4,062 matches
-
comuniune... loc de adunare... Adică? Se freacă în cap, dă ochii peste cap și o face pe-a omul care nu se înțelege cu mine datorită limbii. Continuă: Sîngele este băut de inițiat și de nașul lui... O fac pe prostul. Tu ai fost inițiat de naș să devii un enganga? Nu poate explica și decide rapid. Da, sînt un enganga.. Îl servesc cu un rom. O mîncare ar fi mai bună, așa că-i fac propunerea. Acceptă, dar alege de pe lista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar moșneag n-are și acasă? Altfel s-ar pune problema dacă Hernandez, colegul musculos de la serviciu, ar fi mai puțin mototol. Pînă la urmă și mototolii ăștia devin mai șugubeți dacă sînt încurajați și stimulați. Hernandez a prins curajul prostului și dădea buzna în casa omului, adică a señorului de la Luna. Vede omul ce vede azi, vede și mîine și se frămîntă, ba chiar se înfurie. Vreau să dăm divorț, spune răspicat Ioana. Dar nu te gîndești la copii? Mormăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
evantai. Mamă, mamă, dar le ai cu războiul... N-am fost militar de profesie, dar atunci ne-am mobilizat cu toții... ne așteptam să vină puhoaie... Ei însă, nu erau mulți, contau pe răzvrătirea cubanezilor, pe sprijinul populației. Ce mai, niște proști. Dar văd că în marea politică te pricepi... Sigur că mă pricep. Au fost prost informați despre starea de spirit a populației. De după un boschet se trăgea cu armă automată înspre noi. I-am lăsat pe ai mei să mențină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mona my love 195 În noaptea de Sfîntul Vasile 197 Hristos a înviat! 201 Lara 204 Mizerie fără farmec 207 Strunga Dracului 210 Ultimul viking 214 Bulboana Floricica 218 Ce, mă crezi proastă? 221 Dorințe satanice 225 Fabulații 228 Răzbunarea prostului 231 Floricel 235 Farmecul vieții 238 Gelozie și răzbunare 242 Treci la injecție! 245 Filozofie la un pahar 248 Minunile primăverii 251 Despre cuvintele demn, demnitate și demnitar 254 Aventură și iz de braconaj 257 Hai la o bere... 261
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o justificare suficientă pentru orice tip de licență. Cred, așadar, că își pot permite ceea ce alții, mai peticiți, nu își pot permite. Au, de partea lor, toate îndreptățirile. Pot impune direcții de opinie, pot dirija intriga politică, pot fraieri pe proști, pot grădinări destine. Și, din păcate, li se îngăduie s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul, o tentă demiurgică. Ambianța imediată devine neîncăpătoare pentru eul lor dilatat până la nebuloasă. „Modelul“ lor existențial este ceea ce li se pare a fi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fă ră precedent, la toate nivelele. Hoții vor deveni lideri. (Rog să nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmații! Nu fac decât să citez un text multimilenar! n.m. A.P.) Femeile nu vor mai pune preț pe propria virtute. Proștii, impostorii, naturile rudimentare și gălă gioase vor fi luați drept înțelepți. Oamenii „drepți“, de bună calitate, vor avea tendința de a se retrage din viața publică. În piețe se va vinde mâncare gata preparată (să recunoaștem că e de necrezut
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
termeni extremi. Pentru unii, luxul devine un ideal și o obsesie, pentru alții - un semn de disoluție și inumanitate. În felul acesta, orice reflexie rațională despre lux, orice încercare de a-i circumscrie granițele și legitimitatea devin imposibile. Corupția și prostul gust au suspendat cu totul prestigiul natural al luxului. Căci există un asemenea prestigiu, despre care, e drept, noii îmbogățiți n-au nici cea mai mică idee. Mai întâi, luxul (adică ceea ce depășește sfera „necesarului“) e un concept relativ și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atât. Deocamdată, scena e integral ocupată de râgâieli și sudalme. Plăcerea de a beșteli mitocănește tot ce mișcă, voluptatea de a silui limba și de a contraria regulile minimale ale conviețuirii decente, demolarea oricărui respect pentru oameni și instituții, vulgaritatea, prostul gust, reaua-credință, sminteala, minciuna, batjocura au devenit reflex cotidian. Ecranele televizoarelor și paginile gazetelor sunt pline ochi de harță și dejecție. Mi se va spune că am pretenții utopice, că nu se poate corija dezmățul general prin grațioase piruete de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pierdut. Îți livrează platitudini și bun simțisme, pe bază de studii „sociologice“, evaluări de manual și scamatorii probabilistice. A învățat lucruri clare și definitive. Știe reguli. Toate regulile. Nu poate fi contrazis. Lucrează pe bani, să ne-nțelegem! Nu e prostul nimănui. Nu acceptă bla-bla-uri intelectuale. Un text se judecă după lungime, o carte, după vânzări. Restul sunt fițe. Managerul e un fost băiat de firmă, care speră să ajungă magnat. Ce au în comun cele trei portrete? Comportamentul standard. Sunt
