5,478 matches
-
mazăre soldățească și arpacaș fiert cu varză. Drept vorbind, suferiră de foame și ceilalți răniți din spitalul de la Klosterholtzen, care începură a duce dorul mazării cu slănină, iar gradatul bătrâior dispăru într-o bună zi, lăsând, lângă patul lui Iuga, pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chiar în ceafă. Terorizat de panică, Mircea împinge cu eforturi disperate, încercând să deschidă portița de scânduri groase, camuflată în zidul robust, care-l ține captiv, pe ultimii metri, împiedicându-i evadarea în spațiul râvnit. Împinge, împinge, împinge!... Cei doi puști în vestoane cafenii îi privesc cu mirare neputincioasele strădanii, apoi îl dau la o parte, fără fasoane, și cu mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
insuficient cicatrizată. Apărute în mod spontan, imaginile foștilor săi camarazi i se perindă prin memorie: Paul, matematicianul îndrăgostit de poezie, cu fața oribil desfigurată de explozia unei grenade, Max, boxerul, cu umerii cât ușa și maxilarele de fier, a cărui pușcă nu trăsese un glonț în inamic, sfârtecat de lupi, Emil sanitarul, timid și rușinos ca o fecioară pură, împușcat de un lunetist tocmai când ajuta un rănit. Căzuse pe fundul tranșeei, iar ochii lui larg deschiși păreau să pună întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
suport, apoi își freacă ușor tâmplele, strângând din pleoape. Se ridică împingând cu putere scaunul, îndreptându-se îngândurat, cu mâinile la spate, către fereastră. La poarta principală a unității, în spatele barierei înguste din lemn, așteaptă trei uriașe mașini-cisternă. Santinela, cu pușca Z. B.61 pe umăr, controlează documentele de transport. Din cabine, șoferii privesc plictisiți trecerea necontenită a companiilor, care, ordonat, pe plutoane, se îndreaptă către câmpul de instrucție. Tinerii ofițeri strigă ordine cu voci zadarnic îngroșate în speranța unui plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de oameni deosebiți. Întoarce capul și privește țintă la interlocutorul său: Iar locotenentul Rădulescu pare a fi cel potrivit. Sper ca timpul să demonstreze că nu ne-am înșelat asupra lui. Jos, în hol, plantonul prezintă lui Marius onorul cu pușca. Răspunde salutului, privind chipul blond, cu obrajii bucălați plini de acnee juvenilă, ce se întrezărește sub cozorocul capelei militare. Afară, pe aleea din fața comandamentului trece în viteză un Mercedes mare și cenușiu plin cu ofițeri de rang înalt, germani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îndreptându-se către pluton. Vede cum subofițerul se postează în fața formației. E potrivit de statură, solid asemeni unui Goliat, cu fața palidă mâncată de vărsat și ochi verzi, reci. Plutooon, pe umăr arm'! Distinct, zgomotul ritmat al celor treizeci de puști arată că toate se opresc deodată, pe tot atâția umeri. Pluton, drepți! Pluton. pentru onor înainte pre-e-e-zentați arm'! Încet, fără grabă, Marius trece prin fața fiecărui om. După trecerea în revistă, se retrage zece pași, interzicându-și să vadă echipamentul depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de execuție și apoi preotul cu "Veșnica lui pomenire...". Lumea își va urma nepăsătoare același curs, să spunem "normal", astfel că, din păcate, bufeul lui protestatar nu va schimba absolut nimic. Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
modest, din carton tare. Probabil cu haine, bani, acte, poate și ceva poze din ceea ce însemnase viața lor. Un minim de agoniseală ce trebuia salvată pentru ceasul nedorit când locuința lor ar fi fost distrusă. Mirosul eliberator al "prafului de pușcă" venit dinspre plajele Normandiei, născuse în țară o fericire "subversivă" fără margini, mai mult sau mai puțin fățiș arătată. Veștile bune curgeau în serie. În Franța Aliații cuceriseră orașul Cherbourg, în Rusia, nemții pierduseră Vitebsk, Orșa, Moghilev, Minsk. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trupul ei se văd numeroase pete vineții, semnele unor lovituri. Sângeriu, perfect rotund și plasat exact între sprâncene, orificiul de intrare a unui glonț. Aplecat deasupra ei, cu pălăria dată pe ceafă, Manfred declară expert. Urme circulare de praf de pușcă ars. Arma a fost lipită pe frunte. Mai mult ca sigur că s-a folosit o surdină. Profesioniști. În acel moment, nedorită de nimeni, sună alarma aeriană. Pentru o secundă amândoi încremenesc, ca niște statui vii. Un țipăt scurt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
