KorAP: Find »[drukola/base=română & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...136 137 138 ...247 >

6,157 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

interpolare (engl. interpolation). În funcție de analiza sintactică data acestor structuri, în bibliografia de romanistică a mai circulat și termenul engl. scrambling (preluat de la analiza limbilor germanice), cu echivalentul românesc aproximativ dislocare (e.g., v. Martins 2002 asupra portughezei; Dragomirescu 2014, 2015a asupra românei vechi). Vom folosi în continuare termenul de dislocare, deși din analiza pe care o propunem (v. §4.2.2 infra) va rezulta că grupurile sintactice care se interpun între elementele funcționale și verbul lexical nu dislocă propriu-zis nucleul verbal, ci

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în domeniul flexionar IP, rămânând în domeniul lexical vP, iar efectul de dislocare rezultă, așadar, din nivelul deplasării verbului mai degrabă decât din deplasarea și intepolarea de constituenți. Un alt punct controversat este statutul acestui fenomen în ansamblul (sintactic al) românei vechi: este dislocarea rezultatul influenței străine asupra textelor românești (fiind indicate influențe dintre cele mai diverse: slavonă, maghiară, latină, turcească, grecească, italiană, în funcție și de forma dislocată și de textul studiat; v. Dragoș 1995: 37; Sala 2006: 141-142; Stan

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
exclude importanța modelelor și a textelor străine asupra vechii scrieri românești, analiza noastră va merge în a doua direcție, din mai multe motive, dintre care cele mai importante sunt următoarele două: în primul rând, discontinuități de tipul celor înregistrate în româna veche se pot găsi și în alte varietăți romanice vechi; în al doilea rând, analiza sintactică va arăta că derivarea structurilor cu interpolare se bazează pe procesul sintactic de ACORD la distanță, disponibil și în derivarea altor fenomene și eliminat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
găsi și în alte varietăți romanice vechi; în al doilea rând, analiza sintactică va arăta că derivarea structurilor cu interpolare se bazează pe procesul sintactic de ACORD la distanță, disponibil și în derivarea altor fenomene și eliminat în trecerea la româna modernă. Tot legat de statutul acestui fenomen în limba veche, să cuvine să indicăm faptul că unii autori (e.g. Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016) consideră dislocarea nucleului verbal ca fiind nereprezentativă pentru sintaxa limbii vechi din pricina

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
AUX.PS.3SG Mador venit ' La scurt timp după prima oră Mador ajunsese' (franceza veche; Salvi 2001) Poletto (2014: 46) semnalează și posibilitatea ca nucleul propozițional să fie dislocat de constituenți multipli (150), observație făcută de Dragomirescu (2014b) și pentru româna veche. (150) e quando m' ebbe di Religione e delle sue parti cosìmostrato și când mă=avea.AUX.3SG despre religie și de sale părți astfel prezentat ' Și când îmi spusese despre religie și părțile sale în felul acesta' Studiile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
155) și așa fu a setoțimântuispre pământu (CV.1563-83: 48r; Stan 2013) Și structurile pasive pot fi dislocate (156); structura cu auxiliar pasiv este însă diferită de celelalte structuri cu auxiliar - dovadă că exemplele din (156) sunt gramaticale și în româna contemporană, spre deosebire de toate celelalte de mai sus, care sunt nereperabile -, astfel că dislocarea pasivului nu prezintă interes direct pentru analiza de față. (156) a. că de-are fi fost jidoveaște scrisă (NT.1648: 2r) b. Iară cum auzi Iisus că

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
grup prepozițional, grup adverbial). 4.2.2 Analiză sintactică: deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță Ținând cont de observația lui Poole (2007) privitoare la caracterul neuniform al dislocărilor din limbile romanice, pentru o analiză coerentă a dislocărilor din româna veche trebuie să respectăm specificul tipologic și sintactic al acestei perioade a românei, precum și distribuția elementelor din interiorul structurilor cu dislocare. Începem prin a elimina câteva analize potențiale, însă inexacte. Se poate exclude din start o analiză în care avem

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și ACORD la distanță Ținând cont de observația lui Poole (2007) privitoare la caracterul neuniform al dislocărilor din limbile romanice, pentru o analiză coerentă a dislocărilor din româna veche trebuie să respectăm specificul tipologic și sintactic al acestei perioade a românei, precum și distribuția elementelor din interiorul structurilor cu dislocare. Începem prin a elimina câteva analize potențiale, însă inexacte. Se poate exclude din start o analiză în care avem a face cu deplasarea auxiliarului (a complexului clitic + auxiliar): după cum a arătat analiza

