3,846 matches
-
șchiopătând, gârbovit, urmat de câțiva boieri. Îi privește lung, crispat, stacojiu... Se răstește: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! Ați aflat și... și v-a căzut nasul în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu, unde o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se face acceptat într-o școală de balet el spune: „... am fost eliminat, am eșuat (încă o dată)” (21). Semnificativ este mai cu seamă acel încă o dată care sugerează că a eșua în toate a fost destinul lui. S-ar putea replica: a reușit foarte bine, de vreme ce a fost un mare critic literar. N-ar avea relevanță. În construirea imaginii de sine contează mai puțin faptele decât unele tendințe obscure. Nu cred, ca autorul, că originile lui bulgărești au influențat atitudinea altora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aproape pretutindeni sunt călcate în picioare principiile dreptului public, atât penal, cât și administrativ, precum și normele internaționale. E adevărat. Concluzia ? Știința dreptului nu mai face două parale, juriștii nu sunt decât niște clănțăi inutili. Efectul ? Nimeni nu mai știe să replice la arbitrar, abuzurile și samavolnicia (și prostia, firește, sora lor mai mare) câștigă teren nelimitat. Cine pierde teren ? Civilizația, care nu constă în electronică după cum nu a constat nici în mașina cu aburi și nici în arbaletă, ci numai în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de Husserl. Oricum, sunt două lucrări distincte și nu are sens a transfera asupra uneia judecata privitoare la cealaltă. Dar asta nu e nimic. Mai rău e cu altă părere a prietenului meu, o părere literară, la care nu am replicat atunci căci nu vroiam să intru în dispută. Fiind vorba de o chestiune de interes literar, nu e deplasat să-i replic aici. Spunea amicul meu că acel episod din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, în care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e nimic. Mai rău e cu altă părere a prietenului meu, o părere literară, la care nu am replicat atunci căci nu vroiam să intru în dispută. Fiind vorba de o chestiune de interes literar, nu e deplasat să-i replic aici. Spunea amicul meu că acel episod din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, în care naratorul îi ține tinerei sale soții în patul conjugal o prelegere de istoria filozofiei, e cu totul idiot, un kitsch lamentabil, de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca țăran, gospodăria dotată cu tot ce cere o agricultură bine gândită. Tata ținea mai mult la vitele pe care le creștea decât la copiii lui. Când mămica a propus ca eu să fiu dus la „Școala Normală”, tata a replicat: „Eu am așteptat ca băiatul să fie bun de muncă, să muncească alături de mine și tu vrei ca eu să rămân pe mai departe robul lui”? Și totuși, după ce am intrat la seminar, era mândru de mine. Când mergeam la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Senat, pe socrul său, Antonius Pius, tatăl celei de-a doua soții, Augustina, a cărei respectabilitate nu era dintre cele mai bune. Totuși, ca un adevărat gânditor, Marcus Aurelius refuză să se debaraseze de ea când i se propune asta, replicând: „Dacă îmi voi alunga soția, trebuie să dăm înapoi și zestrea ei”. „Zestrea” era chiar imperiul Cezarului, pentru că Augustina era fiica lui Antonius Pius, așa cum scrie poetul Iosif Brodski în admirabilul eseu Laudă pentru Marcus Aurelius. Pentru că împăratul o iubea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
răchită și o minge de volei. Neînțelegând semnalele disperate, tov-ul mi-a spus: "Sunt ale tovarășilor, nu-i voie să treacă străini pe aici" (retrospectiv, scena lui Schiller cu Wilhelm Tell și pălăria împăratului mi se pare oareșcare). I-am replicat că străinii au nevoie de scaunul de la toaletă și nu de fotoliile tovarășilor. N-a înțeles, a continuat cu "plecați imediat de aici" și a trebuit din nou să recurg la formula cu tov. General, care l-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fiind mică și vremea frumoasă. Aveam cu toții ecusoane cu "liberă trecere", care nu ne-au folosit când am fost opriți, în "Piața Palatului", după câțiva pași, de un "organ". I-am explicat cine suntem și unde ne ducem. Ne-a replicat că nu putem trece, întrucât a primit ordin de la superiori că între orele 16,00-18, 00 nici un pieton nu are voie să treacă prin Piață și că ecusoanele nu anulează calitatea noastră de "pietoni", așa că... nu se poate. I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o manieră insolită în noaptea de Crăciun a anului 1553, când, atacat de indienii mapuches conduși de căpetenia Lautaro, a fost capturat, legat de un copac și i s-a turnat pe gât aur topit! "Bine i-au făcut", a replicat ascultătoarea mea, replică ce m-a pus puțin pe gânduri cu privire la sexul slab și frumos! Am continuat după o pauză de respirație și meditație cu lectura: suprafața de 2.006.626 km pătrați, din care teritoriul continental de 756.252
