3,755 matches
-
de P-37. Radarul P-37 (radiotelemetru - determină două coordonate: azimutul și distanța înclinată) este destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea țintelor aeriene, determinarea apartenenței de stat a acestora și furnizarea datelor de radiolocație eșaloanelor interesate. Este un radar de avertizare timpurie. Transmiterea datelor radar către utilizatori se poate realiza astfel: Radarul produs în fosta URSS este realizat în tehnologie cu tuburi electronice, emițătoarele sunt magnetroane cu frecvență fixă iar în partea de selecție a țintelor mobile se folosesc
P-37 (radar) () [Corola-website/Science/335574_a_336903]
-
radiotelemetru - determină două coordonate: azimutul și distanța înclinată) este destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea țintelor aeriene, determinarea apartenenței de stat a acestora și furnizarea datelor de radiolocație eșaloanelor interesate. Este un radar de avertizare timpurie. Transmiterea datelor radar către utilizatori se poate realiza astfel: Radarul produs în fosta URSS este realizat în tehnologie cu tuburi electronice, emițătoarele sunt magnetroane cu frecvență fixă iar în partea de selecție a țintelor mobile se folosesc tuburi potențialoscop. Aparatura de selecție a
P-37 (radar) () [Corola-website/Science/335574_a_336903]
-
înclinată) este destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea țintelor aeriene, determinarea apartenenței de stat a acestora și furnizarea datelor de radiolocație eșaloanelor interesate. Este un radar de avertizare timpurie. Transmiterea datelor radar către utilizatori se poate realiza astfel: Radarul produs în fosta URSS este realizat în tehnologie cu tuburi electronice, emițătoarele sunt magnetroane cu frecvență fixă iar în partea de selecție a țintelor mobile se folosesc tuburi potențialoscop. Aparatura de selecție a țintelor mobile (SȚM) introdusă în echipamentul stației
P-37 (radar) () [Corola-website/Science/335574_a_336903]
-
în partea de selecție a țintelor mobile se folosesc tuburi potențialoscop. Aparatura de selecție a țintelor mobile (SȚM) introdusă în echipamentul stației (în remorca nr. 8) și aplicarea filtrelor de selecție prin polarizare a asigurat realizarea obiectivelor propuse. La acest radar au fost, de asemenea, aplicate în aparatura de recepție schema BARU (reglarea rapidă automată a amplificării) cu limitarea fluctuației semnalelor și schema VARU (reglarea temporară automată a amplificării) cu reglarea adâncimii și duratei de acțiune pentru protecția împotriva bruiajului pasiv
P-37 (radar) () [Corola-website/Science/335574_a_336903]
-
aparatura de recepție schema BARU (reglarea rapidă automată a amplificării) cu limitarea fluctuației semnalelor și schema VARU (reglarea temporară automată a amplificării) cu reglarea adâncimii și duratei de acțiune pentru protecția împotriva bruiajului pasiv din zona apropiată. Pentru a proteja radarul împotriva rachetelor antiradiolocație de tip ”Shrike” în stație a fost instalat echipamentul ”Comutator 35” În versiunea radarului realizată, din anul 1990 și după, cea mai modernă, calea de recepție a fost complet tranzistorizată și cu circuite integrate (această versiune nu
P-37 (radar) () [Corola-website/Science/335574_a_336903]
-
reglarea temporară automată a amplificării) cu reglarea adâncimii și duratei de acțiune pentru protecția împotriva bruiajului pasiv din zona apropiată. Pentru a proteja radarul împotriva rachetelor antiradiolocație de tip ”Shrike” în stație a fost instalat echipamentul ”Comutator 35” În versiunea radarului realizată, din anul 1990 și după, cea mai modernă, calea de recepție a fost complet tranzistorizată și cu circuite integrate (această versiune nu are nevoie de remorca nr. 8). Această versiune nu a primit un nume diferit. Radarul dispune de
P-37 (radar) () [Corola-website/Science/335574_a_336903]
-
În versiunea radarului realizată, din anul 1990 și după, cea mai modernă, calea de recepție a fost complet tranzistorizată și cu circuite integrate (această versiune nu are nevoie de remorca nr. 8). Această versiune nu a primit un nume diferit. Radarul dispune de aparatura de recunoaștere prin radiolocație NRZ-20, (în sistemul ”Kremnîi-2”). Compunerea de bază a complexului:
P-37 (radar) () [Corola-website/Science/335574_a_336903]
