4,832 matches
-
Uros al IV-lea Dusan al Șerbiei, rege al Șerbiei(din 1331) și rege al sârbilor și grecilor(din 1345) Milan Stanković, cântăreț Milan Jovanović, fotbalist sârb Milan Perendija, fotbalist sârb Mileva Marić, fizician sârb M.I.Pupin, fizician și chimist sârb Novak Đoković, tennismen sârb Karađorđe Petrović, conducătorul primei răscoale sârbești împotriva otomanilor Gavrilo Princip, membru al Mâinii Negre, cunoscut pentru Atentatul de la Sarajevo Sfanțul Sava, prinț și fondator al Bisericii Ortodoxe Sârbe Anual, în Șerbia vin peste un milion de
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
imperiul roman de răsărit, cezarii erau pretendenții la domnie. Bulgarii au ales termenul cezar și nu împărat întrucat nu puteau pretinde tronul de la Constantinopole. Titlul de țar este echivalent cu titlul de rege, asa cum l-au echivalat și unii sârbi. Un "imperiu" de mărimea Bulgariei nu se putea compara cu imperiile milenare. Cuvântul țar este înrudit cu germanul Kaiser și cu goticul "Káisar". Contracția "цесарь" în "царь" a apărut pe calea scrierii rapide a titlurilor în vechile manuscrise bisericești slavone
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
ar veni din propoziția "țire bire" „ține bine”. Croații mai folosesc și termenul "Vlasi". În mediul academic s-au folosit mai multe etnonime pentru istroromâni. Covaz îi numea "Rimgliani o Vlahi d'Istria", "Rimljani" fiind termenul folosit de croați și sârbi pentru cetățenii romani, Carlo de Franceschi, Ascoli și Vassilich - "Rumeni d'Istria", Ioan Maiorescu - „români istrieni”, Weigand - "Valaques d'Istrie". Termenul „istroromâni” a fost folosit pentru prima oară de Asachi, apoi Miklošič, care folosise mai întâi termenul "istrischen Rumunen", l-
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
ucis sub el." Înconjurat de un "zid de cadavre" și mai mult mort decât viu, el a fost pe cale să piardă lupta atunci cand armata Kinizsi lui a apărut pe deal, cu tobe și trâmbițe făcând mult zgomot. Aproximativ 900 de sârbi sub conducerea lui Demeter Jakšić la care se adăugau "numeroșii curteni ai regelui", au început atacul împotriva turcilor. Turcii, care au fost luați prin surprindere, au fost măcelăriți de către furiosul Kinizsi și după un nou atac, el a reușit să
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
proprietate datând din 1880, cu sigiliul regal, pentru casa în care au locuit, din strada Regală, mai târziu I.C. Frimu, astăzi Neagoe Basarab. Bunicul matern, Gheorghe Constantinescu, exercitase profesia de exploatator de păduri. Bunica provenea dintr-o familie de macedoneni sârbi, aduși de Mihai Viteazul când a înființat orașul Ploiești. „Am aflat acest lucru de la o rudă a mamei, după ce îmi muriseră deja părinții”. Ioan Tomescu are doi copii: o fată absolventa de ASE (relatii economice internationale), căsătorită cu un cetățean
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
Creangă. Caragiani era cel mai bogat anecdotist de la Junimea. Crescut în plin orient, Ioan Caragiani rezuma tradițiile și anecdotele tuturor popoarelor din Peninsula Balcanică și din restul imperiului turcesc. La fiecare pas se întrerupea ca să spună o anecdotă cu un sârb, cu un bulgar, cu un grec, cu un turc, cu un țigan, etc. Nu vorbea chiar bine românește; accentul lui, fraza, totul dovedea că nu era născut, nici crescut în țară. Vorbea acel jargon amestecat, românește, grecește și câteodată chiar
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
din delegația care a dus Memorandumul la Viena; în 1894 a organizat marea adunare populară de la Sibiu care a protestat față de hotărârea guvernului Ungariei de desființare a Partidului Național Român; în 1895 a fost principalul organizator al Congresului naționalităților (români, sârbi, slovaci) de la Budapesta. În ultima parte a vieții, s-a situat însă pe o poziție diametral opusă, devenind unul dintre oamenii de încredere ai guvernului ungar: în 1910 deputat la Ceica, Bihor, cu program guvernamental; la 24 iulie/6 august
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
primul post național dedicat exclusiv vieții comunităților locale și regionale. Grila TVR 3 este formată din producții ale studiourilor teritoriale TVR Iași, TVR Craiova, TVR Cluj, TVR Timișoara, TVR Tîrgu-Mureș. TVR 3 produce și programe dedicate minorităților naționale (maghiari, germani, sârbi, bulgari, croați, ruși, lipoveni, turci, tătari, greci, ucraineni, evrei, slovaci, rromi), realizate în limbile lor materne. Mai multe informații despre TVR 3: <nowiki>http://www.facebook.com/fanTVR 3</nowiki>.
