sau filmele ca opere de artă autonome, ca produse ale unui individ sau grup, ca obiecte ale comunicării, ca o anumită formă a unui sistem de semne, nu putem ocoli evidența faptului că operele artistice și literare sînt făcute
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
trebuia să muncească pe brânci ca să existe? Cultura era pentru ei o meserie mai bună și nu o formă de viață a spiritului și cine eșua aici, practic, nedevenind nimic, nimic era. Nu se cunoșteau pe ei înșiși sau nu prețuiau în mod deosebit acele valori care adesea țâșneau chiar dintre ei, spontan, gândirea uimitoare a unuia (cum era aceea a tatălui meu), puterea credinței, smulgerea din temporal... Nu, reveneau repede pe pământ... vacile, oile, caii, supunerea față de natura, iernile grele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
admirator, ce avea cu el? Ce făcusem eu să spună că eram greu de cunoscut, că numai el, Geo, mă cunoaște? Sugestia lui era spre reținere, dar ce strica puțin entuzi- asm? Masivul se supără de astă dată: - Dacă îl prețuiești așa de mult, de ce l-ai publicat pe Nic Smeureanu și nu l-ai publicat pe el? - Pentru că nu mi-a trecut prin cap că o să ne desființeze revista și proza lui Nic Smeureanu o aveam dinainte, răspunse Geo prompt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sunt decenți și cu bun simț. Pentru că vorbesc când sunt Întrebați, se apără când este nevoie, iubesc adevărul și dreptatea, curățenia și disciplina. Și nu În ultimul rând, pentru că știu să Își iubească aproapele, Îl respectă, Îi este fidel, Îl prețuiesc, Îl Înțeleg, Îl Încurajează În Întreprinderile lui și li se dedică sufletește. Dincolo de aceste rânduri, În vremurile de astăzi, Îți vine să crezi că nu mai există oameni frumoși la suflet, cinstiți, că nu te mai poți Încrede În nimeni
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sau salată, cu: ciuperci, piept de pui, maioneză si andive. Sunt ultimile andive, s-au păstrat bine În frigider, de când le-am cumpărat săptămâna trecută de la supermarket. - Zâna mea, ce mă răsfeți! Nici nu știu cum să- ți mulțumesc și să te prețuiesc pentru grija pe care mi-o porți! Ce mănânci tu, mănânc și eu! Dumitrică era fericit În sinea lui că nu-i pune Întrebări, să-l descoasă; ba, Îl mustra conștiința că nu i-a spus adevărul. Avea Încredere În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
făcut arhitectura și bineînțeles, de multele lui averi. Stella l- a ascultat cât l-a ascultat și i-a spus că ea Își dorește un bărbat adevărat, care nu trebuie să fie neapărat atât de bogat, dar care știe să prețuiască o femeie, să o respecte și să-i fie alături, la bine, la greu, să fie cu ea În week-end, În concedii, de sărbători... -Aha, deci, nici tu nu vrei să te căsătorești, vrei doar plimbată! Jenată, Stella Îi răspunse
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
extraordinar pentru combaterea holerei a adoptat noi măsuri. La București și în împrejurimile Capitalei a activat un personal medical și auxiliar după prescripții foarte stricte. La spitalul Dudești funcționa "dohtorul Franț Raș", iar la lazaretul de la Mărcuța "dohtorul Bicowski", mult prețuit de generalul Kiseleff și plătit cu o leafă de 950 de lei pe lună, în timp ce restul medicilor nu primea decât 400 de lei lunar. Serviciile auxiliare numărau atât pe pitarul Ioniță, cu cioclii lui, pentru a îngropa victimele decedate la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
doi dintre vizitatorii obișnuiți ai atelierului lui Jonas, care-și scriau cronicile la temperatură oarecum călduță. Dar indignarea discipolilor îl despăgubea pe Jonas din plin de un necaz atât de mic. Desigur, afirmau aceștia din urmă cu tărie, și ei prețuiau înainte de orice lucrările din prima sa perioadă, dar căutările lui actuale pregăteau o adevărată revoluție. Jonas se mustra în sinea lui pentru ușoara iritare pe care o simțea ori de câte ori i se ridicau în slăvi primele opere și mulțumea cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se pomenea bătut pe umăr: "Socotește-te fericit! Gloria se plătește!" Vrafurile de scrisori creșteau, așadar, discipolii nu-l lăsau să răsufle nici o clipă, cei din lumea mare îl vizitau de dimineața până seara. Pe aceștia din urmă Jonas îi prețuia, de altfel, pentru că, în loc să se pasioneze, ca toată lumea, după genealogia familiei regale engleze sau după concursurile gastronomice, erau interesați de pictură. De fapt era vorba mai cu seamă de femei din lumea mare, ale căror purtări erau uimitor de firești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fost înăbușite de timp! O, Doamne, și câte mai aveam de făcut, de învățat! Să nu uităm să ne hrănim sufletul cu frumos și să ne bucurăm de viață; să știm să deschidem ochii și la lucrurile mărunte, să le prețuim. Haide, omule, nu te lăsa învins, arată timpului cât îi poți fi de folos! Mi-e dor de codrul verde M-am săturat să vorbesc cu mine, însămi; mi-e dor de un dialog sincer, prietenesc. Plec să mă sfătuiesc
