8,770 matches
-
totul se sprijină pe gândirea formală, firească pentru orice intelect care nu este identic inteligenței divine și care traduce "formal" ceea ce în gândirea care se gândește pe sine este împlinit. Condiționarea cunoștinței este, cum s-a dovedit, formală. Deocamdată, avem proba doar pentru principiile științei (și ale artei). Ce se întâmplă în cazul acestora? Pentru a răspunde la întrebare, trebuie deschisă tema constituirii cunoștinței adevărate științifice. Genealogia cunoașterii, care scoate la iveală scenariul operațional precizat, trebuie luată și în sensul ei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
esențial într-un sens ontologic, așa cum semnalează câțiva exegeți ai lui Kant, îndeosebi Heidegger. Jocul acesta constă în condiționarea simultană a conștiinței existenței mele ca subiect și a conștiinței existenței lucrurilor din afara mea. Dar conștiința aceasta este suficientă pentru a proba, necesar și suficient, atât existența unui subiect determinat ("eu"), cât și existența lucrurilor exterioare acestuia ("non-eul")? Că totul trebuie să se petreacă în conștiință, este dincolo de orice îndoială, date fiind presupozițiile proiectului critic kantian și locul pe care timpul îl
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la două reconstrucții filosofice dintre cele mai impunătoare din istoria filosofiei, am putea avansa o ipoteză: nimicul este o cale posibilă către orizontul de dincolo de judicativul constitutiv, pe temeiul lui ar putea fi remodelată însăși rostirea filosofică. Mai târziu, voi proba această ipoteză și printr-o interpretare a unor elemente ale filosofiei lui Martin Heidegger. 3.2.1.7. Schița dictaturii judicativului la Kant Dacă admitem că problema principală a lui Kant în proiectul critic este așa cum filosoful însuși susține, comentând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din trecut, deși ea are a face, esențial, cu viitorul și constrânge prezentul la exercitarea, prin faptele pe care le timporizează, la o autosuspendare. Discuția despre originaritatea ideologiei pentru orizontul dictaturii judicativului, deschisă aici, nu are rostul, acum, de a proba însăși statutul acesta de fapt originar pentru ideologie, cât pe acela al semnalării un fenomen cu mult mai important pentru judicativul constitutiv și, desigur, pentru posibilitatea de a gândi însăși originaritatea ideologiei: este vorba despre fenomenul ca atare al "dictaturii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai largi decât cele care privesc ideologia, în acest context de continuare a reducției judicative. Totuși, lipsa de anterioritate absolută a unui act de evaluare (interpretare), chiar "necesitatea" unui act nou, sunt de recunoscut și în cazul ideologiei; iar acestea probează statutul acesteia de ipostază originară a dictaturii judicativului. Pornind de la cele câteva observații de întâmpinare a discursului despre statutul judicativ al ideologiei, înțelegem că aceasta doar aparent exprimă o relație de întemeiere sau un adevăr, așa cum ea însăși pretinde. Chiar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să audă ce spune știința, altfel decât în format ideologic? O asemenea idee poate fi acceptată, desigur, poate fi formulată și "probată" după criterii ideologice, numai că ea are, în asemenea împrejurări, pretenția de a fi adevărată înainte de a fi probată, pentru că ea corespunde imaginii constitutive a modului uman de a exista, faptului primordial că el se raportează, înainte de toate, la celelalte existențe, pentru a-și da seama de sine. Dar fundamentul acestei ideii, însuși judicativul-constitutiv, nu poate fi reevaluat? Și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
which is conceived by opinion with the help of sensation and without reason, is always in a process of becoming and perishing and never really is." Plato, Timaeus, Ed. eng. cit., p. 16. 42 Există și un alt context care probează ideea neafirmării omnipotenței judicativului în discursul platonician, de mai multe ori amintit în lucrarea de față. Este vorba despre ceea ce s-a numit "tabela categoriilor" din Sofistul. Dezbătând condițiile în care poate fi conceptualizată ne-ființa, Platon vorbește despre următoarele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
accentuat la care luase parte și directorul. M-am simțit atât de fericit de parcă eu descoperisem pila electrică. Desenul era pentru mine o disciplină potrivită. Căpătasem multă experiență și mă descurcam foarte bine la desenul artistic. Îi ajutam pe copii probând o siguranță care mă mira și pe mine. Eram atât de mulțumit și legat de elevii mei încât așteptam cu nerăbdare a doua zi pentru a-i reîntâlni. Când elevii probau că nu s-au pregătit suficient mă supăram și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
