6,798 matches
-
la brâu. La această nomenclatură trebuie adăugați administratorii (vătafi), șefii sufragiilor și, în fine, damele de companie, guvernantele, profesoarele de muzică, profesorii, secretarii și alți oameni în casă. E un serviciu princiar, disproporționat față de majoritatea averilor; e o cauză de ruină permanentă, iremediabilă, cu excepția cazului în care lecții aspre nu îndreaptă această indiferență trufașă, acest dispreț profund care se întâlnește la clasele înalte pentru detaliile interne ale propriei case. Cum mai profită deci intendenții și femeile de serviciu de necazurile stăpânilor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
rodnicie a pământului, ne-am aștepta să găsim o compensație în horticultură; să nu ne lăsăm înșelați. În pofida afirmațiilor contrare ale unui povestitor binevoitor care vede grădini peste tot, în București nu există decât trei sere, dintre care una în ruine, trei sau patru grădini particulare de agrement și patru grădini de zarzavaturi cu adevărat demne de acest nume, ținute de un francez și de niște germani; rarele împrejmuiri cultivate de băștinași nu produc decât legume grosolane; cultura vegetalelor alese e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ducatul Milanului. Acest comerț, care putea fi așa de avantajos pentru țară, a fost lăsat pe mâna unor misiți intriganți, a câtorva negustori puțin scrupuloși care, după ce au supt frumoase câștiguri, au falsificat sămânța. Acest comerț se află în pragul ruinei astăzi. Să mai amintim o manufactură de lumânări stearice, de postavuri grosolane, tăbăcării și nu mai rămâne nimic de adăugat. Țăranii își fac ei înșiși încălțămintea, hamurile, vestele îmblănite, căciulile din piei neprelucrate; soțiile lor fac câteva pânze pentru gospodărie
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de ateliere pentru repararea mașinilor, și-ar epuiza capitalurile în pură pierdere; oricare ar fi prețul minim al materiilor prime, cheltuielile de prelucrare și de producție ar depăși valoarea de schimb a produsului. Comerțul trebuie să se limiteze, riscând altfel ruina, la exportul mărfurilor brute, la importul de produse manufacturate și la transporturi. Negustorii care se vor supune acestei legi economice își vor ajuta afacerile proprii și pe ale țării. Cum spuneam la începutul acestor pagini, popoarele orientale sunt condamnate în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
unei vieți foarte active, sunt adevărata forță militară a țării. Capitolul 10 Aspecte izbitoare ale moravurilor Femeia este disprețuită • Se răzbună • Demimondenele sunt în vogă • O Aspasie modernă • Absența virtuților și a spiritului de familie • Efectul divorțului • Jocul desăvârșește opera • Ruina bunurilor și a moravurilor • Nu există conversație, ci pălăvrăgeală • Ignoranță și șiretenie • Păzea la străin! Până aici nu a fost vorba decât de obișnuințe, de obiceiurile exterioare ale vieții române. Dacă veți dori să ne urmați, vom pătrunde mai adânc
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
epocă • Cucerirea romană • Invazii asiatice • A doua epocă • Ocuparea Daciei de către maghiari; dezmembrări; se formează Valahia și Moldova • A treia epocă • Tratat de alianță cu otomanii; tribut și suzeranitate • Războaie • Mărire și decădere • A patra epocă • Domnia prinților fanarioți, jefuire, ruină, sărăcie • A cincea epocă • Întoarcerea domnitorilor indigeni, ocupația rusească • Evenimentele din 1848 și 1859 Nu ne putem face o idee justă despre situația actuală a Principatelor Dunărene fără o examinare rapidă a istoriei lor. Nu vă îngrijorați; vom fi succinți
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
germeni corupători; vigoarea e atinsă în ce are ea mai bun, iar inima veștejită printr-o lungă atonie nu mai are destulă elasticitate pentru a pune în mișcare un sânge liber și generos. Domnia fanarioților a fost mai tristă decât ruina: ea a însemnat dezonoarea 114!" În aceste vremuri blestemate crește o nouă influență. Din anul 1711, domnitorii Cantemir și Brâncoveanu trataseră în secret cu țarul Petru. Îi dezvăluiră secretul slăbiciunii imperiului turc și lipsa lui de coeziune. Vicleanul moscovit profită
