6,309 matches
-
armatei, cu barul său cel bine-aprovizionat, unde savura un whisky cu sifon aproape în fiecare seară. Maimuțele astea trebuiau ținute la distanță cu orice preț! Țâșnind afară din baie într-un mod pe care era sigur că avea să-l regrete mai târziu, puse din nou telefonul în priză și încercă să-l sune pe șeful poliției, al cărui asistent îi răspunse răstit: — A plecat deja la o investigație, ceea ce era neadevărat. Șeful poliției nu putea fi deranjat deoarece, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dâra prafului de pușcă până la arsenalul ascuns în pieptul meu. Mi-am pipăit buzunarele și până la urmă tot am aprins una. Zece minute mai târziu mă târam afară din capcana în care eram prins, ca un crocodil palid și pocăit, regretând sincer toate porcăriile și mizeriile pe care mi le turnasem în neștire pe gât ieri noapte. Tocmai mă lăsasem pe spate, slăbindu-mi nodul cravatei și descheindu-mi cămașa, când a sunat telefonul. — John? Lorne Guyland. — Lorne! am exclamat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
glas. M-am afundat ascultător, încă un centimetru sau doi, în perna densă și pufoasă. — Nu, scoate-ți halatul! Într-un minut vom fi iar împreună. Așa că am rămas gol, în umezeala sufocantă a camerei, așteptând-o pe She-She și regretând sincer că nu-mi încercasem norocul cu Moby. Dacă aș fi în locul tău, îmi spuse She-She după ce se întoarse, aș fi foarte excitată. — Ai fi nu-i așa? — Aș fi înnebunită. Abia aștept, poți fi sigură. Pun pariu că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu-i motiv chiar să plângi. Ți-amintești ? ! Ia țară veneau visări Din Orient. Trecea vânzătorul Cu panerul de cărți. Ți-amintești ? ! Ecouri scurte, Și târgul brumat. Monoton, Împușcături de vânătoare. * SINE DIE Nu trebuie Să-ți spui gândurile Dacă regreți Trecute scrisele rânduri. Șadă mintea-n Neant Din câte veacuri zvonesc, Nimic a nu mai reține Din multe ce se vorbesc. Nu este, și nici n-a fost; Trec zile șirag. Orizont suspect, Și metafizic prag. * STANȚĂ LA VIN Amici
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
să îi dau drumul său să-l trag înăuntru și să-mi fac de cap cu el, chiar dacă nu mă va respecta dimineață. Totuși, dimineața era departe... Te sun vineri deci, am zis, dându-i drumul. Dar imediat după am regretat. Nu e deloc amuzant să te porți cum se cuvine. Sebastian s-a întors și a coborât scările spre taxi. L-am urmărit cum s-a îndepărtat, imaginându-mi ce spunea șoferul: pun pariu că a crezut că Sebastian va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și ce a spus ea l-a indicat exact pe Charles. Apoi mi-am adus aminte un comentariu pe care l-ai făcut despre venitul lui. Credeam atunci că îmi dai un indiciu. Da, a fost prostesc din partea mea. Am regretat imediat după. Doar că el păstra foarte bine aparențele. Uneori, nu puteam să mă abțin să nu i le stric puțin. Prostesc din partea mea, totuși. Atmosfera deja se schimbase. Era ca la sfârșitul unui interogatoriu, când, pentru prima oară, anchetatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
înstrăinări, mistuindu-le în nimicnicia unor răspunsuri pe care le aștepta acum. Se răsucise toată spre mine, cu capul sprijinit pe brațul care îmbrățișase strâns o pernă. Părea că începuse să-i pară rău, poate nu chiar rău, dar să regrete, intrigată, că nu-și mai amintea ceva despre mine, orice, un cât de neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai puternică decât tehnica noastră. Și când te gândești că are peste două sute de ani. Da’ și noi avem stavolele astea. Știi cât are biluța aia?“, s-a întors spre mine, lăsându-mi să-i citesc clar în ochi adâncul regret că nu mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. „Cinci tone“, a oftat nedumerit că mai eram în fața lui, și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Da’ se duce? Priveam neliniștit în toate părțile. Bumbu râdea: — Mă știe lumea. N-are ce să-mi facă, puiule. Mai bine spun bancuri și beau decât să fac eseuri pe unde scurte, la Monica. Te-ai prins? Sunt liber. Regretam, sincer, că intrasem în vorbă cu el. Îmi era simpatic. Dar și foarte frică. Simțeam cum mă lua apa și pe mine și mă temeam să nu fac vreo boacănă. Stai că mai am una, și mai tare, surâse Bumbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
