6,936 matches
-
ajunseseră să moară acolo, atât de departe de patria lor, și ce stranie istorie i-o fi obligat să se înroleze în Legiune și să-și sfârșească zilele în singurătatea fără orizonturi a Saharei. „într-o zi o să mi se sape și mie groapa lângă ei, își spunea mereu. Atunci o să fie șapte morminte anonime, și din clipa aceea paznicii mei vor putea să plece din Gerifíes... Eroul independenței se va odihni pentru veșnicie alături de șase mercenari necunoscuți...“ Dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mod acuzator, împungându-l mereu în piept, încât bătrânul fu cât pe ce să-și scoată hangerul. Unul de-ai tăi, adăugă, un asasin împuțit, a omorât mulți de-ai mei. Soldați care vă apară de bandiți, care caută apă, sapă puțuri și le curăță de nisip. Soldați care pornesc în căutarea caravanelor când se rătăcesc, riscându-și viața în deșert - clătină din cap de mai multe ori. Nu. N-aveți dreptul la apă, nici la viață, până nu-l găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape și lopeți, nu se simțea în stare să sape o groapă în care să încapă doi oameni și o cămilă. Se uită apoi la fața lui Abdul, care respira mai bine, dar era departe de a-și recăpăta cunoștința. îi dădu din nou să bea și constată că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pătură groasă, de la alta un blid de cușcuș cald și se întoarse la locul său, să mănânce în tăcere, privind noaptea ce cădea, peisajul nins ce dispărea înghițit de umbre și peretele de lemn al vagonului, pe care pasageri plictisiți săpaseră cu briceagul tot soiul de inscripții ca să-și omoare timpul. Acolo, în gară, în picioare pe zăpadă, Gacel Sayah descoperise dintr-o dată că prezicerea bătrânei Khaltoum părea că avea să se împlinească. Deșertul, iubitul deșert unde se născuse, rămânea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un fel de burnuz ce acoperă corpul de la umeri până la picioare. Salut tipic al tuaregilor, echivalent cu „Bună ziua!“. Alah să fie cu tine!. Nume dat de tuaregi zonelor unde este apă în subsol și există posibilitatea de a o capta săpând puțuri, motiv pentru care triburile nomade își stabilesc aici taberele. Tip de vegetație sahariană efemeră, ce răsare și se dezvoltă în urma unei averse de ploaie. Văl cu care tuaregii, femeile musulmane și unele triburi nomade din Sahara își acoperă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
provizii de la cantină, Roșioaro, Vasilico, Getuțo și câte-or mai fi fost. Ah, ce dor mi-a fost de tine, salamule și cu pâine. Ah, ce mult io te-am iubit, măi, cartofule prăjit... Cartofule și cu sare m-ai săpat de supărareeee... Le punea la adăpost ca pentru vremuri de război, dragă, totul pentru front... Acolo se duce papa noastră, fă, la concentrați, ca să facă Bulevardul Victoria Socialismului. Norocul nostru cu Mirela... Agoniseai pentru ele, Mirelo, păi, dar din dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în așa fel, că-l fac pe om să-i vadă pricina în afara lui, în țigară, bunăoară, care de bună seamă că-i un rău, dar un rău atras și chemat de răul din om, de patima și păcatul care sapă și de ispita care te ține legat de ele, și Mărgărit, nu te supăra că te întreb, ai fost cumva preot ori călugăr la viața ta? Prea te văd chitit pă chestiile astea... Ei, asta-i acum! Stătea acolo ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și curăța, mă rog, sunt niște luni de când nu ne mai permitem detergenți. N-ar fi cel mai mare neajuns, dar gândește-te, totuși, că toate necazurile astea sunt de fapt un preț de nimic pentru visul vieții veșnice care sapă în noi neobosit, și deja nu mai suntem cei care am crezut cândva că am fi și nici ce au vrut alții să facă din noi... Adevărul e că suntem duși, adică mergem încotro suntem duși, însă prea puțini înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care se Înălța cândva aici? Să nu vorbim de oameni, ei sunt cele mai trecătoare dintre creaturi, dar ce rămâne din civilizația lor? Ce regat a dăinuit, ce știință, ce lege, ce adevăr? Nimic. În zadar m-am străduit să sap În aceste ruine, n-am putut să descopăr decât un chip gravat pe un ciob de ceramică și un fragment de pictură pe un zid. Iată ce vor ajunge bietele mele poeme Într-o mie de ani, cioburi, fragmente, resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