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structurilor cu dislocare. Începem prin a elimina câteva analize potențiale, însă inexacte. Se poate exclude din start o analiză în care avem a face cu deplasarea auxiliarului (a complexului clitic + auxiliar): după cum a arătat analiza inversiunii din secțiunea anterioară, în româna veche nu auxiliarele se deplasează, ci verbul lexical, întrucât opțiunea generalizată de deplasare a verbului în toate fazele românei este deplasarea grupului verbal (VP-movement) (v. §2.4 supra). De altfel, dislocarea este atestată și în structuri doar cu clitic și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în care avem a face cu deplasarea auxiliarului (a complexului clitic + auxiliar): după cum a arătat analiza inversiunii din secțiunea anterioară, în româna veche nu auxiliarele se deplasează, ci verbul lexical, întrucât opțiunea generalizată de deplasare a verbului în toate fazele românei este deplasarea grupului verbal (VP-movement) (v. §2.4 supra). De altfel, dislocarea este atestată și în structuri doar cu clitic și verb lexical; întrucât cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune (v. §2.1.2 supra), o analiză

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbul lexical, întrucât opțiunea generalizată de deplasare a verbului în toate fazele românei este deplasarea grupului verbal (VP-movement) (v. §2.4 supra). De altfel, dislocarea este atestată și în structuri doar cu clitic și verb lexical; întrucât cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune (v. §2.1.2 supra), o analiză în care pronumele clitic se deplasează la stânga (în domeniul C) nu este disponibilă. Atestarea, mai rară, a dislocării în structuri cu complementizatorii să (FIN0) și a (FORCE0-FIN0) trimite

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
teoretic kaynean (Kayne 1994) care nu permite proiectarea de specificatori multipli 47, o analiză de acest fel nu explică în mod satisfăcător posibilitatea dislocării prin constituenți multipli, precum și lipsa de specializare a constituenților dislocați. Următoarele caracteristici distribuționale ale dislocărilor din româna veche ne conduc către o analiză în care verbul nu se ridică la flexiune, ci rămâne în domeniul vP și satisface prin ACORD la distanță trăsăturile neinterpretabile ale centrelor funcționale din domeniul flexionar: - dislocarea structurilor prin cuantificatorul flotant toți (158

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
clitic pronominal, cu complementizatori ca să și a) se derivă într-o manieră identică, cu excepția faptului că, în absența auxiliarului, toate trăsăturile din domeniul verbal se verifică prin ACORD la distanță. Procesul de ACORD la distanță reflectă un stadiu arhaic al românei, moștenit din latină; se știe că una dintre deosebirile importante dintre latină și limbile romanice constă în morfologia foarte bogată și aproape pe deplin sintetică a verbului latin vs apariția structurilor cu auxiliar și, în perspectivă mai largă, competiția dintre

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
formală, relația dintre verb și centrele din domeniul flexionar IP se stabilește prin ACORD la distanță. În schimb, în limbile romanice, necesitățile de instanțiere paradigmatică forțează deplasarea verbului în afara domeniului vP către proiecțiile din domeniul flexionar. Structurile cu dislocare din româna veche (și probabil unele dintre structurile discutate și pentru alte limbi romanice vechi, v. §4.1 supra) nu reprezintă altceva decât un caz în care procesul de ACORD nu se corelează automat cu deplasarea verbului ca în româna modernă. 4

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
dislocare din româna veche (și probabil unele dintre structurile discutate și pentru alte limbi romanice vechi, v. §4.1 supra) nu reprezintă altceva decât un caz în care procesul de ACORD nu se corelează automat cu deplasarea verbului ca în româna modernă. 4.3. Corelații cu alte fenomene 4.3.1 Alte situații de ACORD la distanță Prin procesul de ACORD la distanță se mai pot analiza o serie de fenomene ale românei vechi dispărute în trecerea la româna modernă. Structura

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
se corelează automat cu deplasarea verbului ca în româna modernă. 4.3. Corelații cu alte fenomene 4.3.1 Alte situații de ACORD la distanță Prin procesul de ACORD la distanță se mai pot analiza o serie de fenomene ale românei vechi dispărute în trecerea la româna modernă. Structura cu "articol hotărât inferior" (166) (identificată de Cornilescu și Nicolae 2011a și discutată și în Nicolae 2015a) a fost analizată explicit ca ilustrând procesul de ACORD la distanță. În această structură, articolul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ca în româna modernă. 4.3. Corelații cu alte fenomene 4.3.1 Alte situații de ACORD la distanță Prin procesul de ACORD la distanță se mai pot analiza o serie de fenomene ale românei vechi dispărute în trecerea la româna modernă. Structura cu "articol hotărât inferior" (166) (identificată de Cornilescu și Nicolae 2011a și discutată și în Nicolae 2015a) a fost analizată explicit ca ilustrând procesul de ACORD la distanță. În această structură, articolul hotărât se sufixează pe substantivul-centru precedat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
precedă substantivul definit (166a-b) au fost înlocuite de structuri în care adjectivul preia articolul hotărât (e.g. pentru (166a), echivalentul modern este spuracatele și viclenelejertfe ale lui Cain), iar structurile în care un cuantificator precedă substantivul definit, deja foarte rare în româna veche, sunt eliminate de structurile în care demonstrativul slab cel se gramaticalizează ca articol hotărât liber (e.g. pentru (166c), echivalentul modern, care deja circula în limba veche, este cele zece cuvinte (=porunci)), în distribuție complementară cu articolul sufixal în româna