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a fi mereu „contra“. Inteligența devine, astfel, echivalentă cu temperamentul nevricos. Nu funcționează decât stimulată de o perpetuă iritare. Pacientul unui asemenea derapaj nu poate intra în dialog decât dacă se enervează, dacă găsește preopinentului nod în papură. Bătăios ca prostul, arțăgos, agitat, insul lovit de această umoare e previzibil (adică plicticos) și, în fond, nefrec ventabil. Inteligența nu e, totuși, o simplă modalitate de a fi prost dispus. 2. Excesul tehnic. Inteligența se drapează, în acest caz, în terminologie obscură
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
facă față, să găsească mijlocul de a o suporta, de a identifica, în spațiul ei, neschimbătorul. Evident, Andrei Stolz e mai simpatic, mai „educativ“. Dar Oblomov moare cu ochii la orizont, că utând cerul stelelor fixe, în vreme ce Stolz sfârșește cântând (prost) la vioară, în salonul conjugal. O boală letală: vanitatea Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni. Lovește în proști (care devin fuduli) ca și în deștepți (care devin proști). Smintește, în egală măsură, pe urâți și pe frumoși, pe talentați și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Stolz e mai simpatic, mai „educativ“. Dar Oblomov moare cu ochii la orizont, că utând cerul stelelor fixe, în vreme ce Stolz sfârșește cântând (prost) la vioară, în salonul conjugal. O boală letală: vanitatea Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni. Lovește în proști (care devin fuduli) ca și în deștepți (care devin proști). Smintește, în egală măsură, pe urâți și pe frumoși, pe talentați și pe netalentați, pe credincioși și pe atei, pe politicieni și pe „simplii cetă țeni“, pe laici ca și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ochii la orizont, că utând cerul stelelor fixe, în vreme ce Stolz sfârșește cântând (prost) la vioară, în salonul conjugal. O boală letală: vanitatea Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni. Lovește în proști (care devin fuduli) ca și în deștepți (care devin proști). Smintește, în egală măsură, pe urâți și pe frumoși, pe talentați și pe netalentați, pe credincioși și pe atei, pe politicieni și pe „simplii cetă țeni“, pe laici ca și pe aparținătorii clerului. Reușește să transforme complexele de inferioritate în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu cineva care crede în indiscutabilul opiniei sale. Cine nu are în vocabularul său uzual expresii de tipul „cred că“, „poate“, „o să mă mai gândesc“ nu e pregătit să intre în dialog cu nimeni. Infailibilul, atotștiutorul, vanitosul, parvenitul, pe scurt, prostul, prostul fudul, sigur de sine și fericit de sine nu trebuie inclus în nici o întreprindere dialogică; e pierdere de vreme. 2. Când ești înclinat să arunci asupra semenului tău o judecată morală definitivă. Simțul etic nu lucrează cu intransigențe, ci
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cineva care crede în indiscutabilul opiniei sale. Cine nu are în vocabularul său uzual expresii de tipul „cred că“, „poate“, „o să mă mai gândesc“ nu e pregătit să intre în dialog cu nimeni. Infailibilul, atotștiutorul, vanitosul, parvenitul, pe scurt, prostul, prostul fudul, sigur de sine și fericit de sine nu trebuie inclus în nici o întreprindere dialogică; e pierdere de vreme. 2. Când ești înclinat să arunci asupra semenului tău o judecată morală definitivă. Simțul etic nu lucrează cu intransigențe, ci cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un vârf al excedentului, care caracterizează Pisica, susținută de ruda ei, Tigrul, dar și de „șef“, Dragonul, ceva mai puțin de Șarpe, excedent compensat de deficitul generalizat la celelalte zodii. Un deficit tare mic În raport cu excedentul amintit, dar - vorba Lăpușneanului, „proști dar mulți“ - Îl egalează, neutralizându-l. Iată ce arată analiza extinsă pe un interval atât de lung, de 12 ani: că nu există un perpetuum-mobile, energie ex nihilo și ceea ce câștigă careva pierde sigur altcineva. Cât privește sistemul de compatibilități
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
