3,927 matches
-
elementare și medii la Pociumbăuți, Zăicani și Zăbriceni (Edineț), a lucrat o scurtă perioadă ca tractorist în Kazahstan. A studiat la Facultatea de istorie și filologie a Universității de Stat din Chișinău (1957-1960), apoi la Facultatea de Filologie, secția limbi romanice (limba și literatura spaniolă, limba franceză și limba portugheză) din cadrul Universității de Stat din Leningrad (1960-1964). După absolvirea Facultății în anul 1964, a lucrat ca referent, translator și dispecer la Aeroportul Internațional "Șeremetievo" din Moscova. Urmează apoi studii de doctorat
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
fost asimilați de aceștia, iar grupurile rămase romanofone s-au diferențiat în Români la nord de Dunăre și în Dobrogea, și în Aromâni, Megleno-Români și Istro-Români la sud de Dunăre. Diferențieri etnice analoge s-au produs și în celelalte populații romanice, de exemplu între Italienii de nord și de sud, sau între francofonii de nord (Francienii cu limba de Oïl) și de sud (Occitanii cu limba de Oc). În cazul Românilor și Aromânilor, "vatra străromână" se întindea la nordul liniei Jireček
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
din Românii nord-dunăreni, nici din Macedonenii antici (care erau elenizați, nu romanizați), ci direct din Traco-Romani precum toți vorbitorii limbilor est-romanice. În 579, doi cronicari bizantini, Teofan Spovednicul și Teofilact din Simocatta, atestează că autohtonii din Haemos vorbeau o limbă romanică (episodul cu "Torna fratre") denumită azi Proto-Româna. În secolele VIII și IX sunt frecvent menționați la Dunărea de jos și în toată peninsula balcanică până în Tesalia, "Vlahii", cum li s-a zis de atunci încoace, după un cuvânt gotic ("Walh
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
iudaism conservativ, unde i-a avut ca profesori pe Heinrich (Tzvi Hirsch) Graetz, Zacharia Frankel și David Rosin. În paralel, a învățat și la universitățile din Breslau și Leipzig, acordând o deosebită atenție studiului lingvisticii, studiilor biblice, limbilor orientale și romanice. În anul 1877, sub îndrumarea renumitului romanist Gustav Gröber a obținut diploma de doctor a Universității din Halle, cu o teză de lingvistică romanică - despre fonetica istorică a limbii române. În anul 1881 a fost învestit ca rabin din partea Seminarului
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
universitățile din Breslau și Leipzig, acordând o deosebită atenție studiului lingvisticii, studiilor biblice, limbilor orientale și romanice. În anul 1877, sub îndrumarea renumitului romanist Gustav Gröber a obținut diploma de doctor a Universității din Halle, cu o teză de lingvistică romanică - despre fonetica istorică a limbii române. În anul 1881 a fost învestit ca rabin din partea Seminarului teologic din Breslau. În anul 1878, la inițiativa profesorului Graetz, Gaster s-a alăturat Comitetului român de la Berlin, întrunit în urma războiului ruso-turc, care a
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
Banatul apusean) în număr de 34.175, erau recunoscuți ca atare în cadrul acordurilor bilaterale care recunosc simultan minoritatea sârbă din Banatul românesc. Românii Timoceni, în schimb, în număr de 712.050, nu erau recunoscuți, fiind socotiți ba „Sârbi de limbă romanică”, ba „Vlahi”, și prin urmare nu beneficiau de niciun drept cultural sau școlar. Orice revendicare pentru recunoaștere era pedepsită ca „mișcare separatistă. Începând cu anul 2007, situația lor a început să se amelioreze(în special datorită proiectului pilot de introducere
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
comunismului în toată România asupra revendicării Basarabiei ca teritoriu fost rusesc, dar, în restul timpului, el a fost, pînă în zilele noastre, principala pîrghie a politicii sovietice, apoi ruse, în teritoriile din răsăritul Prutului și față de România, sau față de revendicările romanicilor dinafara acesteia. Astfel, din punctul de vedere al dreptului statelor foste sovietice (printre care Republica Moldova), conform datelor statistice din aceste state, sunt socotiți drept « moldoveni » excluziv vorbitorii « "limbii moldovenești" » din aceste state, considerați ca o etnie diferită de ceilalți Români
Moldoveni () [Corola-website/Science/304785_a_306114]
-
dezvoltat în grade diferite de la limba la limba. În limba engleză, de exemplu, este foarte redus față de limbi precum germană sau franceză. În limba română conjunctivul are o folosire relativ extinsă, nu numai față de engleză, ci și față de alte limbi romanice, îndeplinind în mare măsură funcții pe care în aceste limbi le are infinitivul. Acest fapt Bussmann (1998) îl prezintă că o trăsătură ce ține de uniunea lingvistică balcanică. Morfemul specific al conjunctivului românesc este conjuncția "să". În afară de "să", la acest