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de cruce, acoperit de inscripții șlefuite în relief ce povestesc circumstanțele bătăliei, numele șefilor care au luat parte la ea și pe cel al victimelor. Monolitul se ridică în centrul unei rotonde cu opt fețe. Dar totul se transformă în ruine; dâmbul în vârful căruia e făcută construcția e invadat de scaieți și mărăcini; zidurile cedează; îngrăditurile au dispărut; inscripțiile sunt atacate de cuțitul demolatorilor. Rotonda nu mai e decât un grajd unde se refugiază vitele și vagabonzii. Piciorul crucii e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mod izolat. Din această privință, Romantismul s-a dovedit a fi mai mult o utopie 437, reprezentările vizuale ale sacrului rărindu-se considerabil și făcând act de prezență în creațiile artistice mai cu seamă prin sugestiile și conotațiile spirituale ale ruinelor de biserici, devenite un motiv predilect al acestei perioade artistice. A doua parte a secolului al XIX-lea a afirmat alte curente artistice, care în succesiunea lor au atins tangențial și problematica raporturilor dintre artă și sacralitate. Atât în creațiile
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cuprinsul Curților domnești, făcând parte organică din ansamblul arhitectonic al acestora. Cu timpul, Curțile domnești din Vaslui s-au năruit, deși Vasile Lupu interzicea la 6 august 7143(1635) lui Cehan Racoviță, ispravnic de Vaslui „a se lua piatra din ruinele curților domnești ale lui Ștefan Vodă”. În schimb, biserica s-a păstrat, suferind unele modificări cauzate de puternicele cutremure din secolul al XIX-lea, rămânând timp de 500 de ani la îndemâna orășenilor dreptcredincioși din Vaslui. Biserica domnească Sf. Ioan a
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
interpretarea corectă a semnelor care îi sînt prezentate. În textul înrămat, care este citit cu voce tare, se face referire la o cădere. Cuvîntul "cădere" și conceptul "casă" au două sensuri. Căderea se referă desigur la reducerea unei case la ruine, dar și la sfîrșitul unei familii. Familia Usher va dispărea o dată cu dispariția ultimului ei descendent, iar castelul se va prăbuși. Îi rămîne Naratorului-Personaj (marto-rului-"eu") să realizeze acest lucru. El înțelege că sensurile duble ar trebui luate în serios; ca
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care acestea sînt combinate și prezentate. Relațiile dintre spațiu și eveniment devin evidente dacă ne gîndim la bine-cunoscutele combinații stereotipe: declarații de dragoste sub clar de lună, reverii pe un vîrf de munte, întîlniri la un han, apariții fantomatice printre ruine, încăierări în cîrciumi. În literatura medievală, scenele de iubire au loc frecvent într-un spațiu special, corespunzător cu ocazia, așa-numitul locus amoenus, constînd dintr-o pajiște, un copac și un pîrîu. Această combinație fixă este denumită "topos". În literatura
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pe partea opusă urcând niște scări. Ușa de argint era deschisă. În față stăteau de strajă doi gnomi cu uniforme verzi. Lundu-mi rămas bun de la gnomi, m-am grăbit să ajung la casa bunicilor. Trecând pe lângă fabrica de zahăr, văzui ruinele acesteia, numai coșurile de evacuare a fumului, înalte de peste o sută de metri, mai erau în picioare. Ajuns la casa bunicilor , m-au întâmpinat niște oameni străini. -Cine ești dumneata?Pe cine cauți? -Eu sunt nepotul. Bunicii mei au locuit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a camerei lui Nilă. Ta-ta-ta-tal Apoi tăcere și pe urmă iar: ta-ta-ta-ta... Am lăsat cartea și am deschis geamul. Marele oraș respira calm, sub un soare si o lumină rece, vedeam cerul senin, spălăcit, puțin încețoșat de frigul iernii. Alături ruinele unui bloc care se prăbușise din temelii de cutremurul din noiembrie, în dreapta o firmă pe vârful altui bloc înalt care se aprindea și se stingea neîncetat: Ja wohl (alături era "Cheia Roseti", punct de reper). Ta-ta-ta! Apoi iar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lumea și a mâncat cu poftă tot ce am gătit.” Vreau să vizitez Împrejurimile! spuse elvețianul, după ce a mâncat.” Bărbate-miu și fiică-mea l-au Însoțit să-i arate câmpiile și bălțile care Înconjoară localitatea. La marginea satului văzu ruinele fostul CAP, altădată grajduri care adăposteau cirezi de vite, oi, porci. Numai o singură clădire era Întreagă, cea unde au fost birourile și pe care o cumpărase cineva după câțiva ani de la revoluție Însă nu i-a mers afacerea și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Întrebă elvețianul?”Fostul CAP!’ spuse fata noastra.” Cred că sunt câteva hectare, bune, aici” spuse el. “Păi, asta, cam așa e”, Îl aprobă fii-mea. După ce au venit acasă din plimbare, Îi spuse fetei mele: “Voi cumpăra tot terenul cu ruinele”. Noi am rămas stupefiați; eu cu omul meu, ne uitam unul la altul, ca picați din lună. Nu știam ce să mai spunem. Îi zic fetei noastre:”Maică, ce să facă din ruinele alea și or costa și o groază