schimba eventual, prin controlul centrului de greutate a ceva, proiectil sau eu Însumi. De pildă, saltul meu de pe balcon spre balustradă se sfârșește cu aterizarea pe același balcon, evident cu o vrabie În botic, iar nu pe cealaltă parte, ca prostul de proiectil. Căci Îmi schimb la vreme, În zbor, centrul de greutate, implicit de inerție. Cum? Cu codița care, vă rog să vi-o imaginați, e destul de consistentă, și pe care o orientez exact În poziția care să-mi așeze
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
gheruțele mi-s pregătite. Ascultă. Ai definit astfel sclavagismul. Care, odată instituit, tinde să se conserve. Și cum trebuie să vă recunosc o doză de inteligență, desigur cu mult sub a mea, Îți spun că cei vechi n’au fost proști. Și au spus panem et circenses. Adică, căci tu nu prea le ai cu latina și nici cu vorbitorii ei - dacule! -, pâine și circ. Dar pentru că nu erau la fel de deștepți ca mine, au greșit: trebuia circenses et panem. Nu te
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tușier. N-are nici un rost să venim aici cu autoritatea argumentelor savante, să vorbim despre semantica discursivă și cea pragmatică, despre raporturile sintactice în cutare context situațional, fiindcă idioțenia sare în ochi oricui, de departe și oricând. Ei, și? Dacă prostul dă drumul bolovanului la vale, cine și cum să-l mai oprească? Această amărâtă prepoziție, care se trage, nu s-ar zice, din latinescul "contra", are ca primă funcțiune localizarea (spre, înspre, la), apoi, devenind locuțiune, primește și ceva atribuțiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
asta ce-am făcut? Se urzesc pe-ascuns vendete, Cum nici când nu s-a văzut, Țara-i plină de vedete! Și cu asta ce-am făcut? Pleacă-ai noștri, vin ai noștri! E sloganul cunoscut; Iarăși am votat ca proștii! Și cu asta ce-am făcut? - E înspăimântător că e atât de valabil și azi, după 70 de ani! Îmi spunea amărât un prieten. Cântece Joi 2 iulie 2009, spre marea mea bucurie și plăcere, la televizor s-a cântat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să vin la curtea voastră, Deodată cerbul a vorbit. Tu m-ai rănit la vânătoare, Ei rănile mi le-au legat; În fericirea curții tale Eu m-aș simți încătușat. La curtea ta... aș fi o vrajă, O jucărie pentru proști; În viața lor sunt o podoabă Pe care tu, n-ai s-o cunoști. Stătu pe gânduri voievodul Și se gândi că nu-i de-ajuns Să fii mereu măreț și veșnic De măreția ta cuprins. Mai trebuie să ai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sau de fiară... În tinerețe, și bărbații și femeile rele și-au putut ascunde caracterul pentru că tinerețea are oricând și în toate o frumusețe nemăsurată. Oamenii înțelepți și nobili devin bătrânii admirabili cu care este o plăcere să te întâlnești. Prostul, când îmbătrânește, devine urât. De aceea, bătrânețea ca și oglinda, reflectă ce a fost omul pe dinăuntru toată viața... chiar și atunci când masca tinereții putea să ascundă toată urâciunea din spatele ei. Cine a fost odată cu adevărat tânăr, acela nu poate
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-l fac atent, să vadă, să priceapă, să înțeleagă primejdia, care ne păștea pe-amândoi; când mă răsuflam, încercam să-l chem lângă mine, să-i întorc botul spre arătarea care venea pe urmele noastre; dar el, o făcea pe prostul, nu reacționa nici într-un fel, nu înțelegea, nu vedea, nu pricepea nimic; și faptul acesta mă scotea din sărite! Cine mi-a spus mie că el simte primul, după miros, apropierea dihaniei, că dă alarma cu mult înainte ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
le lăsăm la fund să se răcească. S-or fi clocit cât le-o fi ținut ascunse acolo-n birou, așteptându-l pe ăsta să i le bea, iar noi habar n-am avut că i le-am păzit ca proștii atâtea nopți. Se potrivea desigur băutura asta la mizilicul adus de plutonier, compus din patru pulane de salam de vară. De vreo două luni Începuse să producă noul abator și fabrica de mezeluri din Glina, și ce adusese el era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un pat să pună capu’ jos, păi unde mai găsește el ca aicea? — Corect, spun, și Andrei mă aprobă cu o mutră gravă și dă din mâini În toate părțile ca să-și Întărească spusele. — Păi io nu i-am spus prostului atuncea că ce face el e cea mai mare tâmpenie? Omu’ ăsta te ține ca pe copilu’ lui, te-a adunat de pe drumuri și tu-i faci chestii d-astea? Da’ acuma a plecat, lăsați-l dracului. Ori de ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]