protocolul. O sticlă de vin, apoi alta. Începuse și programul orchestrei. A apărut și Aurelian Andreescu. Slab, măcinat de boală, cu o față pergamentoasă. Se vorbea că are ciroză. Citisem chiar un interviu al lui în Flacăra în care-și regreta drumul de până la acea boală. „Mă chemau la mesele lor. Toți îmi dădeau să beau. Nici unul nu mă întreba dacă mi-e foame.“ Nu-mi plăcuse nici o astfel de mărturisire. Mă familiarizasem cu chelnerul. Îi spusesem că aștept pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mele tradiționale cu bodega aceea, apoi am renunțat. Nu voiam să-l complexez. La despărțire, surâde compătimitor. „Vă păstrez o amintire plăcută. Au fost interesante discuțiile cu dumneavoastră.“ (Îi explicasem, între altele, în plimbările noastre, unde se află Biblioteca.) „Am regretat că nu v-ați orientat cu răspunsurile. Cine știe, poate acum făceați altceva... Puneați de-o gazetă, poate mai sus în cinematografie, de ce nu și purtător de cuvânt pe undeva. Îmi amintesc că le zăpăceați bine. Cuvintele...“, zâmbi, ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trei zile, șnur, program complet, zi-lumină și alcoolurile cele mai proletare scoase pe piață, în disperare, de către multilaterala noastră dezvoltată... Beat am intrat și în tranziție. Dezmeticit, acum, când coborârea a început, văd că nici măcar amintiri nu am prea multe. Regrete cu atât mai puțin. Îmi pare rău, cu o jale pe care nici un alcool nu mi-a putut-o ostoi, cu o deznădejde pe care nici o Luminare nu mi-o poate alina, că n-am ajuns niciodată la biserica spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi-o poate alina, că n-am ajuns niciodată la biserica spre care, de atâtea și atâtea ori, tot am pornit. Sufletului meu, probabil, încă nu-i este îngăduită râvnita întâlnire întru mărturisitoare spovedanie... Râcă a sufletului. Și totuși, nu regret. Pare că totul s-a dus, s-a șters. Parcă nici n-a fost. Deși nu cred că se vor șterge imaginile, amintirile altora despre mine. Nu cred că vor putea fi uitate îmbrățișările, săruturile date, duhnind a butoi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
două cafele cu lapte ca să ne Încălzim. În scurt timp, chelnerul, un tip sfrijit cu o moacă de drăcușor șchiop, se apropie de masa noastră cu un aer oficial. — Mneavoastră sunt ține a țerut un entrepane cu șouncă? Am confirmat. — Regret să comunichez, an numele direcsiunei, che nu mai eziste nisi un picules de șouncă. Putem oferi carnat negru, alb, mixt, chiftelusă sau chitorra. Marfă calitatea antăi, proaspata. Mai avem sardina În ecabexe, dacă mneavoastră nu poate ingera produs carne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cînd se destramă sau te distruge. Am urmat-o pînă În Îngustul salon de penumbră unde Își avea masa de scris, cărțile și colecția aceea de creioane aliniate ca un accident de simetrie. — Credeam că n-o să te mai văd. Regret că v-am decepționat. Se așeză pe scaunul din fața biroului, Încrucișîndu-și picioarele și lăsîndu-se pe spate. Mi-am smuls privirile de la gîtul ei și m-am concentrat asupra unei pete de umezeală de pe perete. M-am apropiat de fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
legea junglei: care pe care... Unul deasupra, celălalt dedesubt. Nu există o altă cale. Armonia Într-un cuplu e doar o vorbă aruncată-n vânt... Dacă nu știi să-i pui frâu, femeia nu cunoaște milă... Zău, n-aveți ce regreta”, adăugă el. „Vorba cuiva, o femeie fără sâni e ca un pat fără perne... Iar una cu sâni e ca unul cu perne. În ce mă privește”, mormăi inginerul, „prefer de cele mai multe ori să dorm pe-o suprafață tare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și eu să tac așa cum tace peștele, nu este mai rușinos? VALERICA Ce tot îi tragi cu cinstea? Când te-o controla doamna profesoară și va vedea că n-ai scris, îți va face observație în fața clasei și atunci vei regreta că nu m-ai ascultat. Ai să te alegi poate și cu o nota mică la matematică și-ți va scădea media. VICTORIȚA Nu te supăra Valerica, dar tu mă înveți rău, deși după părerea ta, tu socoti că vrei