barbarie, un asasinat odios. De când începuse războiul văzuse cum multe se stricaseră, mai ales oamenii. Ori el nu-și dorește altceva decât să rămână un simplu soldat, în nici într-un caz criminal cu acoperire legală. Trece lent cu luneta puștii peste clădirile mutilate îngrozitor ce formaseră odată localitatea cehoslovacă Turna. O priveliște obișnuită care nu-l mai impresionează. Ochiul indiferent al luptătorului înregistrează negrele ruine ale zidurilor mai degrabă ca locuri prielnice unor ambuscade sau atacuri prin surprindere. În totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stomac. Aerul rece răzuie dureros gâtul și pătrunde în plămâni ca un bolovan uriaș rupt dintr-un aisberg. Ridică în brațe băiatul, rugându-se ca în cele cinci, poate zece secunde rămase până ce lunetistul îl va prinde ferm în cătarea puștii, să ajungă la adăpost. O bubuitură puternică lângă urechea dreaptă aproape îl asurzește. Dezechilibrat, se împiedică, cade dureros în rotulă, sfâșiindu-și pulpana lungă a mantalei. Trupul îi tremură în fiori de gheață, dar revine încăpățânat și izbește violent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îi invită într-o încăpere pe care numai lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din tablă ruginită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uniforma încă nouă se văd inițialele HJ123. Partizanul, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene ce ies de sub căciula de blană, îndreptă arma spre capul rănitului. Privește către comandantul său. Acesta face un semn negativ din cap. Pușca Mauser, revolverul din toc, un Parabellum nou-nouț, grenadele agățate de centură, chiar și baioneta sunt culese rapid de către partizan. Apoi, fără să-i mai dea nici o atenție, pășește peste el în direcția peretelui din spate unde, într-o nișă joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încolo, soldatul Anghelache Constantin, căruia îi spuneau Pomană, pentru că fusese gropar, se zvârcolește sub greutatea unui neamț. Cu două lovituri de baionetă în burtă, Pomană își dă duhul repede. Abia se ridică neamțul, că Americanul îi zdrobește fața cu patul puștii. Înfruntarea continua tăcută și feroce. În fața atacului metodic și organizat, puțini sunt cei care încearcă, inutil, o rezistență. Artileriștii cad rând pe rând. Doi sau trei dispar în pădure, dar nimeresc exact în fața oamenilor lui Mâțu care-i anihilează rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
jeep-ul căpitanului Licavkin. Din atașul celor patru motociclete care-l urmează, țevile mitralierelor vizează amenințător grupul prizonierilor germani. Cu miros de spaimă, tăcerea cuprinde totul în jur. Fără prea multe fasoane, soldații ruși alungă santinelele române și cu patul puștii încep să numere prizonierii. Se aud murmurele și vaietele celor cu răni grave. Într-un târziu, o comandă aspră pune coloana în mișcare. Mult în spate, un soldat tânăr șchioapătă cu greutate. Gărzile îl împing cu brutalitate. Neamțul încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină cu răpăitul continuu al puștilor mitralieră. În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fața lucind de sudoare, Marius încearcă să urce, dar este întâmpinat cu foc viu de armă automată. Se trage înapoi. Oamenii lui Mâțu s-au încăierat cu cei din camerele de la parter, pe care le curăță mai mult cu patul puștii și baionetele. Cel care barează scările coboară două trepte, pentru un câmp mai larg de tragere, dar asta face din el o țintă ușoară. Ascuns după un stâlp, Romulus îl ia la ochi. O rafală scurtă și neamțul se rostogolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o grimasă de durere, agață de perete un braț greu ca un fier și se ridică chinuit în picioare. Clătinându-se ca un om beat, iese afară ca să dea nas în nas cu un neamț