11,108 matches
-
Mama se îngrijea de asta, înconjurată de creioane colorate, hârtie, mărgele, lipici și poze decupate din cărți. Din câteva mișcări abile, un pătrat de hârtie se transforma în broască, ciupercă sau vapor. N-am fost în stare să țin minte ritualul plierii exacte, îndoirii câte unui colț, bine-bine, apăsat, cu unghia, până la perfecțiune. Dacă încerc de câteva ori, s-ar putea să-mi iasă totuși vreun avion anemic sau o solniță fără stabilitate. Nu știu să mă joc cu foaia de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
vreunei alte profesoare-femei și nu începuse să facă schimb de autobiografii. Nici nu-și punea numele pe vreo listă pentru următorul marș al NUT1. Nici nu contribuia la discuțiile de grup cu caracter sarcastic la adresa directorului. Rezistența ei la toate ritualurile de inițiere a ridicat un oarecare val de suspiciune din partea profesorilor. Femeile erau de părere că Sheba era „cu nasul pe sus“, în timp ce bărbații erau în favoarea teoriei conform căreia era „rece“. Bill Rumer, unanim recunoscut ca expert în asemenea probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fel dacă Sheba ar fi fost sinceră în legătură cu biserica lui Marjorie! Dar nu e în nici un pericol să ajungă la religie. Treaba cu Dumnezeu e o diversiune pentru ea - un pic de a se mânji în stil Maria Antoaneta în ritualurile drăguțe ale altuia. Îndrăznesc să spun că dacă sora mea și soțul ei ar fi fost credincioși ai cultului Santeriei, li s-ar fi alăturat la fel de voioasă, rumenind măști și sacrificând capre. Azi, pe de-o parte ca să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se chinuie să execute comenzile lor aberante. CÎnd mă văd, nu par prea fericiți. Box e lacom, treaba nu mai e amuzantă. Dar el nu se lasă, mă Împinge Înăuntru și Îmi aruncă o cîrpă să spăl pe jos - conform ritualului de umilire, evident, Box nefiind de felul lui un maniac al curățeniei. Mă gîndesc că, iată, am aflat, lucrurile astea nu sînt o exagerare, se Întîmplă. Scap de acolo, pentru că unul din veterani Îmi ia apărarea. Am vorbit cu el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ți rozi unghiile murdare, de plictiseală. Teatrul și povestea lui cu două fețe. Tu... nu neapărat tu, zic așa, În general... ești un om care iubește scena, un amator de drame lirice, plătești biletul și intri și e tot acest ritual... garderoba, unde Îți lași vulpea și pălăria, și apoi te saluți cu cîțiva cunoscuți cu care schimbi cîteva impresii generale, chestii serioase, dar inofensive, și te așezi În fotoliul din sală, rumoarea se liniștește și bate gongul de trei ori
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
animalele tinere rîd și comentează pe seama răcanilor, de parcă ar fi hrănite cu gaz ilariant prin instalație. Eu nu rîd și simt cum lucrurile alunecă spre ceva din ce În ce mai nasol. În vestiar, un răcan a fost dezbrăcat și a trecut printr-un ritual de umilire ce a culminat cu o buzunăreală care l-a lăsat fără țigări și fără mărunțiș. Pantalonii lui s-au plimbat de la unul la altul pînă cînd conținutul buzunarelor s-a golit. Pentru că autoritatea cadrelor militare nu și-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din el un grup de bărbați rumeni, vorbind tare și cu chef, aleargă printre călători spre trenul care s-a pus deja În mișcare și se suie În el, amuzîndu-se. SÎnt navetiști și pentru ei asta trebuie să fie un ritual zilnic. Nu pot decît să-i invidiez pentru că reușesc să se distreze din ceva atît de simplu, pentru că măcar pentru o clipă sînt vedetele gării. Dar mie Îmi e foame și frig și am nevoie de un adăpost pentru o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asigur că lemnele se vor aprinde, arunc cîteva căni de petrosin peste jar, apoi o mînă de vreascuri și un braț de lemne. Scăunelul Îmi trezește amintiri neplăcute (e scăunelul pe care Marcel Îl folosește În mod regulat Într-un ritual de igienizare, care ar trebui să fie intim, dar nu e), Îl dau deoparte și Îmi instalez veghea de cazangiu așezîndu-mă pe călcîie, lîngă ușa de fier. Dar lemnele nu se aprind, iar Încăperea mică a camerei de duș se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