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
hrăneai sugarul, nu-i ascundeai de mine! Nici n-aveai cum... erau nesfârșiți, puternici, inflamați iar invidia mă sfârtecase când am observat cum pruncul îi strânge înverșunat, îi suge lacom și-i lovește nervos să-i curgă mai repede viața. Regretam, de ce nu eram în locul lui? Atâta îmi doream, nu i-aș fi lovit, doar i-aș fi supt și mângâiat cu duioșie. Că te uitai în ochii mei și nu știu ce vedeai, însă ne iubeam pur și simplu și pur și
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
că se afla tocmai în acel loc unde Angelica îl trezise cu o ploaie de flori, și de unde el fugise plin de dispreț pentru drăgălășenia ei. Amintindu-și această scenă el și-a dat seama de greșeala ce făcuse, și regretându-și amar nerecunoștința, a încălecat pe Bayard, cu gând să alerge în țara Angelicăi și să-i ceară iertare în genunchi. Dar acum să ne întoarcem puțin în urmă, către acel moment când paladinii, aflând de la Dudon că erau chemați
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-ți iau viața. Ei bine, brațul și sufletul meu nu primesc să facă așa ceva. Acestea fiind spuse, ea a cerut vrăjitorului s-o ia înainte si s-o conducă la castel. Prizonierii au fost eliberați, deși unii dintre ei regretau, în sinea lor, viața de plăceri căreia i se pusese astfel capăt. Bradamanta și Rogero s-au revăzut cu nemăsurată bucurie. Ei au coborât de pe munte la locul unde se dăduse lupta. Acolo, l-au găsit pe Hipogrif cu scutul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tinereții mele... Mi-aduc aminte și ador, Nopțile albe din Codrescu, Din Pușkin și din Târgușor Și “urmele” lui Eminescu... M-aș bucura să întâlnesc Profesori, lectori și colegi, Să stau și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să bem o ceașcă de cafea... Să urc sfios în amfiteatru, Ce viitoru-mi prevestea Și-n foaierul de la teatru, Să cuceresc o nouă stea... Să văd
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
conferea o un anumit prestigiu autentic, iar ipocriții fățarnici care îl condamnau in corpore mă făceau să vreau să fac parte din el, ca să-mi arăt disprețul față de ei. A fost o decizie eronată, pe care am ajuns s-o regret. Fiind psihiatru, am fost numit analistul oficial al Partidului Comunist de aici, din Los Angeles. Analiștii marxiști și freudieni erau în vogă în rândurile intelectualilor și o serie de indivizi ce conspirau împotriva Americii, lucru pe care l-am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
avocaților. Numele și gradul dumneavoastră? Mal se gândi la luările lor de poziție din ziare, dar știu că n-are de ales. — Sunt locotenentul Considine, iar el e locotenentul Smith. Rolff rânji. — Cei despre care se scria nu demult că regretau desființarea marelui juriu, deși, din câte înțeleg eu acum, e din nou de actualitate. Răspunsul e nu, domnilor. Mal făcu pe prostul. — Nu ce, domnule Rolff? Rolff se uită la Dudley, ca și cum ar fi știut că el era cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
titatea pictorului nu aveau nici o informație. Când le mărturiseam cu modestie că eu sunt autoarea, ri postau energic: „Cum? Nu sunteți secretara? Credeam că aveți barbă, că sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una cu Cher Monsieur... Sunt foarte mulțumită. Unii însă, care mă cunosc, desigur, își șoptesc la ureche: „Este soția Maestrului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o serbare de sfârșit de an, când a vorbit despre succesele sportive ale liceului și a prezentat publicului cupele obținute, printre altele a spus: ― Sânt fericit că liceul Gheorghe Lazar s-a clasat în fruntea tuturor liceelor din București și regret că printre concursurile interșcolare nu este prevăzut și canotajul. Am convingerea că în fiecare clasă se găsesc cel puțin câte 20 de campioni posibili! Că dacă "repetiția este mama memoriei", nu este mai puțin adevărat că și antrenamentul îți asigură
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]