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ale ilegalității pe mare au fost marcate de perioade și locuri cu variate concentrări. Coloratura britanică a predominat, în defavoarea națiunilor cu care Anglia a intrat în conflict. Dacă o perspectivă mai ecumenică ar putea reevalua această predominanță, s-ar putea replica prin puterea imensă pe care a exercitat-o memoria istorică, funcționabilă prin narațiune. Numele, locurile, datele, evenimentele legate de piraterie și corsariat au circumscris, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, în mare parte, un epos anglo american
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ale ilegalității pe mare au fost marcate de perioade și locuri cu variate concentrări. Coloratura britanică a predominat, în defavoarea națiunilor cu care Anglia a intrat în conflict. Dacă o perspectivă mai ecumenică ar putea reevalua această predominanță, s-ar putea replica prin puterea imensă pe care a exercitat-o memoria istorică, funcționabilă prin narațiune. Numele, locurile, datele, evenimentele legate de piraterie și corsariat au circumscris, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, în mare parte, un epos anglo american
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
efect), a adus vorba despre tulburări. Era încă în perioada în care se mai credea într-o împăcare posibilă, dar Gamillscheg, respectând desigur un cuvânt de ordine al Legației Germane, mi-a spus: „În orice caz fără Sima”. I-am replicat că, după părerea mea, orice greșeli ar fi [259] făcut, tulburările n au izbucnit din vina lui, ci din a generalului Antonescu, încurajat desigur de cercurile germane; comentând atitudinea acestora am pronunțat răspicat cuvântul trădare. S-a făcut roșu la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
clasică. Angajații români i-au dus la casele de la țară, le-au arătat purceii, vaca, găinile, pivnițele cu conserve, arăturile, livada. Banii de la fabrică mergeau strict pe electricitate, gaze, telefon, impozite. „Dar asta e curată exploatare din partea patronatului!”, le-au replicat sindicaliștii francezi! Românii și-au luat inima socialistă în dinți și au vorbit cu managerii sucursalei românești, împreună cu sindicaliștii omologi, șomeri în favoarea fraților euro-români, prospectând o mărire de salariu. Răspunsul a venit ca o ghilotină: „Dacă cereți mai mult, suntem
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un distins istoric care dorea să-i cunoască pe copii. Dând mâna cu ei, îi întreba ce intenții de viitor au. Când, cu sinceritate, Gruia i-a răspuns că va urma teologia, istoricul și-a retras brusc mâna și a replicat: „Eu sunt membru de partid, nu dau mâna cu tine !” După revoluție, de câte ori mă întâlneam cu el pe stradă, distinsul mă lua peste picior pe motiv că lucrez la „pepiniera de comuniști”, cum îi spunea el Casei pionierilor. Glumea probabil
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
E ușor să te abandonezi în mâinile Providenței - ar spune lumea - cu un conte care poate să asigure un trai bun cu toate bunurile sale!». Iar don Calabria a avut curajul să-i o spună în față. «Dar, atunci - a replicat Francesco - e din cauza acestor patru lovele (bani) că nu pot să mă consacru Domnului?». Cei patru bănuți, în realitate, erau sute de hectare de pământ, diferite case și palate. Francesco și-a amintit de chemarea lui Isus adresată tânărului bogat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
copilă cu un viitor incert. «Eu am să mă rog pentru dumneavoastră - îi spuse don Calabria -, iar dumneavoastră să vă rugați mult pentru mine». «Eu nu știu să mă rog - răspunse bolnavul -, nu-mi mai amintesc rugăciunile». Dacă permiteți - îi replică don Calabria -, am să vă trimit un frate de-al nostru religios, care să vă ajute să vă rugați din nou». Și bolnavul acceptă. Îl binecuvântă și ieși. Abia ieșit, acel căpitan a chemat sora ca să o întrebe cine era
