3,968 matches
-
forță, fie prin înșelăciune, să se facă iubit și temut de popor, urmat și respectat de soldați, să-i nimicească pe aceia care pot sau trebuie să-i dăuneze, să înnoiască prin legiuiri noi vechile orânduiri, să fie sever și recunoscător, mărinimos și darnic, să nimicească armata necredincioasă, să-și alcătuiască o alta, să-și păstreze prietenia regilor și a principilor în așa fel încât aceștia să-i facă bucuroși favoruri sau să-i facă răul cu teamă, acela, așadar, care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
adevăr, cum nevoia de a acționa se ivește în momentele grele, nu ai timp să faci răul, iar binele pe care îl faci nu-ți ajută, deoarece se socotește că l-ai săvârșit de nevoie, și nimeni nu-ți este recunoscător pentru el. CAPITOLUL IX DESPRE PRINCIPATUL CIVIL Dar, trecând acum la cealaltă parte a analizei noastre, și anume când un cetățean devine principe peste propria lui țară nu prin crimă sau prin alt act de neîngăduită violență, ci prin favoarea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
asocie la domnie, lucruri pe care Albinus le luă drept adevărate. Dar, după ce Sever îl învinse și îl ucise pe Niger, restabilind liniștea în Orient, el se înapoie la Roma și se plânse în Senat, spunând că Albinus, prea puțin recunoscător față de binefacerile pe care le primise din partea lui, încercase prin vicleșug să-l omoare, și de aceea el se vede silit să se ducă să-l pedepsească pentru ingratitudinea lui. Plecă apoi să-l caute tocmai în Franța și îi
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Plugurile pornesc pe DN 24. In sfârșit sunt în oraș. Aici nu viscolește.O coloana de mașini TIR așteaptă startul de la politiști. Intru într-un magazin să mi cumpăr câteva citrice.O femeie necunoscută îi compătimește pe cei înzăpeziți. Mulțumesc recunoscător lui Dumnezeu, Sfintei Fecioare Maria și lui Iisus Hristos pentru această reușită.Acasă,la căldura camerei frigul dispare treptat. Nu am răcit. E uimitor !... (Seara cei de la gară au putut călători cu trenul personal). La serviciu povestesc întâmplarea colegilor.Nu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de lapte la prețul de 1 euro. Aceasta este mâncarea mea până mâine, și deși sunt obosit și lihnit de foame, nu-mi trebuie nimic altceva decât să mă fac una cu patul. Sunt însă mulțumit pentru această zi și recunoscător lui Dumnezeu, ca și soților De Firmas care mă găsesc la telefon și-mi aduc ghidul ce-l uitasem dimineață, pe masa lor din bucătărie. Luni, 13 august: Saint Gervais sul Mare-Murat sur Vèbre: 23 km Drumul de astăzi înseamnă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
care a visat aici pe pământ. Si mă gândesc că eu am privilegiul acesta, și nu cred că îl merit așa cum l-a meritat ea, dar nepătrunse sunt căile Domnului, iar mie nu-mi rămâne decât să fiu adânc recunoscător. După opt km ajung într-un sătuc, Bouisset, dar cum astăzi este sărbătoare, nu observ nicio mișcare. Peste puțin timp le ajung din urmă pe doamnele cu care am dormit astă noapte în acea improvizație de gîte. Ele au plecat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
studiile clasice, atunci, imediat după război, când s-au desființat nu numai catedrele de latină și greacă, ci și cele de engleză ori franceză, iar copiii trebuiau să Învețe doar rusa, limba ocupantului. De aceea Îi voi rămâne pe veci recunoscător lui Anton... Îi faci temele, Îi pregătești juxtele pentru traducerea din greaca veche, Înveninat de amestecul indicibil de adorație și invidie, de fiecare dată când Închizi În urma ta ușa grea a casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că ar avea intenția să plece mai devreme. Sunt Înglobați amândoi În delirul cuviincios al sălii- oameni de o bună condiție, mulți vârstnici. Nici un bravo, nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a spus mama. Este ceva deosebit cu cuminecătura.. Chiar și tatăl tău e de acord că împărtășania e importantă. Da, am spus. El nu greșește niciodată. Tata se va ocupa de asta, a mai zis ea. îi voi fi veșnic recunoscător, i-am răspuns eu. A stat treaz multe nopți din cauza ta, a continuat ea. Ce se va alege de tine? Cum va fi viața ta? La asta nu te poți gândi cât ai clipi din ochi. înțeleg, am spus. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