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
administrată de o Duzină ("Douzaine") cu membrii aleși pe o perioadă de șase ani, doi membrii fiind aleși anual la o reuniune în noiembrie. "Dgèrnésiais", "Guernésiais" sau "patois" este o versiune a limbii normande vorbită în Guernsey. Este o limbă romanică din familia de limbi d'Oïl. Este mutual inteligibilă cu Limba Jèrriais vorbită in Insula Jersey precum și cu limba normandă vorbită pe continent, în special cu dialectul din peninsula La Hague din Normandia. Recensământul din 2001 indica un număr de
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
verb exprimă un aspect și/sau un mod de acțiune, marcate cu diverse mijloace care au ponderi diferite în funcție de limbă. În limbile slave și în limba maghiară cele mai importante sunt afixele gramaticale. În alte limbi, precum engleza sau cele romanice, mijloacele gramaticale sunt mai degrabă formele verbale temporale, verbele auxiliare și contextul sintactic, dar și sensul lexical este un mijloc important de marcare a aspectelor și a modurilor de acțiune. În aceste limbi, ca și în cele slave în general
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
În Spania sunt vorbite patru limbi importante care sunt declarate ca limbi oficiale în anumite regiuni: Catalana, galiciana și castiliana, mai comun denumită "spaniolă", sunt descendente ale limbii latine și au propriile lor dialecte; există de asemenea și alte dialecte romanice, ca și asturiana sau "Bable" în Asturias și părți din León, aragoneza în o parte din Aragón, și araneza (o variantă gascono-occitană) în Val d'Aran la nord-vest de Catalonia. Spaniola vorbită în Americi este descendentă a dialectului spaniol vorbit
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
a încetat să mai existe din cauza presiunilor francilor din est, slavii au ocupat unele din vechile teritorii avare. Atât în Dacia cât și în sudul Dunării, slavii s-au așezat și conviețuit în timp cu daco-romanii și traco-romanii. Astfel limba romanică de până în sec al VI-lea s-a transformat treptat în protoromână, cu unele influențe slave. Pe vremea migrațiilor, după ce majoritatea orașelor romane dacice au fost distruse de barbari migratori, daco-romanii s-au organizat în obști sătești, numite de istorici
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
regatul ungar în țară Moldovei și s-au silit s-o păstreze spre ofensă majestății sale. " Astfel, în 1365, a luat naștere cel de-al doilea stat românesc independent, cu capitală pe Siret. Bogdan a clădit o biserica în stil romanic în târgușorul Rădăuților. Regele a confiscat moșiile lui Bogdan din Maramureș, pe care l-a acuzat de răzvrătire, și le-a dăruit nepoților lui Dragoș, care au fost primiți la curtea regală.Succesul lui Bogdan se explică prin ajutorul diplomatic
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
altele. Este de altfel singurul punct care nu este contestat de nimeni. Controversele privesc nu atât procesul lingvistic și etapele sale, cât teritoriile unde acest proces s-a derulat și întinderea lor. Au apărut și câteva teorii noi despre limbile romanice . Una dintre teorii afirmă chiar că toate limbile romanice existau deja in timpul imperiului roman Varianta oficială a istoriei limbii române, cea mai răspândită între istoricii români contemporani este aceea derivată din teoria romanizării definitive și statornice a Daciei. Conform
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
contestat de nimeni. Controversele privesc nu atât procesul lingvistic și etapele sale, cât teritoriile unde acest proces s-a derulat și întinderea lor. Au apărut și câteva teorii noi despre limbile romanice . Una dintre teorii afirmă chiar că toate limbile romanice existau deja in timpul imperiului roman Varianta oficială a istoriei limbii române, cea mai răspândită între istoricii români contemporani este aceea derivată din teoria romanizării definitive și statornice a Daciei. Conform acestei variante, Imperiul Roman a colonizat Dacia într-o
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
Rin, cu centre principale la Mainz, Trier, Köln, și Xantem, (de altfel, regiune în prezent neromanică). Dar nu numai Renania, ci și celelalte regiuni de frontieră ale Imperiului Roman din Europa (ca Pannonia), Africa și Asia nu mai sunt astăzi romanice. Deci, româna nu numai că este continuatoarea unei latine militare de frontieră, ci este și singura limbă neolatină care conservă vestigii ale limbajului de castru ("sermo castrensis").» Altă ipoteză explică trăsăturile latine atât de manifeste dar atât de puțin savante