-
amiralul Alfred Saalwächter și subordonații săi au fost responsabili pentru planificarea și emiterea directivelor operaționale. Cum operațiunea fusese ordonată personal de Hitler, pentru reușita ei au fost mobilizate dragoare de mine, au fost puse în funcțiune stații suplimentare de bruiere radar, au fost trimise submarine pentru culegerea de date meteo, iar mai multe distrugătoare au fost trimise în Canal spre Brest pentru întărirea escortei. Generalul Adolf Galland a fost invitat să participe pe "Scharnhorst" la sesiunile de planificare. Generalul a promis
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
fi fost anunțați britanicii. Britanicii au fost prinși pe picior greșit de mișcarea îndrăzneață a germanilor. Echipajele avioanelor Hudson de recunoaștere de noapte ale RAF Coastal Command nu au identificat navele în marș după plecarea acestora din portul Brest, deoarece radarele lor nu au funcționat corespunzător sau au fost bruiate. Intensitatea bruiajului german a crescut progresiv de-a lungul a mai multor zile. Evitând o creștere bruscă a activității de bruiaj, germanii nu au lăsat să se întrevadă nici un semn al
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
plecarea vaselor. Submarinul britanic HMS "Sealion" aflat în patrulare în zona portului francez nu a putut să transmită raportul deoarece tocmai își pusese la încărcat bateriile stației radio. O mică formațiune de avioane He 111 a reușit să păcălească operatorii radar britanici, care au raportat identificarea unei mari grupări aeriene. În același timp, hidroavioane Ar 196 transportate la bordul unor vase au ținut sub control zona de traversare, iar escadrile de bombardiere Ju 88 au zburat sub plafonul de acțiune a
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
britanici, care au raportat identificarea unei mari grupări aeriene. În același timp, hidroavioane Ar 196 transportate la bordul unor vase au ținut sub control zona de traversare, iar escadrile de bombardiere Ju 88 au zburat sub plafonul de acțiune a radarelor britanice și au executat atacuri surpriză asupra portului Plymouth și a aeroporturilor din zonă. Primele indicații cu privire la operațiunea germană a venit din partea operatorilor radar RAF comandați de Bill Igoe, care au identificat un nivel neobișnuit de crescut al activității aeriene
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
zona de traversare, iar escadrile de bombardiere Ju 88 au zburat sub plafonul de acțiune a radarelor britanice și au executat atacuri surpriză asupra portului Plymouth și a aeroporturilor din zonă. Primele indicații cu privire la operațiunea germană a venit din partea operatorilor radar RAF comandați de Bill Igoe, care au identificat un nivel neobișnuit de crescut al activității aeriene inamice în spațiul aerian al Canalului. Frecvența folosită de aceste stații radar nu fusese detectată de germani și ca atare nu fusese bruiată. Operatorii
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
aeroporturilor din zonă. Primele indicații cu privire la operațiunea germană a venit din partea operatorilor radar RAF comandați de Bill Igoe, care au identificat un nivel neobișnuit de crescut al activității aeriene inamice în spațiul aerian al Canalului. Frecvența folosită de aceste stații radar nu fusese detectată de germani și ca atare nu fusese bruiată. Operatorii radar britanici au intrat în alertă în jurul orei 09:00, când vasele germane se apropiaseră deja de Le Havre. Doar după încă 90 de minute, radarele britanice au
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
RAF comandați de Bill Igoe, care au identificat un nivel neobișnuit de crescut al activității aeriene inamice în spațiul aerian al Canalului. Frecvența folosită de aceste stații radar nu fusese detectată de germani și ca atare nu fusese bruiată. Operatorii radar britanici au intrat în alertă în jurul orei 09:00, când vasele germane se apropiaseră deja de Le Havre. Doar după încă 90 de minute, radarele britanice au descoperit flota germană. Două avioane Spitfire ale RAF Fighter Command au fost trimise
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
