12,874 matches
-
existență Îndoielnică, care se complăcea În a mîngîia acest gît de lebădă, și cine mai știe ce altceva, pe cînd mie nu-mi era Îngăduit decît să rîvnesc la așa ceva. Dacă aș fi stat puțin să mă gîndesc, aș fi priceput că devoțiunea mea pentru Clara nu era altceva decît un izvor de suferință. Poate că de aceea o adoram și mai mult, din acea eternă stupizenie care ne face să ne ținem după cei care ne fac rău. De-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
printre primii, drept pentru care Îmi era totuna dacă-i un geniu sau un biet nenorocit, eu Întotdeauna l-am considerat un sfruntat. — Poate vă Înșelați. — Să nu-ți fie cu supărare, dar dumneata ești Încă foarte tînăr și te pricepi la femei așa cum mă pricep eu să fac plăcinte. — Și asta e adevărat, am admis eu. Însă ce s-a Întîmplat cu cărțile pe care fiica dumneavoastră le-a luat de la magazie? — SÎnt aici. — Aici? — De unde crezi că a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmi era totuna dacă-i un geniu sau un biet nenorocit, eu Întotdeauna l-am considerat un sfruntat. — Poate vă Înșelați. — Să nu-ți fie cu supărare, dar dumneata ești Încă foarte tînăr și te pricepi la femei așa cum mă pricep eu să fac plăcinte. — Și asta e adevărat, am admis eu. Însă ce s-a Întîmplat cu cărțile pe care fiica dumneavoastră le-a luat de la magazie? — SÎnt aici. — Aici? — De unde crezi că a ieșit cartea asta pe care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după ea? m-a Întrebat. — De bună seamă. — În cazul ăsta, poate că vei binevoi să recurgi la o mică stratagemă. — Stratagemă? — Tinere, dumneata ești olecuță tare de cap, nu-i așa? Amintește-ți de Minotaur. După cîteva clipe, am priceput Încotro bătea. Isaac scoase din buzunar un briceag vechi și mi-l Întinse. Fă dumneata cîte un mic semn la fiecare colț de care treci, o crestătură pe care numai dumneata o vei ști. E lemn vechi și are atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prostește cu cîte-un „Tatăl nostru“. Cum are camera de lîngă mine, eu aud totul, iar judecînd după ce pot asculta, monahul trebuie să fie un artist. Ce nu face o uniformă... Dumitale cum Îți plac femeile, Daniel? Adevăru-i că nu mă prea pricep la femei. — De priceput nu se pricepe nimeni, nici Freud, nici ele Însele, Însă asta e ca electricitatea, nu-i nevoie să te pricepi cum funcționează ca să-ți prinzi degetele. Hai, spune-mi. Cum Îți plac? Mie să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cum are camera de lîngă mine, eu aud totul, iar judecînd după ce pot asculta, monahul trebuie să fie un artist. Ce nu face o uniformă... Dumitale cum Îți plac femeile, Daniel? Adevăru-i că nu mă prea pricep la femei. — De priceput nu se pricepe nimeni, nici Freud, nici ele Însele, Însă asta e ca electricitatea, nu-i nevoie să te pricepi cum funcționează ca să-ți prinzi degetele. Hai, spune-mi. Cum Îți plac? Mie să-mi fie cu iertare, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de lîngă mine, eu aud totul, iar judecînd după ce pot asculta, monahul trebuie să fie un artist. Ce nu face o uniformă... Dumitale cum Îți plac femeile, Daniel? Adevăru-i că nu mă prea pricep la femei. — De priceput nu se pricepe nimeni, nici Freud, nici ele Însele, Însă asta e ca electricitatea, nu-i nevoie să te pricepi cum funcționează ca să-ți prinzi degetele. Hai, spune-mi. Cum Îți plac? Mie să-mi fie cu iertare, dar o femeie trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Ce nu face o uniformă... Dumitale cum Îți plac femeile, Daniel? Adevăru-i că nu mă prea pricep la femei. — De priceput nu se pricepe nimeni, nici Freud, nici ele Însele, Însă asta e ca electricitatea, nu-i nevoie să te pricepi cum funcționează ca să-ți prinzi degetele. Hai, spune-mi. Cum Îți plac? Mie să-mi fie cu iertare, dar o femeie trebuie să aibă formă de femelă și de unde să te ții, Însă, după cum te văd, mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a părut că m-am deșteptat dintr-un coșmar și m-am simțit tentat să iau prezența acelui individ la parterul cu fotolii ca pe o iluzie, un truc al memoriei, Însă scurta lui privire În Întuneric fusese suficientă ca să pricep mesajul. Nu uitase de mine și nici de Înțelegerea noastră. 