care îndreaptă spre el o pușcă Mauser. Cu o mișcare rapidă bagă baioneta în gâtul soldatului. Cu ochi holbați, acesta dă un pas înapoi și scapă arma din mână. Face o piruetă lentă înainte să cadă la pământ. Brusc, sunetul strident al mitralierelor pătrunde brutal în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mâine la prânz." Întins pe o parte, rămâne gânditor cu ochii ancorați în întunericul dușmănos, acolo de unde inamicul poate declanșa oricând un atac prin surprindere. Înghite puțină zăpadă, într-o zadarnică încercare de a potoli arșița chinuitoare a temperaturii. O pușcă mitralieră latră scurt și câteva gloanțe trasoare își desenează liniile peste ei. Zgomotul îi lovește ca un baros în nervii încordați. Ce naiba se află aici, în clădirea asta, încât nemții să se înverșuneze împotriva lor atât de tare? Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toți camarazii lui și poate mai târziu, cine știe, daca scapă cu viață, va ști să povestească și altora ce se întâmplase cu ei. Își simte degetele atât de înghețate încât i se pare un veac până agață de țeava puștii restul unui pansament alb, găsit prin buzunare. Nemții nu se grăbesc. Își fac apariția în pas de marș, linia lor strângându-se ca un cerc întunecat în jurul celor două siluete care stau cu mâinile la ceafă în bătaia vântului. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de l'adieu" a poetului francez Edmond Haraucourt (1856-1942) 58 Teatru evreiesc din București 59 Mihai I de România (n. 1921) 60 Ioan Antonescu (1882-1946), militar și om politic român. Prim ministru al României în perioada 1940-1945 61 Zabrojovka Brno, pușcă de producție cehoslovacă cal 7,92 mm. Principala armă de infanterie a armatei române în timpul celui de al doilea război mondial 62 Pasăre rară (lat.) 63 Celebră academie militară franceză 64 Carol al II-lea (1893-1953), rege al României între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nea Tudorică, m-acuzi degeaba! Eu i-am recomandat o femeie pentru o noapte, nu pentru 1001 de nopți!" În legătură cu și mai vîrstnicul Al. Cazaban, supraviețuitor al epocii Caragiale, o mică scenă petrecută la Mogoșoaia: "Cîndva, după ce a bubuit cu pușca prin curtea palatului de la Mogoșoaia, am fost martorul unei discuții pacifiste din incinta restaurantului, purtată cu o grațioasă ziaristă, pe cale de a deveni scriitoare: - Domnule Cazaban, ce aveți cu bietele păsărele? De ce nu trageți în critici? Întrebări însoțite de o
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
însă că realitatea depășește cu mult orice așteptare. În spiritul generației două miiste, Povestea boiernașului de țară și a fecioarei... este cartea mizerabilis-mului fiziologic. Or, la acest capitol, argumentele unui autor septuagenar sunt mult mai solide decât cele ale unor puști abia ieșiți din adolescență. Vreți pornografie, vă arăt pornografie, pare a le spune venerabilul Brumaru tinerilor poeți și cititorilor integrați în sistemul de valori al postmodernității. Iar rezultatul este unul pe măsură: o carte a perfecțiunii formale de sorginte clasică
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
două lucruri unul: sau militarizați în regulă orașul, sau lăsați pe oameni în pace să-și vadă de trebi. În faptă, toate jucăriile noastre fac bine numai străinilor. Pe când negustorul nostru e de la 7 dimineața până la 5 după amiazi cu pușca la umăr, fără a deprinde mânuirea armelor și manevrarea, pentru că n-are de la cine le învăța, tot pe atunci străinii, cari n-au îndatorirea de a lua parte la serviciu, vând, cumpără și câștigă. Oricare zi de paradă zadarnică îi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au curățit țara de vrăjmași, iar cetățile care le-au luat turcii, Chilia și Cetatea Albă, nu au putut să le mai scoată de la turci, că ei mai înainte de ce au ieșit din țară le-au îngrijit cu oameni, cu puști și cu bucate de ajuns; și așa au rămas pe mâna turcilor până astăzi. (Urechi) Tot în anul acesta 1485 Ștefan Vodă dacă au scos vrăjmașii din țară și dacă au răcit vremea și caii turcilor au slăbit, au lovit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]