El mă iubea, de aceea făcea ceea ce considera că e de datoria lui să facă pentru mine, oricât de puțin i-ar fi plăcut asta. Tăcerea plină de încredere și solemnitate dintre noi doi dinăuntrul Mercedesului spusese totul. îi eram recunoscător că nu se lăsase târât în vreo efuziune corporală plină de lacrimi, că s-a abținut să-și trădeze simțămintele interioare în fața directoarei. Dragostea de tată este atât de adâncă și plină de taine, că noi, copiii, n-o putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cea interioară, din stejar masiv. Dulapul fusese fabricat odinioară la fabrica de mobilă a lui Lindgren, din Kvarnåsen. Noi toți eram mândri de el. îngenunchează, a spus tata. Așa poți vedea mai bine. Până în ziua de astăzi îi sunt profund recunoscător pentru încrederea pe care mi-a arătat-o în momentul acela. A îndreptat lampa de pe birou, așa ca lumina să cadă în dulap. Până atunci nu-l văzusem niciodată deschis. Nu mi-aș fi putut imagina că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
învățătoarea mea senilă, cu cititul meu neafectat și curgător despre pictorul Cavallino? Sau ea a fost cea care m-a învins pe mine? După o vreme am fost chemat la intendent, cel care odinioară mă dedicase menirii mele. îi sunt recunoscător pentru faptul că în tot timpul discuției noastre a stat în picioare, distant, țeapăn și cu privirea fixată pe fața mea. Atitudinea asta dădea demnitate acțiunii și sublinia aerul aristocratic din făptura lui. El a vorbit despre falsuri. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de mult, spuse ea. Simt că am murit odată cu el. El tăia întruna bucățele de brânză. —Interpretezi lucrurile greșit, ai să vezi asta cu timpul, zise el blând. Voia să se asigure că nu este răspunzător pentru două morți. Era recunoscător pentru faptul că fata simțise durerea noaptea și nu la ora șapte dimineața. Nu mi-ai spus cum arată omul ăsta, zise fata. Charlot își alese cuvintele cu multă atenție. —E puțin mai înalt decât mine, cu vreo doi-trei centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și unu de kilograme: am reușit cumva să slăbesc în jur de șase kilograme în ultimele câteva săptămâni. ― Deci, zice el, stând jos și făcându-mi semn să mă așez și eu. N-a durut, nu-i așa? Îi zâmbesc recunoscătoare, pentru că nu a rămas oripilat de dimensiunile mele, și pentru că a fost atât de exact și la obiect, încep să mă relaxez și eu, măcar acum, la sfârșit. ― Care sunt scopurile tale? ― Vrei să spui, în afară de fi în formă? Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
blondă uscată și mult prea în vârstă pentru el. Așa că în timp ce se apropie hotărâtă de ei, își pune la cale strategia. A mai decis că Ben pare să nu-și dorească să fie acolo, așa că probabil că va fi veșnic recunoscător oricui va avea prezența de spirit să-l scoată din locul acela, de lângă femeia asta care, mai crede Sophie, îi strică petrecerea de rămas-bun. Eu sunt - își zice ea, apropiindu-se tot mai mult - infinit mai tânără decât această blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că poți mai mult, cu interviul, cred că suntem pregătiți să te trecem la articole de fond. Amuzant. E tare amuzant cum deodată vrea să mă promoveze, acum că sunt slabă și blondă. Știu că ar trebui să-i fiu recunoscătoare, probabil că se așteaptă să izbucnesc în mulțumiri, dar singurul lucru la care mă pot gândi, cât stau aici și mă uit la fața lui care așteaptă ceva, la obrajii lui grași și la ochii mici de porc care continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ultra Low. Marca mea preferată. ― Scuză-mă, i-am spus atunci fetei de lângă mine, sunt ale tale țigările astea? ― Da, poți să iei dacă vrei. Fata m-a privit cum am luat lacomă o țigară din pachet și am înclinat recunoscătoare din cap, atunci când mi-a oferit un foc. Am închis ochii și am tras adânc în piept, simțind cum fumul îmi ajunge în plămâni și, în parte pentru că era interzis, iar eu mă comportam obraznic, gustul înțepător din clipa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