aceste stații radar nu fusese detectată de germani și ca atare nu fusese bruiată. Operatorii radar britanici au intrat în alertă în jurul orei 09:00, când vasele germane se apropiaseră deja de Le Havre. Doar după încă 90 de minute, radarele britanice au descoperit flota germană. Două avioane Spitfire ale RAF Fighter Command au fost trimise să găsească convoiul inamic. Deși aviatorii britanici au reperat vasele, ei primiseră ordine pentru păstrarea unei tăceri radio strice, iar veștile nu au ajuns la
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
a făcut ca raportul cu privire la identificarea vaselor inamice să fie transmisă cu întârziere responsabililor Royal Navy, respectiv Bomber Command. În jurul prânzului zilei de 12 februarie, artileria britanică de coastă a deschis focul asupra navelor germane, tirul fiind direcționat de noile radare instalate de tip K. La ora 12:19 a fost trasă prima salvă. Dat fiind faptul că raza maximă de vizibilitate era de 5 mile (8 km), observatorii de artilerie nu au putut să ajute la reglarea tirului, dar britanicii
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
K. La ora 12:19 a fost trasă prima salvă. Dat fiind faptul că raza maximă de vizibilitate era de 5 mile (8 km), observatorii de artilerie nu au putut să ajute la reglarea tirului, dar britanicii au sperat că radarul putea să detecteze locul de impact al proiectilelor și să permită astfel corectarea focului, în ciuda faptului că o asemenea metodă nu fusese folosită până atunci. Spoturile de pe ecranele radarelor K au detectat deplasarea în zigzag a vaselor germane, dar locurile
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
putut să ajute la reglarea tirului, dar britanicii au sperat că radarul putea să detecteze locul de impact al proiectilelor și să permită astfel corectarea focului, în ciuda faptului că o asemenea metodă nu fusese folosită până atunci. Spoturile de pe ecranele radarelor K au detectat deplasarea în zigzag a vaselor germane, dar locurile de impact al proiectilelor nu au putut fi determinate și întreaga baterie a început să tragă fără nicio corecție a tirului. Cele patru tunuri Mk IX-X de 9.2
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
Radarul (în limba rusă „Перископ”, în cod NATO „Bar Lock”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1952 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
Radarul (în limba rusă „Перископ”, în cod NATO „Bar Lock”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1952 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul P-20 a fost prima stație de radiolocație de descoperire îndepărtată și de dirijare în gama de lungimi de undă
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
limba rusă „Перископ”, în cod NATO „Bar Lock”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1952 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul P-20 a fost prima stație de radiolocație de descoperire îndepărtată și de dirijare în gama de lungimi de undă centimetrice. Realizarea lui s-a făcut în conformitate cu instrucțiunile Forțelor Aeriene în cadrul planului de trei ani de dezvoltare a radiolocației pentru
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
de radiolocație de descoperire îndepărtată și de dirijare în gama de lungimi de undă centimetrice. Realizarea lui s-a făcut în conformitate cu instrucțiunile Forțelor Aeriene în cadrul planului de trei ani de dezvoltare a radiolocației pentru perioada 1946 - 1948. Proiectarea și realizarea radarului s-a desfășurat de către un colectiv din Institutul 20 de Cercetări Științifice din MOscova, sub conducerea lui L.V. Leonov. În anul 1949 radarul a fost supus la testele oficiale ale Forțelor Aeriene (conducător inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
Aeriene în cadrul planului de trei ani de dezvoltare a radiolocației pentru perioada 1946 - 1948. Proiectarea și realizarea radarului s-a desfășurat de către un colectiv din Institutul 20 de Cercetări Științifice din MOscova, sub conducerea lui L.V. Leonov. În anul 1949 radarul a fost supus la testele oficiale ale Forțelor Aeriene (conducător inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
din Institutul 20 de Cercetări Științifice din MOscova, sub conducerea lui L.V. Leonov. În anul 1949 radarul a fost supus la testele oficiale ale Forțelor Aeriene (conducător inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină de reparații auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]