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fetei mele: “Voi cumpăra tot terenul cu ruinele”. Noi am rămas stupefiați; eu cu omul meu, ne uitam unul la altul, ca picați din lună. Nu știam ce să mai spunem. Îi zic fetei noastre:”Maică, ce să facă din ruinele alea și or costa și o groază de bani, nu Îl lăsa să cumpere, mai bine faceți altceva cu banii.” Nu știu ce or fi vorbit ei atunci, dar a doua zi au plecat să facă “afacerea”, cum spunea el, să se
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și au găsit toate puse la punct. Le-au plăcut tot ce am făcut. Nu au plecat până nu au făcut din fostul CAP, palat. Au Împrejmuit cele câteva hectare cu gard Înalt, clădirea existentă au demolat-o și toate ruinile, au făcut una nouă cu etaj, ca În filme, În mijlocul curții, cu multe camere, câteva băi, două bucătării; una la parter și alta la etaj, piscina atât În curte cât și pe terasa amenajată, sus, la etaj, toate, mobilate după
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Și mereu îi ajungea din urmă birocrația secretarilor Marelui Judecător. Statutul de grup era invariabil refuzat comunității din care făceau ei parte. Legătura lor din trecut cu Creierul le aducea numai necazuri, le distrugea toate speranțele și îi ducea la ruină. Sfârșitul zdrobitor sosi pe neașteptate. Controlul veni într-o zi în adăpostul în care trăiau. În ciuda protestelor și a refuzului de a crede, tatăl fu scos afară, pus la zid și împușcat. Nici o explicație sau intervenție directă nu mai urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE ZIDĂRIE INGENIOS CONSTRUITĂ. APOI SE REFRACTASE ȘI LOVISE DIN NOU, DE MAI MULTE ORI, DE FIECARE DATĂ SFĂRÂMÂND ÎN BUCĂȚI ȘI MAI MICI CEEA CE FUSESE DISTRUS DEJA. TOTUL SE PETRECUSE DUPĂ PREVIZIUNILE TEORETICE, LUCRU DOVEDIT DE IMAGINEA DEZOLANTĂ A RUINELOR. RĂMÂNEA SĂ FIE DETERMINAT PRIN ANALIZĂ CALIBRUL BOMBEI, PRECUM ȘI NUMĂRUL MORȚILOR. DEOCAMDATĂ SE ȘTIA SIGUR CĂ NOUĂZECI ȘI PATRU DE MEMBRI AI GRUPULUI 814 TRĂIAU. DUPĂ ÎNTÂLNIREA DE GRUP, ACEȘTIA PLECASERĂ ÎN ALTE PĂRȚI ALE ORAȘULUI, FIE PENTRU A SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SE DESTINDE. \ TE-AȘ RUGA MULT SĂ FACI LUCRUL ACESTA. VOCEA EI ÎȘI REGĂSISE ACCENTUL FERM. \ S-A FĂCUT, SPUSE MARIN. DUPĂ ACEASTĂ CONVERSAȚIE, NU SE MAI GÂNDI LA MISIUNEA PE CARE O AVEA DE ÎNDEPLINIT. DOAR O CLIPĂ, IMAGINEA RUINELOR FUMEGÂNDE ALE SCUARULUI GRUPULUI 814 ÎI TRECU PRIN MINTE. VIZIUNEA DE COȘMAR, CU AMENINȚAREA DE MOARTE PE CARE O IMPLICA ATÂT PENTRU EL CÂT ȘI PENTRU IMPERIUL MARELUI JUDECĂTOR, ÎI STĂRUI UN MOMENT ÎN CONȘTIINȚĂ. PE URMĂ ÎȘI ÎNDEPĂRTĂ DEFINITIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
că acționase atât de neîndurător confirma valoarea inestimabilă a invenției lui Trask. "Oare un om aflat în posesia unui asemenea aparat putea să se lase învins printr-o singură greșeală?", se întrebă el, neliniștit. Ceva mai târziu, în timp ce contempla dezolat ruinele care fuseseră altădată apartamentul lui Trask, sentimentul de neliniște pulsa în el cu același ritm cu care îl străbătea durerea provocată de circuitul fatal. Podeaua era relativ intactă, în cea mai mare parte a ei. Diferitele indicatoare arătau soliditatea diferitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
din apartamentul lui Trask nu mai rămăsese nimic. Nu voise să se mulțumească cu imaginea palidă a realității pe care ți-o oferă un ecran TV. Dintr-un motiv sau altul, simțise nevoia să vină la fața locului, să vadă ruinele, să simtă molozul sub tălpi, să aspire mirosul lăsat de explozie. BRUSC, ÎL COPLEȘI OBOSEALA. ERA UN OM CĂRUIA I SE DEMONSTRASE CĂ PROPRIUL LUI TRUP NU MAI EXISTA. CHIAR DACĂ VIAȚA NU ÎI VA MAI FI NICIODATĂ PUSĂ ÎN PRIMEJDIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri în doi. Frunzărind speranțele de pe alei. Retrospecțiune Ruinele îmi dau senzația de rece; miroase a carne moartă ca după un război. liniștea sinistră coboară peste noapte, prin pâcle de ceață dansează diavolii în cercuri invitându-l pe Faust sasiste la sărbătoarea lor. Este noaptea Valpurgiei și liliecii zboară
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
infanterie, se ascundea sub o pânză de fum și de pâclă, din care de-abia scoteau capetele, sfioase și răsfirate vârfuri de pomi desfrunziți, câteva coperișe țuguiate de paie și turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre miazănoapte se vedeau ruinele gării și linia ferată ce închidea zarea ca un dig fără început și fără sfârșit. Șoseaua, însemnată cu o dungă dreaptă pe câmpul mohorât, venea din apus, trecea prin sat și se ducea tocmai pe front... ― Urâtă țară aveți, muscale
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]