6,982 matches
-
scris cincizeci corectă și scrise patruzeci și nouă. Nu poți face asta, spuse coasa de la locul ei, S-a făcut, Vor fi consecințe, Una singură, Care, Moartea, În sfârșit, a violoncelistului blestemat care se distrează pe socoteala mea, Dar el, săracul, nu știe că trebuia să fie deja mort, Pentru mine e ca și cum ar ști, Oricum ar fi, nu ai puterea nici autoritatea de a modifica o fișă, Te Înșeli, am toate puterile și toată autoritatea, sunt moartea, și reține că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
duse cu ei. În timp ce câinele alerga spre curte ca să-și descarce mațul, violoncelistul puse suita de bach pe pupitru, o deschise la pagina scabroasă, un pianissimo absolut diabolic, și ezitarea implacabilă se repetă. Morții i-a fost milă de el, Săracul, cel mai rău e că nu va avea timp să reușească, de altfel, niciodată nu au, chiar și cei care au ajuns aproape au rămas Întotdeauna departe. Atunci, pentru prima oară, moartea observă că În toată casa nu exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care va face să dispară din sală al doilea teanc de scrisori, poate, prin urmare, să mai doarmă un pic. Asta obișnuiesc să spună cei care suferă de insomnie când n-au pus geană peste geană toată noaptea, dar care, săracii de ei, cred că pot să păcălească somnul doar pentru că Îi cer Încă un pic, doar Încă un pic, ei, cărora nu le fusese acordat nici un minut de odihnă. Singură, În timpul tuturor acelor ceasuri, coasa căută o explicație pentru ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Potolește-te! Nu vreau! Nu se poate să bagi în mine așa ceva... mare și tare.“ — Nu e mare, e normală. — Ei, nu contează, îmi fac și eu iluzii. Și apoi tu te întristezi și eu încerc să te consolez: „Vai, săracul de tine!“ — {i chiar asta ai vrea să faci acum? — Da. — O, Doamne! Am plecat de la bar după ce am băut, fiecare, câte cinci pahare de votcă și apă tonică. Când am încercat să plătesc, Midori mi-a dat peste mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
uite la moșul \la cu cârje cum se holbează la picioarele mele! îmi spuse Midori, amuzată. Cel cu ochelari, în pijama albastră. — Normal că se uită! Dacă ți-ai pus o fustă atât de scurtă... Nu mă deranjează. Or fi săracii plictisiți și poate le prinde bine să vadă niște picioare tinere. Se înzdrăvenesc și ei mai repede, nu? — Mă rog, totul e să nu le facă mai rău, am zis eu. Midori se uita la fumul țigării ce se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vreme împreună cu sora mea, într-un apartament închiriat. — Crezi că o va cumpăra cineva? Probabil că da. Știu o persoană care vrea să-și deschidă un magazin de textile. M-a întrebat nu de mult dacă vreau să vând clădirea. Săracul tata! A muncit toată viața ca să aibă acest colțișor al lui și a plătit toată viața împrumutul făcut, iar acum se alege praful de toate... asemenea baloanelor din săpun. — Dar ai rămas tu. — Eu? spuse Midori cu un zâmbet sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spuse el ridicîndu-și paharul, era de nedescris. — Ce v-am zis eu? spuse un pilot. Ăsta nu reușește să-ngaime ceva de-acu-ntr-o lună. Niciodată n-o să reușească să spună ceva care să aibă cît de cît sens. — Ei, spuse Cheliuță, săracu’ de tine, mititelule. Ei bine... După ce m-am ridicat m-am uitat În jos, și sigur că scotea fum În draci prin spate, dar Își menținea cursul, Încercînd să treacă de munți. Pierdea rapid altitudine și atunci m-am poziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai puternică decât frica lui de schimbare. M-am înșelat. Patronul era în spatele barului și striga să facem liniște. A dat televizorul la maxim ca să putem auzi vestita numărătoare de la miezul nopții. Se transmiteau scene cu petrecăreții din Trafalgar Square, săraci, amețiți ori străini înghețați care urmau să afle că nu vor găsi nici un club deschis după miezul nopții, așa că trebuia să se transforme cu toții în Cenușărese, să se înghesuie în metrouri sau în autobuze. Acolo urma să aibă parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vedea pentru că, în calitatea lui de șef, își permite să stea retras undeva în spate, după un perete despărțitor, pentru a se afla departe de răbufnirile neașteptate ale designerilor. Însă mutra lui Finn spune totul. Cât mai jos, comentez eu. —Săracul Finn trebuia să fi fost o brunetă, spune Stewart. Asemenea momente de deprimare nu pot fi provocate decât de una neagră peste tot. Stewart nu e homosexual. Dar vorbește ca și cum ar fi. În mod ironic, de vreo câteva ori l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sinceri și să se simtă în siguranță. Charlotte, tipa elegantă care a trecut printr-un divorț dureros, găsește de cuviință să aplaude furtunos. Nimeni nu-i ține hangul, dar