TVR Iași () [Corola-website/Science/307323_a_308652]
-
componență statului sârb, iar granița răsăriteana a Șerbiei este stabilită pe râul Timoc (în loc de de masivul muntos Homolie). În 1916 sunt atestați în sat 3.675 de locuitori, toți români. În 1921, trăiau aici 3.692 români și 69 de sârbi.
Icubovăț () [Corola-website/Science/308577_a_309906]
-
temă de largă circulație, a cărui sens încă stă învăluit în mister, se poate vedea la biserica de lemn din Brădet, Bihor. Una din reprezentările particulare este cea a calendarului creștin, așa cum se poate observa la biserica de lemn din Sârbi Susani, în Maramureș. Compozițiile portalelor sunt uneori repetate de la o biserică la alta într-o formă aproape identică. Această repetiție nu este întâmplătoare. Ea pare, de cele mai multe ori, să traseze itinerariul unor anumiți meșteri de biserici specializați care astfel și-
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
de curent continuu tip LJE 108, fiecare dintre ele având masa de 3.07 to (numai rotorul cântărește 1 to), care transmit puterea la osii prin arbore de torsiune licență ASEA. În paralel, licența a mai fost preluată și de sârbi, care au adoptat de la suedezi cealaltă variantă, cu cate 2 osii pe boghiu, formula B0-B0: diferă doar puterile de funcționare: 3400 kW, respectiv 3700 kW. Viteza constructivă la vremea intrării în exploatare era de 120 km/h, astăzi ea putând
Locomotivă electrică () [Corola-website/Science/308182_a_309511]
-
64%) sârbi, 10.064 (18,03%) "vlahi" (adică români timoceni) și 1.259 (2,26%) romi. Organizațiile românești din zonă estimează numărul românilor la aproximativ 46.100 persoane (adică 82,2% din populația raionului). Majoritatea românilor preferă să se declare sârbi. Totuși, comparativ cu recensământul din 1991, numărul celor care au optat să se declare drept "valahi" sau "români" în loc de "sârbi" a crescut semnificativ și este așteptat ca numărul acestora să crească în continuare. Bor este un oraș industrial care s-
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
estimează numărul românilor la aproximativ 46.100 persoane (adică 82,2% din populația raionului). Majoritatea românilor preferă să se declare sârbi. Totuși, comparativ cu recensământul din 1991, numărul celor care au optat să se declare drept "valahi" sau "români" în loc de "sârbi" a crescut semnificativ și este așteptat ca numărul acestora să crească în continuare. Bor este un oraș industrial care s-a dezvoltat preponderent după Al doilea Război Mondial. În Bor se află una dintre cele mai mari mine de cupru
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
minele de cupru. Din 1947 Bor are un statut oficial de oraș - la momentul acela populația sa a fost de 11000 locuitori. La recensământul din 1991, municipiul Bor a avut 59900 de locuitori, majoritatea absolută s-a declarat ca fiind sârbi. La recensământul din 2002, populația municipiului Bor a numărat 55817 de locuitori, și a fost compusă din: Conform recensământului din 2002, așezările din municipiul Bor, cu majoritate de etnie sârbă sunt: Bor, Brestovac, Donja Bela Reka și, Oštrelj. Așezările cu
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
municipiul Bor, cu majoritate de etnie sârbă sunt: Bor, Brestovac, Donja Bela Reka și, Oštrelj. Așezările cu români (vlahi) ca majoritate etnică sunt: Bucje, Gornjane, Krivelj, Luka, Metovnica, Tanda, Topla, și Sarbanovac. Așezări mixte sunt: Zlot (cu majoritate relativă de sârbi) și Slatina (cu majoritate relativă de români (vlahi) ). La recensământul din 2002, populația orașului Bor număra 39387 de locuitori, și a fost compusă din: Numărul de locuitori a scăzut de când poluarea aerului a determinat mulți oameni să părăsească orașul. Începând
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
ATP, păstrându-și locul până la 5 iulie 2009. A revenit pe cea mai înaltă treaptă pe 7 iunie 2010, după ce a câștigat pentru a cincea oară în cariera turneul de la Roland Garros. L-a păstrat până la 3 iulie 2011, cănd sârbul Novak Djokovic l-a înlocuit în fruntea clasamentului ATP. Nadal continuă să dețină locul Nr. 2 pentru un record de 238 de săptămâni (11 iunie 2012). În 2008, lui i-a fost înmânat Premiul Prințului de Asturias pentru Sport, ca
Rafael Nadal () [Corola-website/Science/308250_a_309579]
-
David Ferrer. De menționat că spaniolul era accidentat în acel meci și nu a putut evolua la maxim. Primele două turnee de Masters 1000 ale acestui an i-au pus față în față pe Nadal și Djokovic în ambele finale, sârbul reușind să se impună în ambele cu același scor: 2-1. Începutul sezonului de zgură l-a surprins pe Nadal în formă maximă, acesta reușind să câștige pentru a șaptea oară turneul de la Monte Carlo, devenind astfel primul jucător din Open