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
poporului român), populațiile romane din sudul Dunării (de exemplu Aromânii) provenind din migrații pornite din Dacia. Lingviștii țărilor din sudul României sunt favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrivește cu teoriile oficiale ale acestor țări, conform cărora nu existau populații romanice în Balcani în momentul sosirii slavilor. Lucrările mai recente ale unor istorici români consideră că limba și poporul român s-au format pe un spațiu mai mare decât al fostei Dacii. Vlad Georgescu a scris că spațiul cuprindea atât Dacia
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
adus « vlahii » în nordul Dunării, la chemarea regilor maghiari, pentru a popula Transilvania până atunci deșartă. Lingviștii țărilor din vestul României sunt favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrivește cu teoriile oficiale ale acestor țări, conform cărora nu existau populații romanice în Transilvania în momentul sosirii maghiarilor. În această teorie, limba aromână este cea mai apropiată de forma originală a limbii române. O caracteristică esențială a limbii dacoromâne este lipsa dialectelor. Pretutindeni la nord de Dunăre, graiurile din Banat, Ardeal, Maramureș
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau prelatină aproape neatinsă. Importanta influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca dacoromâna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor protoromâne din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
puținele mărturii scrise existente și declarațiile oferite lui de către oameni care ar fi intrat în contact cu tăblițele sau ar fi auzit de „tradiția locală” referitoare la ele. În ciuda caracterului anecdotic al informațiilor, există totuși specialiști, precum doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan (aceasta le clasifică drept "o tradiție orală, destul de serioasă"), care nu au ezitat să le ia în considerare sau care pleacă de la premisa că acestea sunt adevărate. Sursa „"tradiției”" pare să fie același inginer silvic Vasile Al. Ionescu
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă de structura fonetică a celor două limbi, de „urechea” grecului și a romanului.”. Astfel, aceasta observă
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
, numită și română comună, română primitivă (comună), străromână, romano-balcanică sau, oarecum impropriu, „traco”-romanică este considerată de lingviști o limbă unitară din care s-au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbile romanice de est actuale: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, sau, după alți lingviști, dialectele limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân. Această limbă este reconstituită pe baza trăsăturilor comune limbilor actuale romanice (neolatine) orientale și pe baza toponimelor, deoarece singurele două
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbile romanice de est actuale: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, sau, după alți lingviști, dialectele limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân. Această limbă este reconstituită pe baza trăsăturilor comune limbilor actuale romanice (neolatine) orientale și pe baza toponimelor, deoarece singurele două documente care s-o ateste sunt cronicile lui Teofan Spovednicul și ale lui Teofilact din Simocatta. Protoromâna consta dintr-un amalgam de dialecte și graiuri care proveneau direct din latina rustică
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
echipa Ranite Grigorie, în naos, repictată în frescă de Dumitru Diaconu, în 1766; aici s-a nevoit și înduhovnicit Cuviosul Nicodim de la Tismana (1406), de neam valah. Actuala biserică este o construcție mult schimbată din anul 1855, clădită în stil romanic, cu elemente de decorație neogotică. "Sfântul Nicodim" era de neam valah din sudul Dunării, după mamă înrudindu-se cu domnitorii Basarabi și după tată, înrudindu-se cu cneazul Lazăr al Serbiei. Din dorința de a-și dedica viața lui Dumnezeu
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Alegerea acestui patron are de-a face cu faptul că până la înființarea Episcopiei Vienei (în anul 1469), orașul a aparținut canonic de Episcopia de Passau, a cărei catedrală are de asemenea hramul Sf. Ștefan, întâiul martir. Catedrala în forma sa romanică și gotică, așa cum este văzută astăzi în Stephansplatz, a fost în mare măsură inițiată de Ducele Rudolf al IV-lea și se află pe ruinele a două biserici anterioare, prima fiind o biserică parohială sfințită în 1147. Cel mai important
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]