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dezvăluie în legătură cu reperul pe care, întâmplător, i l-a pus în cale. Fiul s-a apropiat singur, fără să i se atragă atenția, și stă de relativ mult timp în fața tabloului, să poată ghici dacă îl cunoaște dinainte, dacă îl prețuiește sau chiar îl iubește pe Piero, dacă îl respinge, dacă îi e, pur și simplu, indiferent ; umerii săi înalți și înguști nu par să se miște. Nici mâinile pierdute în buzunarele mari ale hainei. A dat puțin capul pe spate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un reazem sigur. Nimic de oferit sau de pierdut sau de regretat sau de recuperat, o permanență, egală cu ea însăși. Își șterge bărbia cu palma. Se întoarce spre ceilalți ; doar domnul Storck a urmărit, atent, scena. Doar domnul Storck prețuiește și evocă, în cercuri restrânse, fascinația care iradiază din chipul tăios al doamnei Manole. I-a și atins degetul, da, Manole a atins pe furiș degetul mic al soției sale, pentru a primi mai mult decât îi dăruia privirea ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Iuda, nu sunt ei frații Lui? 56. Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?" 57. Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: "Nicăieri nu este prețuit un prooroc mai puțin decît în patria și în casa Lui." 58. Și n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinței lor. $14 1. În vremea aceea, cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus; 2. și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
loc pentru îngroparea străinilor. 8. Iată de ce țarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: "Țarina sîngelui." 9. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: "Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel; 10. și i-au dat pe Țarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul." 11. Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: "Ești Tu "Împăratul Iudeilor?" " Da", i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Iată de ce țarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: "Țarina sîngelui." 9. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: "Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel; 10. și i-au dat pe Țarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul." 11. Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: "Ești Tu "Împăratul Iudeilor?" " Da", i-a răspuns Isus, "sunt." 12. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
la Cluj, pe când se întorcea din temniță.) înainte îi fusese frică de fotografia aceasta. Acuma îl rodeau remușcări. Simțea împrejur întrebări fâlfâind cu aripi negre și nu îndrăznea să le privească. Își zicea mereu că n-a știut să-l prețuiască, își amintea îndrumările lui severe și-i era teamă necontenit să nu se dărâme ceva, undeva, și nu-și dădea seama ce și unde... Doamna Bologa, îngrijorată de jalea lui, îi zise, a treia zi, foarte blând și duios: ― Lasă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
simțea liber și mai aproape de inima lumii. De câte ori avea vreme, fugea de oraș. Dealurile din jurul Budei le cunoștea întocmai ca împrejurimile Parvei... Numai când venea acasă observa că și-a potrivit viața pe un calapod care aici nu era deloc prețuit. În Parva i se clătina concepția și avea nevoie de sforțări ca să nu i se sfărâme. Statul, aici, era privit ca un vrăjmaș... Tocmai în vacanța a treia a găsit argumentul mulțumitor, într-o discuție cu avocatul Domșa, care, după
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
șoptit o prostie, află acuma de la mine, tinere prietene, că viața nu e niciodată o povară și că moartea e povara cea mai grea!... Așa! Ține minte ce-ți spune un doctor ursuz și amărît: moartea cea mai eroică nu prețuiește în realitate cât viața cea ticăloasă!... A treia zi, ca niciodată, doctorul Meyer veni la amiază, triumfător, fluturând o hârtie în mână. ― Uite leacul-minune, prietene! zise dânsul cu o exuberanță atât de nepotrivită cu firea lui, încît părea silită. O
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i facă cinstea de a gusta puțină friptură. Invitația ei și răceala lui Apostol provocă o nouă abureală de sudori pe obrajii avocatului. Mulțumi doamnei printr-un surâs disperat și se întoarse spre Apostol: ― Știi bine cât de mult te prețuiesc, dragul meu, zise cu o ezitare, ca în fața unui necunoscut. Altfel nici n-aș mai fi venit, după scrisoarea ta... În sfârșit, după gestul... care m-a jignit, Apostole, foarte... foarte rău... ― Era datoria mea să fac gestul, domnule Domșa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]