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
româna veche, sunt eliminate de structurile în care demonstrativul slab cel se gramaticalizează ca articol hotărât liber (e.g. pentru (166c), echivalentul modern, care deja circula în limba veche, este cele zece cuvinte (=porunci)), în distribuție complementară cu articolul sufixal în româna modernă (Cornilescu 2004), proces deja în desfășurare în româna veche (Nicolae 2015b). Cu alte cuvinte, în paralel cu grupul verbal, putem observa și în grupul nominal tendința de instanțiere paradigmatică (v. §III.3.1.2.3) a categoriei determinării, care

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
slab cel se gramaticalizează ca articol hotărât liber (e.g. pentru (166c), echivalentul modern, care deja circula în limba veche, este cele zece cuvinte (=porunci)), în distribuție complementară cu articolul sufixal în româna modernă (Cornilescu 2004), proces deja în desfășurare în româna veche (Nicolae 2015b). Cu alte cuvinte, în paralel cu grupul verbal, putem observa și în grupul nominal tendința de instanțiere paradigmatică (v. §III.3.1.2.3) a categoriei determinării, care presupune realizarea morfemului definit în proiecția în care se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbului la infinitiv în domeniul flexionar nu doar că nu este obligatorie, ci nu este nici măcar posibilă (după cum arată incompatibilitatea infinitivului cu semiadverbul aspectual mai), ceea ce explică faptul că structurile din (171) (mai puțin (171c)) sunt pe deplin gramaticale în româna modernă și contemporană 49. Scurta discuție despre predicatele complexe arată că fenomenul dislocării nu a fost eliminat întru totul în trecerea de la româna veche la româna modernă, ci mai degrabă că au fost eliminate formele de dislocare bazate pe procesul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
aspectual mai), ceea ce explică faptul că structurile din (171) (mai puțin (171c)) sunt pe deplin gramaticale în româna modernă și contemporană 49. Scurta discuție despre predicatele complexe arată că fenomenul dislocării nu a fost eliminat întru totul în trecerea de la româna veche la româna modernă, ci mai degrabă că au fost eliminate formele de dislocare bazate pe procesul de ACORD la distanță. Dislocarea se păstrează în structuri în care are ca sursă alte procese decât ACORDUL la distanță. 4.4. Relevanța

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
explică faptul că structurile din (171) (mai puțin (171c)) sunt pe deplin gramaticale în româna modernă și contemporană 49. Scurta discuție despre predicatele complexe arată că fenomenul dislocării nu a fost eliminat întru totul în trecerea de la româna veche la româna modernă, ci mai degrabă că au fost eliminate formele de dislocare bazate pe procesul de ACORD la distanță. Dislocarea se păstrează în structuri în care are ca sursă alte procese decât ACORDUL la distanță. 4.4. Relevanța fenomenului examinat Dispariția

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
inferior, gerunziul cu procliză pronominală) arată că angajarea în relații sintactice nonlocale (i.e. în condițiile în care diferiți constituenți apar între cele două unități - aflate în raport de c-comandă - care stabilesc relația de ACORD) nu mai este posibilă în româna modernă, fapt care indică o schimbare parametrică diacronică majoră. Însă dintre toate aceste structuri bazate pe ACORD la distanță, în româna modernă s-a păstrat posibilitatea ca imperativul să apară cu procliză pronominală, mai ales în al doilea conjunct (e.g.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cele două unități - aflate în raport de c-comandă - care stabilesc relația de ACORD) nu mai este posibilă în româna modernă, fapt care indică o schimbare parametrică diacronică majoră. Însă dintre toate aceste structuri bazate pe ACORD la distanță, în româna modernă s-a păstrat posibilitatea ca imperativul să apară cu procliză pronominală, mai ales în al doilea conjunct (e.g. du-te și îlspală; v., pentru detalii §§III.3.2; III.3.5). Întrebarea firească este care este sursa acestei disparități

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]