supuși. Visez la un stat În care lupul și mielul să bea laolaltă, În toată liniștea, apa aceluiași pârâu. Dar nu mă mulțumesc să visez, eu construiesc. Plimbă-te mâine prin cartierele din Isfahan, vei vedea cohorte de lucrători care sapă și clădesc, meșteri care forfotesc. Pretutindeni răsar aziluri, moschei, caravanseraiuri, fortărețe, palate ale stăpânirii. În curând, fiecare oraș important Își va avea marea sa școală, ea Îmi va purta numele, „medersa Nizamiya”. Cea din Bagdad funcționează deja, am desenat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se termină cea mai mare parte a asediilor. Și, În această privință, Alamut-ul este deosebit de vulnerabil, neavând decât slabe resurse de apă potabilă. Marele Maestru a găsit, așadar, modul de a para. În loc să-și extragă apa din râurile Învecinate, a săpat În munte o impresionantă rețea de cisterne și de canale, pentru a strânge apa de ploaie și pe aceea rezultată din topirea zăpezilor. Când vizităm astăzi ruinele castelului, putem Încă admira, În marea Încăpere În care locuia Hasan, un „bazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu lor le dorea poetul nemurirea pe care nu cuteza să o nădăjduiască pentru sine? Cei care, la Alamut, se bucurau de groaznicul privilegiu de a se găsi În preajma lui Hasan Sabbah nu puteau să nu remarce, Într-o firidă săpată În zid și Închisă cu zăbrele dese, forma unei cărți. Nu se știa ce carte era, nu Îndrăzneau să-l Întrebe pe Predicatorul suprem, se presupunea că acesta avea motivele sale să nu o păstreze În marea bibliotecă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și încălțări. În februarie a nins neîntrerupt o zi și o noapte, pe urmă mereu și mereu. După câteva zile, mi-a fost cu neputință să mai plec seara acasă. Zăpada se așternuse înaltă de un stat de om, se săpaseră drumuri prin ea cu lopata și orașul semăna acum mai curând cu un sat. Circulația se blocase și eu am rămas prizonier acolo, în centru, pentru că nimeni nu e în stare să străbată pe jos, de două ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe care ceilalți le uitaseră. Să mai mergem un pic, până la frasinul acela, spuse cumnatul. În depărtare, pe o coastă, se distingeau luminile unei așezări. După călcătura catârcei Își dădeau seama că pământul devenise moale, trebuia să fie ușor de săpat. Acest loc mi se pare bun, spuse În sfârșit bărbatul, copacul ne va servi de semn pentru când vom veni să le aducem flori. Mama copilului lăsă să cadă sapa și lopata și, ușor, Își culcă fiul pe pământ. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ei veni și-o Îmbrățișă, plângând și ea și spunând, A fost mai bine așa, a fost mai bine așa, viața acestor nefericiți nu mai era viață. Îngenuncheară amândouă pe pământ plângând morții care păcăliseră moartea. Bărbatul mânuia deja sapa, săpa, scotea cu lopata pământul desprins, și săpa din nou. În adâncime pământul era mai dur, mai compact, puțin pietros, abia după o jumătate de oră de muncă continuă groapa se făcuse suficient de mare. Nu aveau sicriu, nici giulgiu, trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ea și spunând, A fost mai bine așa, a fost mai bine așa, viața acestor nefericiți nu mai era viață. Îngenuncheară amândouă pe pământ plângând morții care păcăliseră moartea. Bărbatul mânuia deja sapa, săpa, scotea cu lopata pământul desprins, și săpa din nou. În adâncime pământul era mai dur, mai compact, puțin pietros, abia după o jumătate de oră de muncă continuă groapa se făcuse suficient de mare. Nu aveau sicriu, nici giulgiu, trupurile urmau să se odihnească direct În pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