12 Primul efect al sosirii lui Fermín se făcu simțit repede: am descoperit că aveam mult mai mult timp liber. CÎnd Fermín nu pleca la vînătoare de volume exotice pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a verișoarei mele, cea de la San Adrián, și mi-ar plăcea să-i fac un cadou. Eu mă gîndisem să-i dăruiesc o carte bună, cu multe litere și cu puține ștampe, Însă cum sînt cam mocăită și nu mă pricep... Înainte să fi apucat eu să-i răspund, prăvălia s-a zguduit cu un bubuit artileristic atunci cînd s-au precipitat, din Înălțimi, niște opere complete ale lui Blasco Ibáñez, cu coperte tari. Bernarda și cu mine ne-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fotografie? Portăreasa se concentră din nou asupra imaginii. — N-am văzut-o niciodată. Frumușică foc. După poză, parcă sînt logodiți, am sugerat eu, Încercînd să-i zgîndăresc amintirile. Mi-a Întins-o, scuturînd din cap. — Eu la poze nu mă pricep. Și, după cîte știu, Julián n-avea logodnică, Însă Îmi Închipui că, dacă avea, nu mi-ar fi zis. Cu greu am aflat că Isabelita mea se legase cu ăsta... voi, tinerii, nu spuneți niciodată nimic. Noi, bătrînii, sîntem cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mulțime de bani. Știu asta fiindcă uneori trimiteau o mașină să-l ia pe Julián. Să fi văzut dumneavoastră ce mașină... Nici Franco n-avea așa ceva, ascultați-mă pe mine. Cu șofer, și totul strălucea. Paco al meu, care se pricepea la din astea, mi-a spus că era un rolsroi, sau așa ceva. Pentru ei era nimica toată. — Vă amintiți cum Îl chema pe prietenul acela al lui Julián? — Uitați-vă, cu un nume de familie ca Aldaya, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rămîne ore În șir umblînd prin apartament, iar apoi se duce. O dată mi-a zis chiar că parcă se auzeau niște tocuri de femeie. Ce să mai spunem... Poate că erau niște catalige, am sugerat. M-a privit fără să priceapă. Evident, pentru portăreasă, subiectul era cît se poate de serios. — Și nimeni n-a mai vizitat apartamentul În toți acești ani? — Odată a apărut un ins Îngrozitor, din aceia care zîmbesc tot timpul, un jîmbat, dar care Îl vezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
eu? Niște borfași. Administratorul se lăsă pe spate În fotoliu și mai scoase o sforăitură de-a lui. — Dumneavoastră aveți cumva numărul acestei căsuțe poștale? — Potrivit fișei este 2837, deși numerele pe care le face secretara mea eu nu le pricep, fiindcă știți și dumneavoastră că femeile nu-s bune la matematică. Ele sînt bune la... Îmi permiteți să văd fișa? — Cum să nu. Chiar vă rog. Mi-a Întins fișa și am examinat-o. Numerele se Înțelegeau perfect. Căsuța poștală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nici o vorbă. ZÎmbi de la o ureche la alta. Ah, ștrengarule. Are ceva de-a face cu fata cea fermecătoare, nu-i așa? — Nu. E o chestiune de investigație și de intrigă. Din domeniul dumitale, nu-i așa? — Ei bine, mă pricep și eu olecuță la fete. Ți-o spun dacă cumva, Într-o bună zi, o să ai nevoie de o consultație tehnică, știi cum e. Cu toată Încrederea, În de-alde astea sînt ca și doctor. Să lăsăm prostiile. — Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
turnat un pahar cu lapte rece. M-am Întrebat dacă Fermín o fi fost În siguranță la pensiunea lui. Întorcîndu-mă În camera mea, am Încercat să-mi alung din minte imaginea polițaiului. Am Încercat să ațipesc la loc, Însă am priceput că pierdusem trenul. Am aprins lumina și am Început să examinez plicul adresat lui Julián Carax pe care i-l sustrăsesem doñei Aurora În dimineața aceea și pe care Îl aveam În buzunarul jachetei. L-am așezat pe masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
curții interioare din acel loc. Se Întrezăreau o pleată de buruieni și conturul a ceea ce mi s-a părut a fi o fîntînă sau un heleșteu din care se ridica o mînă Întinsă, arătînd către cer. După cîteva clipe, am priceput că era vorba de o mînă din piatră și că mai existau și alte membre și siluete, pe care nu izbuteam să le disting, scufundate În fîntînă. Mai Încolo, printre vălurile de bălării, se zărea o scară din marmură crăpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