Rafael Nadal () [Corola-website/Science/308250_a_309579]
-
să ajungă până în finala însă pierde din nou în față numărului unu mondial, Novak Djokovic. Ultimul turneu de Grand Șlam al anului, UȘ Open, i-a pus din nou față în față pe Nadal și Djokovic în finală, acolo unde sârbul s-a impus în patru seturi. La Turneul Campionilor, Nadal este eliminat din faza grupelor, astfel el termină anul 2010 pe locul 2 mondial. Nadal și Federer au jucat primul meci încă din 2004, si rivalitatea lor este o parte
Rafael Nadal () [Corola-website/Science/308250_a_309579]
-
în , cu caractere latine "Sentandreja", în ) este un oraș situat în partea de nord a Ungariei, în județul Pesta, pe malul drept al Dunării. În urma migrației sârbești din timpul patriarhului Arsenie al III-lea (1674-1706) a devenit un centru al sârbilor din Ungaria, totodată sediul Episcopiei Ortodoxe de Buda. În anul 2011 avea o populație de de locuitori. Conform recensământului din 2011, orașul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de germani (%). Apartenența
Szentendre () [Corola-website/Science/308286_a_309615]
-
Aliaților, dar au încetat să mai efectueze atacuri de amploare datorită politicii germanilor de executare de represalii împotriva populației civile sârbă. Astfel, pentru fiecare soldat ucis, germanii executau 100 de ostatici civili, iar, pentru un soldat rănit, executau 50 de sârbi. După încetarea acțiunilor de luptă ale cetnicilor, Aliații și-au direcționat sprijinul către partizanii comuniști. Armata de Eliberare Națională a Iugoslaviei a dus un război dur de guerilă, ceea ce a avut ca unul dintre rezultate pierderea a numeroase vieți de
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
de Vladimir Jerjavici și Bogoljub Kociovici la peste un milion de oameni, o estimare acceptată de ONU, în vreme ce autoritățile iugoslave au pretins că țara a pierdut aproximativ 1.700.000 de cetățeni. Cele mai grele pierderi s-au înregistrat printre sârbii din Bosnia și Croația, dar și printre evrei și țigani și membrii altor etnii care au refuzat colaborarea cu ocupantul. În timpul războiului, partizanii comuniști au asigurat guvernarea "de facto" a teritoriilor eliberate. În toamna anului 1941, partizanii au înființat Republica
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
acest timp, lua naștere, în urma semnărilor de tratate între ceilalți 3 poli de putere europeni, Marea Britanie, Rusia și Franța, a unei serii de tratate bilaterale, numite Antanta, menită să contracareze pretențiile puterilor din Tripla Alianță. După asasinarea de către un naționalist sârb, la Sarajevo, a arhiducelui Franz Ferdinand și a soției acestuia (28 iunie 1914) războiul era iminent, așa că marile puteri au început degrabă pregătirile pentru o conflagrație care avea să devină mondială. În decurs de numai 2 săptămâni, statele din cele
Tripla Alianță (1882) () [Corola-website/Science/307676_a_309005]
-
izvoare istorice care vorbesc despre această bătălie, dar o examinare critică a acestora și o comparație cu bătălii similare contemporane cu ea (cum ar fi bătălia de la Angora sau cea de la Nicopole) permite o reconstruire fidelă. După înfrângerea otomanilor de către sârbi și bosniaci în Bătălia de la Plocnik, Murad I, conducătorul Imperiului Otoman, a început să-și strângă trupele la Philippoupolis (Plovdiv) în primăvara lui 1389, și a sosit la Ihtiman după un marș de trei zile. De acolo, a ales ruta
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
15.000 erau la comanda lui Lazăr, 5.000 ai lui Vuk, și cam tot atâți ai lui Vlatko. Dintre aceștia, câteva mii alcătuiau cavaleria, dar probabil numai câteva sute aveau armuri complete. Ambele armate includeau trupe străine: de exemplu, sârbii aveau de partea lor pe banul croat Ivan Paližna cu o mică oaste, probabil ca parte din contingentul bosniac în timp ce turcii erau susținuți de boierul sârb Konstantin Dejanović. Aceasta i-a determinat pe unii istorici să descrie armatele drept coaliții
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
un număr mic de soldați. Armata sârbească îl avea pe Lazăr în centru, Vuk pe flancul drept și Vlatko pe cel stâng. În fața armatei sârbești era cavaleria, iar infanteria era în spate. Deși paralelă, distribuția nu era simetrică, deoarece centrul sârbilor se suprapunea peste cel turcesc. Bătălia a debutat cu un tir al arcașilor turci îndreptat spre cavaleria sârbă care apoi a trecut la atac. Aceasta a reușit să pătrundă prin flancul stâng al turcilor, dar nu au avut același succes
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]