telefon aflară că groparii cereau o creștere substanțială de salariu și plata unei valori triple pentru orele din afara programului. Asta ține de primării, să se descurce ele, spuse președintele. Și dacă ajungem la cimitir și nu e nimeni acolo ca să sape gropile, Întrebă secretarul. Discuția continuă aprinsă. La ora douăzeci și trei și cincizeci de minute președintele făcu un infarct miocardic. Muri cu ultima bătaie a miezului nopții. Mult mai mult decât o hecatombă. Timp de șapte luni, căci atât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Acum zăceau amîndoi acolo. Nu mai bombardau casa și se făcuse liniște. Ferma mare și zidul care Împrejmuia curtea se Înălțau galbene pe fondul verde al dealului care purta urme albe de praf ca niște cicatrici În locurile unde se săpaseră șanțuri și fuseseră Întărite avanposturile. Fumul de la focurile unde Începuseră să pregătească mîncarea se Înălța deasupra dealului. Pe toată lungimea pantei care ducea spre fermă zăceau pierderile ca niște boccele Împrăștiate. Tancul ardea printre copaci, scoțînd un fum negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încă statuia păgână originară, dar, căutând bine, mai puteți descoperi o fecioară neagră, Notre-Dame du Pillier, sculptată de un canonic credincios al lui Odin. Statuia strânge În mână cilindrul magic al marilor preotese ale lui Odin, iar la stânga ei e săpat calendarul magic unde apăreau - zic, din nefericire, la trecut, apăreau, pentru că aceste sculpturi nu au fost salvate de vandalismul canonicilor ortodocși - animalele sacre ale odinismului, câinele, vulturul, leul, ursul alb și vârcolacul. Pe de altă parte, nici unuia dintre cercetătorii esoterismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oracol. Și cu un aer absorbit și cu un aer prefăcut și cu un aer melancolic dezinteres și ca și cum ar fi intervenit În conversație nefiind În temă, Wagner zise ( Încerc să-mi amintesc cuvintele lui exacte, dar mi s-au săpat În minte, imposibil să mă fi Înșelat): „În toată activitatea mea n-am avut niciodată vreun pacient nevrozat de propriul său divorț. Cauza bolii era Întotdeauna divorțul Celuilalt.” Doctorul Wagner, chiar când vorbea, zicea Întotdeauna „Altul“ cu A mare. Fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și ne spălam unul pe altul într-un lighean uriaș. Apoi o aruncam în fața curții, să-și frângă Zane gâtul. Uneori, pe strada Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând, scuipând, înjurând. Ca să o scăpăm, câteodată o băgam pe Zuza în hol. Intra cu sfială, se lăsa pe labele din spate - ca un G de tipar - și ne privea cu seriozitate. Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Casa de Cultură fără să schițeze un semn. Nici n-ar avea de ce. A spus clar la televizor: jocul era gândit genial. Dacă nu i se puneau bețe în roate, afacerea va merge cinci ani. Dacă însă politicienii îl vor săpa, va dura mai puțin. Nu mai puțin de doi ani, orice ar fi. Până atunci România va fi cel mai bogat stat din lume. Își va permite să cumpere Basarabia de la ruși și Cadrilaterul de la bulgari, doar așa, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nicio rază. Se pot distinge, totuși, unele specii de turturele sârbești și vrăbiuțe băștinașe. Dedesubt, în adâncuri, se spune că ar fi tuneluri cimentate, prin care Nicolae și Elena Ceaușescu treceau spre Dunăre, să se plimbe cu yachtul pe canalul săpat de elita capitalistă până la Marea Neagră. Unii spun că și Ilici Piele-Roșie, președintele emanat, ar face escapade pe sub liceul nostru. Mai întâi trebuie să mă pun la punct cu programa și cu metodica predării. Reforma învățământului presupune ca fiecare cadru didactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un fel de hohot scurt: poate rămân gravidă! Imediat am încercat să mă retrag din ea. Simțindu-mi intenția, m-a încolăcit cu coapsele și s-a înșurubat mai tare în mine. Brațele ei subțiri m-au strâns, în timp ce unghiile săpau dungi roșii, paralele cu coloana mea vertebrală. Durerea a fost atât de năprasnic urmată de plăcere, încât am ejaculat fără să vreau, am explodat. A sărit din pat și mi-a făcut semn s-o urmez la baie. Pe figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fotografii de monede, arhiduci sau episcopi, portretele lui Mihai Viteazul la brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa și Țepeș în valtrapuri orientale bătând nucile cu lancea-i înroșită și Doamne! cum le mai zicea Haralambie de rudele lui proto pentru care săpase curtea azilului până dăduse de clădirile astea cu tot cu doctori și asistente, și în cinstea căruia nu se dezvelise o plăcuță cu: aici a creat și recreat bardul Haralambie! și hai să facem o poză ca să pot ieși și eu odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]