frenetice pentru venirea lui Dermot. Spre surprinderea mea, m-a rugat s-o ajut să-și aleagă hainele. Chestia asta m-a emoționat așa de tare încât am și uitat cât de mult o uram. Și îi eram teribil de recunoscătoare pentru că aveam ceva de făcut. N-am încetat să mă gândesc la Luke, dar agonia s-a transformat într-o durere surdă ca un zgomot de fond. Nu era rău, dar era o senzație omniprezentă. Chaquie își împrăștiase prin dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mințea în legătură cu faptul că era căsătorit. îProbabil chiar și când vorbea cu nevastă-sa.) Era genul de bărbat care îți servea o scuză complicată fiindcă nu te invita în apartamentul lui. Genul de bărbat pe care aș ajunge să fiu recunoscătoare să-l prind în laț dacă nu luam măsuri grabnice, m-am gândit cuprinsă, dintr-odată, de amărăciune. Chaquie mi-a întors spatele și a început să discute cu Dermot cu voce scăzută. Nu că ar fi avut vreo neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar ușa e îNCUIATĂ, am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-a arătat ea rece. A, da, așa e, mulțam, am zis împleticindu-mă recunoscătoare către recepție. Am ignorat-o pe Efervescenta, recepționista, care se chinuia din răsputeri să-mi explice că nu puteam vorbi cu doctorul Billings decât dacă aveam programare. —Nu?! îți arăt eu că se poate, am rânjit eu intrând valvârtej peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
A trebuit să ocolim fiindcă se sapă pe Fifth Street. Așa c-o să te coste cu câțiva dolari mai puțin decât arată aparatul. I-am aruncat prețul întreg, plus un bacșiș. îNu eram chiar atât de drogată.) Apoi am coborât recunoscătoare din mașină. —Hei, te cunosc! a exclamat taximetristul. O, nu! De fiecare dată când cineva îmi spunea chestia asta, mi se făcea teamă. De obicei, își aminteau de mine fiindcă mă dădusem în spectacol. Iar eu nu-mi aminteam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împrejur în căutarea unei consolări. Neil m-a privit îngrijorat. —Ești bine? m-a întrebat el. Am fost surprinsă să descopăr că nu mai părea furios. Și nu numai atât: nici eu nu-l mai uram. Am clătinat din cap recunoscătoare. Inima nu mai încerca să-mi sară din piept. Apoi Nola a început să ne relateze istoria dependenței ei. Când auzisem povestea pentru prima dată, în urmă cu trei săptămâni, fusesem sigură că Nola redă un scenariu învățat pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pe Josephine, pe ceilalți pacienți, pe părinții mei, familia, ba chiar și pe mine. Eram zdrobită de un sentiment profund de vinovăție, rușine și dezamăgire.Voiam să dispar de pe fața pământului, să mor și să mă dizolv. M-am culcat recunoscătoare că puteam să scap din iadul care devenise viața mea. Când m-am trezit, Helen și Anna stăteau lângă pat, mâncând strugurii pe care mi-i adusese mie cineva. — Semințe nenorocite, s-a lamentat Helen, scuipând câteva în palmă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
explicaseră asta, dar până acum nu fusesem în stare să înțeleg. Niciodată n-aș fi recunoscut că sunt dependentă de droguri dacă Luke și Brigit nu m-ar fi confruntat cu adevărul într-un fel atât de violent. Le eram recunoscătoare. Mi-am amintit scena finală cu Luke și abia acum îi pricepeam furia. Care se acumulase pe parcursul weekendului. Sâmbătă seara fusesem la o petrecere. în timp ce Luke vorbea cu prietenul Anyei despre muzică, eu am luat-o către bucătărie. Căutând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simți vinovată, dar dacă te ajută cu ceva, ceea ce mi-ai spus atunci când ai venit la Cloisters... Brigit a tresărit. —... a fost cel mai bun lucru pe care l-ai fi putut face pentru mine, am continuat eu. îți sunt recunoscătoare. Brigit m-a contrazis. Eu am insistat. Ea m-a contrazis din nou. Și din nou eu am insistat. — Chiar crezi asta? m-a întrebat ea. — Da, chiar cred asta, am spus eu cu drăgălășenie. Și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]