săvârșindu-se în afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor în cauză. Prin intermediul acestor acte se înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele, neprevăzute încă, ale atâtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai într-un ritual sumar de procedură, ce trecea, tocmai de aceasta neobservat. Datorită funcției ce o dețineam, am prezidat la timpul acela o sumedenie de acte, testamente în special, destine vreau să spun. Câteodată, în somn, mai mi-aduc aminte de oamenii acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi în față, gulerul răsfrânt până spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținând ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să fie respectată. - Mulțumesc, rostii. Apoi către tânăra profesoară aflată în pragul vacanței: Unde o să vă petreceți vara? - Nu sunt încă hotărâtă. Cred că la mare: se pleacă prin sindicate, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
magaziei. Era un vânt călduț, înnoitor peste copacii înverziți ai străzii. Doamna Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum de poartă; împlinea acolo, ea și încă trei din doamnele știute ce-o vizitau, un anume ritual de măcinare a timpului. La o oră de la plecarea ei se deslușiră bătăi la ușa bucătăriei, fără să se fi auzit deschiderea porții. Bătăile, în lipsa unui răspuns, încetară. Și după câteva clipe se auziră la ușa apartamentului meu. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
febră? În urma lui, Christina puse ceapa tocată la prăjit, nu pentru că ar fi intenționat să gătească ceva anume, ci fiindcă era sigură că mirosul de ceapă Îi va face bine, o va relaxa. Sau poate că era vorba de un ritual ocult, cu fumigații, descîntece și alte asemenea practici, menite să alunge vreun duh rău? Posibil - dacă ținem cont că, la un moment dat, după ce luă tigaia de pe aragaz și o puse deoparte, se opri cîteva clipe În mijlocul bucătăriei, rămînÎnd pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ordine și curățenie, mai Întîi În camera lui Kiki, apoi În bucătărie, apoi În camera lui Vic, care era și cea mai dezordonată. Naggie ar fi putut-o bănui de o formă de fetișism bine disimulat. Era mai degrabă un ritual la care recurgea În momentele de Îndoială. În timp ce ștergea praful de pe tastatura calculatorului, sau atunci cînd Îi aranja manualele de mineralogie și celelalte hîrtii pe masa de lucru - chiar dacă Vic Îi spusese de mai multe ori să le lase așa cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știu despre ce e vorba. Joanna-Jeni continuă să-i pipăie fruntea, pe urmă gîtul, umerii, mîinile și părți inferioare ale corpului, murmurînd ceva cu ochii Închiși. Deodată se opri și se Întoarse către doamnele care urmăreau, ținîndu-și respirația, acest nou ritual. — Ea va sta În centrul Marii Spirale, spuse. Apoi, luînd-o de mînă pe Christina, o conduse spre locul ales mai devreme. Pășea rar, Îngîndurată, cu pleoapele lăsate, murmurînd În continuare cuvinte nedeslușite. Peste Întreaga adunare se lăsă o liniște solemnă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Joanna-Jeni să lanseze semnalul pentru consacrarea Cercului Haosului. Probabil că, dată fiind slaba competență a majorității celor prezenți, orice semnal ar fi fost, pentru ei, la fel de eficient. Totuși, Joanna-Jeni Încercă să respecte, atît cît Îi permiteau Împrejurările, regulile prescrise ale ritualului. Mai Întîi, amintindu-și În ultima clipă că În ceremoniile magice oficiantul trebuie să poarte pălărie, Împrumută de la doamna Eftimia pălăriuța cu dantelă a acesteia, care i se potrivea destul de bine, și și-o puse pe cap. Apoi descrise cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unei roți. Probabil că a mai spus și alte asemenea cuvinte bizare și dificil de reprodus după care hotărî dintr-o dată să Încheie pronunțînd cuvîntul final, de Închidere a Vortexului: — AEPALIZAGE! Nimeni din cei prezenți nu-și dădu seama că ritualul se terminase. Așteptau În continuare nemișcați, așa cum stătuseră și pînă atunci, respirînd adînc și concentrîndu-se pentru a absorbi cît mai multă energie cosmică și a o dirija spre Polul Sud. Încît Joanna-Jeni, un pic Încurcată, se văzu nevoită să precizeze
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de parcă s-ar fi temut să nu i se ceară dovezi. Mulțimea aștepta În continuare Încremenită, neluîndu-i În seamă ultimele cuvinte, sau poate, zăpăciți de atîtea formule neobișnuite auzite pînă atunci, crezuseră că și acestea din urmă făceau parte din ritual, Încă nu ajunseseră la Înțelesul lor, Încă așteptau să-și producă efectul magic... Poate că totul a fost doar o iluzie, un delir consumat În numai cîteva momente. Mai tîrziu, unii dintre ei Își vor aminti, sau doar vor crede