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a doua veniri, după Caporetto care, în plus, găsea periculoasă construirea atîtor drumuri noi în formă de evantai, deservite doar de trei, patru poduri ce amenința cu blocări periculoase în caz de retragere precipitată a celor trei armate combatante. Cadorna replicase că se luaseră măsurile de precauție și că, pe deasupra, Italia era singurul beligerant care nu cunoscuse intrarea inamicului pe pămîntul său. O ironie răutăcioasă, pe care o primă ofensivă austriacă pe platoul de la Asiago și dezastrul de la Caporetto urmau să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
terasa unde luam cafeaua, Venizelos, exultînd victorios, ne tot explica că această ocupare a Asiei Mici n-ar fi ceva prea greu pentru armata greacă. Îl revăd pe mareșalul Foch îndreptîndu-și pipa scurtă ca pe un revolver amenințător pentru a replica: "Am înțeles. Veți lua Asia Mică. Cu ce o veți păstra? Știți bine că trupele dumneavoastră sînt mobilizate și luptă din 1912. De mai bine de 10 ani stau departe de casele lor, tinerețea le-a fost distrusă, viitorul le
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
palatului Chigi (ale cărui birouri nu aveau cunoștință de ea și la care nu-și aduseseră contribuția, ceea ce explică surprinderea Contelui Manzoni, ambasadorul la Paris, cînd i-am spus ciudata frază a lui Badoglio: "Nu are nici o valoare, mi-a replicat el, Italia nu vorbește prin gura lui...". Și totuși, Italia lui Mussolini vorbea deja prin acest megafon improvizat... Evenimentele urmau să o dovedească din plin...). Odată cu această activitate diplomatică pe lîngă Quirinal 203, datorată acordului italo-român, despre care voi reveni
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sesiunii Micii Antante. Delegații iugoslavi și cehoslovaci urmau să plece pe date de 7 mai, iar comisia germană putea să ia în calcul data de 8 mai ca dată de sosire. La care, cu gesturi vehemente, însărcinatul cu afaceri a replicat: "Dar, domnule ministru, se pare că nu apreciați la justa sa valoare hotărîrea guvernului meu: cumpărarea cerealelor românești înseamnă miliarde ce vor intra în trezoreria dumneavoastră destul de goală". Fără îndoială, aceste devize intrate în visteria noastră ne vor ușura situația
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ridicată: Dar va fi pe șase luni!". În sinea mea n-am fost surprins, totuși a trebuit să mă prefac: Cum, șase luni? Prietenia italo-română se măsoară ea cu picătura, ca un drog la farmacie? Și totuși așa este, a replicat Mussolini: Nu se știe ce se va întîmpla peste șase luni... Am plecat imediat, invocînd nevoia de a sesiza fără întîrziere Bucureștiul. Prin telefon, i-am adus la cunoștință lui Titulescu hotărîrea guvernului italian privind o reînnoire semestrială. A căzut
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Cînd armata germană a intrat în Bruxelles și Max a trebuit să-l înfrunte pentru prima dată pe ocupant, generalul german, descheindu-și tocul de la centură, și-a aruncat pe masă parabellumul cu un gest teatral, la care primarul a replicat printr-un gest identic, aruncînd alături de revolver, stiloul pe care îl avea în buzunarul de la haină. Domnul Van Zeeland, prezidînd mai tîrziu destinele guvernului își făcuse deja un loc în primele rînduri ale specialiștilor în probleme economice mondiale. Printre personalitățile
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
terorism și toate chestiile astea... Așa ar fi normal. Căci Europa întreagă trebuie să le poarte recunoștință americanilor care i-a salvat de fasciști. — Pe noi ne-a salvat de fasciști ca să ne lase în brațele rușilor, îndrăznesc eu să replic. Ceea ce sporește furia lui Pastenague, care îmi dă o adevărată lecție de istorie și de morală politică în același timp. Îmi vorbește despre lumea liberă și despre forțele răului care se înfruntă cu forțele binelui. Mie mi se face pielea
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
am reușit să rămân politicos. Poetul Paul Daian voia ca „piața” să decidă, în funcție de vânzări, asupra valorii. Am mai citit o asemenea bazaconie sub pana talentatului și răsfățatului Mircea Cărtărescu. Și el vorbea de vânzare. — Vânzarea de frate! i-a replicat Nicolae Breban într-un editorial din Contemporanul. Și orice s-ar spune, N. Breban pare să vândă mai mult (măcar pentru că a scris mult mai multe cărți!) decât mai tânărul său confrate. Oricum, dacă M. Cărtărescu a spus prostia de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]