foarte bine la desenul artistic. Îi ajutam pe copii probând o siguranță care mă mira și pe mine. Eram atât de mulțumit și legat de elevii mei încât așteptam cu nerăbdare a doua zi pentru a-i reîntâlni. Când elevii probau că nu s-au pregătit suficient mă supăram și nu îmi mai trebuia nici mâncare. Mă înțelegeam foarte bine cu colegii și mă considerau un partener al lor. Am simțit și am primit cu bucurie și cu mândrie respectul ce
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
la biologie se poate intra mai ușor. Abia după ce am reușit mi-am dat seama cât de cruntă a fost competiția. Faptul că am reușit la admitere cu o medie foarte mare mi-a schimbat tot cursul vieții; trebuia să probez că aceasta este valoarea mea intelectuală reală. La facultate am avut o mare pleiadă de adevărați profesori, care ne-au modelat mintea și spiritul și ne-au introdus în cunoașterea naturii. Eram două categorii de studenți, în funcție de natura examenului de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
bine îmbrăcat și cu ochelari cu rame negre, ne-a introdus în universul plantelor străduindu-se să ne facă să înțelegem tainele structurii plantelor. Prelegerile sale erau ținute liber; se plimba în fața catedrei și chiar printre rândurile de bănci. Aceasta proba o cunoaștere perfectă și o siguranță deplină în afirmațiile făcute. Își alegea cuvintele cele mai potrivite pentru a fi înțeles și convingător. Din cauza aceasta făcea multe pauze și își întrerupea frazele prin numeroase accidente respiratorii: tuse, icniri, reajustarea vocii etc.
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
septuagenar s-a dovedit a fi omul de aleasă cultură, format în tradiționalul focar al culturii românești - Iașul (izvor al autenticelor valori de rang național), care l-a consacrat. În același timp s-a dovedit a fi un iscusit manager, probându-și calitățile în felurite medii: director al Stațiunii Biologice Marine, “Prof. dr. Ioan Borcea” de la Agigea (1990-2008), secretar științific al Universității ieșene, Șef de catedră la Zoologie-Ecologie, Decan al Facultății de Biologie, Cancelar al Senatului Universității “Al. I. Cuza“; acestora
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
unul dintre puținii poate, al cărui discurs academic te Ține cu atenția încordată până la final indiferent de durata expunerii. Îl privești și-l asculți cu plăcere când vorbește despre evoluționism, sau când explică din tainele entomologiei, urmărindu-i gesturile care probează pasiunea pentru meserie, pentru știință. Știu că sunt unul dintre norocoșii care a avut ca și conducător de doctorat un om deosebit și sper ca în timp să mă pot alătura celor care-și permit să-l numească „Gimi” și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a semioticii - biosemiotica. Când vorbim de biosemiotică, ne îndreptăm atenția către Thomas A. Sebeok (1992), Jakob von Uexkühl (1936), Jesper Hoffmeyer (1996), Claus Emmeche (2002) etc., cei care au fundamentat știința menită să faciliteze înțelegerea structurilor și fenomenelor vitale. Biosemiotica probează că există comunicare la toate nivelurile naturii. În forma cea sa mai simplă, discursul semiotic a apărut odată cu procesul care a generat primele ființe vii. În timp, procesele prebiotice și-au dobândit o autonomie crescândă și au creat astfel o
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
să-și continue creșterea și să-și schimbe modelele lor indefinite. În simbioza dintre diferite specii, procesele de delimitarefusiune, delimitare-pecetluire și delimitare-redistribuire determină o mai mare presistență a organizării, în care individualitatea îngrădită, devine difuză. Analiza semiotică a organismelor vii probează că simbioza, sau mutualismul simbiotic, este considerabil mai răspândită în lumea vie. Și nu este vorba doar de mutualismul simbiotic dintre partenerii unor specii diferite, ci și de relațiile stabilite chiar între celulele unui organism pluricelular. Individualitatea și mortalitatea sunt
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
vor să demonstreze că viața reprezintă și altceva. În spiritul acestei gândiri, diferența dintre protoplasma vie și cea moartă este dată doar de dinamica proceselor chimice. Treptat, s-au acumulat o serie de teorii și de date care Țin să probeze existența unor structuri particulare ale vitalului, care ar fi primordiale în esența vieții, în raport cu dinamica proceselor chimice. În starea de anabioză, dinamica proceselor chimice aproape încetează și, totuși, organismele nu mor. Cum este posibil ca un organism să-și comande
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
rolul acțiunii directe a mediului asupra procesului de adaptare și evoluție, considerând că acceptând rolul direct al mediului trebuie să acceptăm ab initio și moștenirea caracterelor dobândite. Și, totuși, reprezentanții moderni ai neolamarckismului aduc argumente pertinente prin care caută să probeze influența directă a mediului extern în adaptarea organismelor . În acest sens se menționează funcționarea sistemului restricție-modificație. Astfel, celula bacteriană, gazdă a fagilor, posedă un echipament enzimatic cu dublă acțiune, prin care poate realiza modificarea propriilor baze din ADN, precum și restricția