eu. Vă promit. Consimți, sfîrșită. — Ce mai face tata? mă Întrebă ea, ocolindu-mi privirea. — Bine. A mai Înaintat În vîrstă. Îi e tare dor de dumneavoastră. Nuria Monfort lăsă să-i scape un oftat pe care nu m-am priceput să-l descifrez. — Mai bine veniți În casă. Nu vreau să vorbesc despre asta În stradă. 20 Nuria Monfort trăia În Întuneric. Un hol Îngust ducea Într-o sufragerie care funcționa totodată ca bucătărie, bibliotecă și birou. Pe drum, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
flori, pentru că nimeni n-a știut să-mi spună unde fusese Îngropat. Angajatul de la morgă, care păstrase cartea găsită În haina lui Julián, a sunat la editură abia după cîteva zile. Așa am aflat de cele petrecute. N-am putut pricepe. Dacă Julián mai avea pe cineva la care să apeleze la Barcelona, aceea eram eu ori, cel mult, domnul Cabestany. Eram singurii lui prieteni, Însă nu ne-a spus că se Întorsese. Am aflat că revenise la Barcelona abia după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
timpului, devenită obsesie. Omenirea va înțelege în sfârșit că timpul este, de fapt, singura realitate într-adevăr deficitară: nimeni nu este în stare să-l fabrice, nimeni nu-l poate vinde pe cel de care dispune și nimeni nu se pricepe să facă provizii de timp. Desigur, unii se vor strădui să producă puțin timp prelungind durata vieții. Vor miza pe o durată medie de 120 de ani, combinând-o cu o săptămână de lucru de 25 de ore. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
inimă” pentru că nu a știut, în nici un moment al existenței sale, să subscrie la legile istoriei viitorului. Viitorul României va depinde de acum înainte de felul în care va ști să se adapteze acestor legi, de modul în care se va pricepe să urmeze regulile succesului: să-și creeze un ambient relațional, să suscite dorința unui destin comun, să favorizeze libertatea creației, să se doteze cu un mare port și cu o mare piață financiară, să formeze în mod echitabil cetățeni pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai puțin riguroase, încă în vigoare în restul țării, cu scopul ca diferența de tratament, fiind ostentativă, să facă mai apăsătoare și explicită umilința cu care se pedepsea capitala. Ceea ce vrem să le spunem, declară ministrul apărării, doar doar vor pricepe o dată pentru totdeauna, este că nu sunt demni de încredere și trebuie tratați ca atare. Ministrului de interne, forțat să mascheze sub orice formă eșecurile serviciilor sale secrete, îi păru bună declararea imediată a stării de asediu și, ca să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
există, Nu ne aflăm în război civil, ceea ce vrem este doar să-i chemăm pe oameni la rațiune, să le arătăm greșeala în care au căzut sau au fost făcuți să cadă, asta rămâne de cercetat, să-i facem să priceapă că folosirea fără frâie a votului în alb ar face sistemul democratic imposibil de guvernat, Nu s-ar părea că rezultatele, până acum, au fost strălucite, Va dura un timp, dar în cele din urmă oamenii vor vedea lumina, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
încetarea emanației de căldură, acceptând să se retragă numai după ce comandantul pompierilor i-a spus, Duceți-vă să vă odihniți, domnule primar, lăsați restul în seama noastră și faceți ceva cu rana aceea pe care o aveți pe față, nu pricep cum n-a observat-o nimeni de aici, N-are importanță, erau ocupați cu treburi mai serioase. Apoi întrebă, Și acum, Acum, trebuie să căutăm și să scoatem cadavrele, unele trebuie să fie făcute bucăți, cea mai mare parte carbonizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și faptul că ministrul apărării, țuguindu-și buzele, șoptise adineauri, cu glas foarte scăzut, la urechea colegului său de la interne, Ce căcat facem acum. Dacă a mai sesizat și altcineva întrebarea, a avut inteligența de a se face că nu pricepuse, pentru că se adunaseră acolo tocmai pentru a vedea ce căcat aveau să facă acum și, cu siguranță, nu aveau să iasă de acolo cu mâinile goale. Prima intervenție a fost a președintelui republicii, Stimați domni, spuse el, în opinia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]