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aproape se Înecă cu sandwichul. Continuă să devoreze articolul și să-i citească fragmente lui Ruby: —Doamne, fii atentă: „St Luke a fost de acord ca Planchette să-și aducă propria moașă din Ghana la naștere. După naștere, conform unui ritual ghanez, moașa va Îngropa placenta În grădina proprietății În valoare de 7,5 milioane de dolari pentru a se asigura că copilul nu-și va părăsi rădăcinile.“ Și cum crezi c-o să-i zică ăstuia nou? Pun pariu c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
șansă să facă vreo scenă și să distrugă ceremonia. De asemenea, Ruby putea sta la masă, sorbind apă până când se va fi simțit mai bine. Dar Bridget insista să meargă În sufragerie. Acel copil inocent nu va trece singur prin ritualul ăsta păgân. Are nevoie de susținerea mea morală și eu voi fi acolo pentru el. A ieșit din bucătărie urmată Îndeaproape de Ruby care deja se clătina. Pentru Bridget „a fi acolo“ ănsemna a sta exact În față, lângă rabin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ale românilor - n.ns.) au fost zdrobite“ de tiraniile cărora le fuseseră supuși 23. Nelipsite sunt și informațiile - multe de împrumut - privitoare la modul de viață al poporului român, respectiv portul, locuința, hrana, credințele, obiceiurile, superstițiile, particularitățile organizatorice și de ritual ale bisericii creștine ortodoxe (covârșitoare în Principate), care, laolaltă și diferențiat, emană, în propria-i viziune, același iz oriental de sorginte precumpănitor rusesc, dar și cu influențe occidentale pe care, curios, lasă impresia că nu le agreează 24. După șase
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au tipărit doar scrieri cu conținut și destinație religioasă s-ar putea explica prin efervescența spiritului de înnoire pe tărâm religios. Nimic nu se poate să fi fost mai firesc decât participarea la obișnuita slujbă religioasă cu înțelegerea deplină a ritualului în limba românilor, „întâia urgență a culturii noastre“45. Ne-am oprit aici doar asupra unor minime aspecte legate de problematica elitelor. Fără îndoială, studiul asupra elitelor din orice palier al istoriei, mai cu seamă asupra culturii românești, presupune o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a acestui act, după facsimilul dat de Paul Mihailovici, în Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. I, Acte interne (1408-1660), ed. de Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc, Iași, 1999, p. 531-534, nr. 482. din veacul al XVII-lea despre ritualul încoronării și portul coroanei 23. Marina Ileana Sabados a afirmat că portul coroanei a reprezentat un act de curaj într-o vreme în care stăpânirea otomană devenise din cale afară de apăsătoare, „cu atât mai mult cu cât portretul astfel reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înscrie în Seminariile sau Facultățile de Teologie. Astfel, în Uniunea Sovietică a fost publicat, pe 23 ianuarie 1918, un Decret care prevedea: (1) separarea Bisericii de stat, (2) libertatea conștiinței, (3) libertatea mărturisirii oricărei religii sau a nici uneia, (5) libertatea ritualurilor religioase, în măsura în care ele nu periclitau ordinea publică, (9) separarea Școlii de Biserică, educația religioasă urmând a se desfășura în spațiul privat, (10) confiscarea proprietăților confesiunilor și (11) transformarea acestora în bun public 23. Ulterior, după o perioadă de refacere economică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
privind Biserica ortodoxă Imediat după instaurarea regimului comunist, în proiectul de Constituție reglementarea cultelor religioase a fost formulată de art. 28, care prevedea faptul că „Libertatea conștiinței și libertatea religioasă sunt garantate de Stat“. Confesiunile puteau să se organizeze dacă ritualul și practica lor nu erau contrare Constituției, securității publice și bunelor moravuri. Comunitățile religioase nu puteau deschide sau întreține instituții de învățământ general, ci numai școli destinate pregătirii personalului deservent care urmau să funcționeze sub controlul statului. Însă, la discuția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
V. Vasile(95 ani), ei ne-au relatat că „de când au deschis ochii” alaiul Cerbului era prezent la sărbătorile de iarnă. Alaiul Cerbului face parte din tradiția populară a zonei, dar are o anumită specificitate în satul Sticlăria. Era un ritual la care luau parte toți membrii comunității, care primeau și mergeau după Cerb( cei care nu primeau alaiul erau blamați tot anul, cei care erau zgârciți, leneși, mândri erau ironizați de mascați). Încă de la Sf. Nicolae, tinerii care organizau Cerbul
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]