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
se dau a fi foarte bine informați și de o înaltă Ținută intelectuală încât ai tinde să crezi că, chiar au dreptate, că ei cunosc mai bine problemele. A nu recunoaște evoluția ca realitate cosmică, ca fenomen care caracterizează materia probează existența unor grave lacune în cultura generală, iar a sinonimiza evoluția cu evoluționismul, care înseamnă o sumă de teorii care încearcă să explice unele mecanisme ale evoluției înseamnă superficialitate, lipsă de logică sau rea voință. A crede că și acum
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
care înseamnă o sumă de teorii care încearcă să explice unele mecanisme ale evoluției înseamnă superficialitate, lipsă de logică sau rea voință. A crede că și acum continuă cu aceeași intensitate lupta dintre evoluționiști și creaționiști ca pe timpul lui Darwin probează lipsa de înțelegere și naivitate. De altfel Emil Racoviță a trăit aceleași deziluzii pe care le trăim și noi și și-a exprimat clar poziția față de această controversă: Dacă nu am ști de cine și când au fost aceste rânduri
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
nu-i nou sub soare și nimic nu s-a câștigat în înțelegerea evoluției ca fenomen cosmic nici după optzeci de ani. Ar fi nefiresc să selectăm din gândirea evoluționistă a lui Emil Racoviță doar ideile care și astăzi își probează valabilitatea, doar capacitatea de a pătrunde în înțelegerea subtilă a structurilor și proceselor biologice și de a convinge pe cititor de realitatea transformismului, și nu am preciza poziția față de ceea ce el numea „polemici transformiste”. Poziția lui Emil Racoviță față de Neodarwinism
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
doar structurile genetice („particulele reprezentative”) ar fi hotărâtoare în transmiterea caracterelor și în formarea de noi specii: Adept convins al evoluționismului lent, Racoviță nu putea accepta salturile evolutive, apariția directă a speciilor prin variații bruște, prin mutații, așa cum încerca să probeze Hugo de Vries: </citation author="Hugo de Vries">„Aceste specii noi care apar deodată foarte diferite de rubedeniile lor, prin urmare evoluția viețuitoarelor nu-și urmează calea pe plaiurile vremii șerpuind ca șarpele dar lunecând lin ca acesta, ci Țopăind
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
considerat ca ceva detașat, ca ceva cu adevărat dinafară, în situația în care înțelegem adaptarea ca pe un proces de asimilare a mediului extern (de interiorizare a lui). „Interiorizarea” poate fi concepută ca un proces de asimilare prin învățare, așa cum probează cercetările ecologice și etologice. Dacă ne referim la specia umană atunci când punem în discuție noțiunea de mediu intern nu trebuie sa înțelegem doar umorile corpului (circulante și/sau necirculante), ci și acumulările care intră în sfera învățării, care își pun
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
principiului de „conservare a proprietăților”. Noi urmărim o anumită proprietate a unui obiect. Aceasta va putea fi urmărită până la sfârșitul acțiunii noastre. Această proprietate a fost individualizată și o urmărim, însă Semnalele așteaptă un observator. Kampis G. (1991) vrea să probeze că semnele și semnalele nu pot fi opera selecției naturale și că adaptarea biologică nu Ține de selecția naturală. Modul de tratare și de descriere a unui obiect în funcție de una sau mai multe proprietăți caracteristice nu se poate realiza în afara
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
se vînd pălării din paie, lucrate stîngaci. Dar, pe soarele ăsta, care arde și dogorește ca un cuptor de la Reșița, o pălărie ar merge... Vă rog, o pălărie pentru mine... Imediat, spune veselă vînzătoarea. Îmi dă o pălărie s-o probez. Nu merge nici pe vîrful capului. Se uită la țeasta mea și mă măsoară din ochi. Îmi dă alta, dar rezultatul este același. Femeia caută înfrigurată, nu dorește să-i scape clientul. Scoate o pălărie din vîrful unui clid mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cumperi o pălărie. Tot timpul sejurului meu acolo mă gîndeam la o pălărie din paie. Dacă la umbra unei pălării mexicane pot sta 5-6 oameni, atunci, cu siguranță, o să găsesc și una pe măsura mea. Colind magazine, bazaruri, talciocuri și probez pălării. Borurile erau imense, dar găoacea în care să-ți bagi capul era mică de tot și nu-mi încăpea bostanul nici dacă îl îndesau 2-3 mexicani. Renunț la căutări cu un imens regret. Cînd ajung la Piramida Soarelui, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]