asta nu pare să o deranjeze. Are o expresie foarte hotărâtă. Săracul Jim stă lângă ea pe canapea, cu capul ascuns și mai mult între umeri. Este incredibil de timid, n-a scos nici un cuvânt toată seara, în afară de momentul când și-a mormăit numele. Dacă îi așezăm împreună și facem o medie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe Jim îl țin eu. Are mătreață. Dar, fiind unul dintre organizatorii Ex-ilor Anonimi, mi se pare corect să-mi asum sarcina asta. Capul lui Jim se mișcă încoace și încolo precum cel al unui maimuțoi atârnat de oglinda retrovizoare. Săracul de el, cred că îi pare rău că a venit. Probabil că e pentru prima și ultima oară. — Și acum ce facem? întreb eu. Stăm puțin așa, în această poziție, răspunde Daisy. Mi se pare puțin stupid, comentează Jennifer. —Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nimeni, iar cine ieșea îi pierea din memorie - la întoarcere îl rupea tot. Străinii nu veneau cu anii. Da’ acu? Acu’ cred că e prin spatele blocului, ca să nu mai vadă cățelul ăsta de agrement - știi, i se face poftă, săracu’. Așa l-am cunoscut pe Desenator. Trecuseră patru ani de-atunci, iar el susținea că nu mă văzuse niciodată. Pentru că mi se păruse interesant, mă apucasem să-l urmăresc și, în ultimii doi ani, existența mea se rezumase doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la rost: - La muncă, la muncă! V-ați învățat hoți și puturoși. Pe vremea lui Ceaușescu era ordine, te lua miliția dacă umblai așa, teleleu-tănase! - Sunt bolnav, nene, de-abia mă târâi. Femeile sar și ele: - Nu vedeți cum suferă săracul? Da’ chiar nu mai aveți suflet? Îi dau și eu ceva, de rușinea miloaselor. Ajuns în capătul vagonului, omul de trei ori străpuns în splină vede o puștoaică cu sâni rotunzi, strangulată de o bluză transparentă. Se oprește în fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tu acolo!? Bbaciule stăpâne, ești bogat de mâne! Și ce-i cu asta, băiețel flocos? Dacă află managerul Ungureanu sau inginerul Vrânceanu...Măi cățelul pământului, Mercedes-ul acela e impozabil. După ce plătesc taxele, dacă mai rămânem cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul. Fără greș, fecioru’ tatii; săraci ca văzduhul, ca gheața, ca piatra cubică...Așa să trăiești stăpâne întru mulți ani sănătoși cu bucurie și la mai mare că, uite, după gura aia de metrou e tocmai blocul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întocmit actele de înfiere, s-au ridicat niște probleme și Ismail Ciurdaru a tot fost rechemat și întrebat. Probabil cu greu a dovedit că ești fata lui. — Deci tu cu Alexandru sunteți frați. De aceea este el atât de amărât, săracu’. Era pregătit pentru însurătoare și când colo, nu se poate. — Mama Zina, el va depăși mai greu această situație. Pe mine viața m-a făcut mai aspră și voi trece mai ușor peste orice obstacol. Alexandru, pe cât îl vezi de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se spune despre fiecare om că olopșește, pe umărul său drept, un înger, iar pe cel stâng, un drac. Par și impar. Doar Sile are, încă de mititel, pe ambii umeri, o pereche de diavoli bălțați, și ăia cu sechele, săracii, incurabili, macheliți, chiori de beți, amândoi! Nici ca el, poate nici chiar ca mine și ca tine, dar nici total abstinenți, că nu rentează. Între Jachin și Boaz, între Severitate și Compasiune, între fomist și anorexic, domnește Echilibrul! Calea regală
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să sugă și parfumul din prin flacoane, de i se rupea filmul cu totul, pe zile și pe săptămâni întregi! O-hooo...! Ce trânte și ce papare trăgeam și cum ne mai chinuiam să-l trambalăm și să-l basculăm acăsică, săracul, cât este el de pipernicit! Ți-aduci aminte când s-a făcut pulbere, și-a borât și sufletul și și-a spart și capul, în amiaza mare, în plin Centru, lângă Poștă, chiar de ziua sa? Pe urmă, am venit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din gâtlej, un hohot stins de plâns. Săracu'... Săracu' de el... Săracu' Sile! L-au tăiat, l-au tranșat, ăia, nemernicii! L-au mardit! L-au hăcuit! Ce-i vom spune noi, mamă-sii, mâine?! Mâine de dimineață? Ce?!! Doamne, Dumnezeule... Îngere! Te rog, Îngere! Salvează-l, vindecă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din gâtlej, un hohot stins de plâns. Săracu'... Săracu' de el... Săracu' Sile! L-au tăiat, l-au tranșat, ăia, nemernicii! L-au mardit! L-au hăcuit! Ce-i vom spune noi, mamă-sii, mâine?! Mâine de dimineață? Ce?!! Doamne, Dumnezeule... Îngere! Te rog, Îngere! Salvează-l, vindecă-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din gâtlej, un hohot stins de plâns. Săracu'... Săracu' de el... Săracu' Sile! L-au tăiat, l-au tranșat, ăia, nemernicii! L-au mardit! L-au hăcuit! Ce-i vom spune noi, mamă-sii, mâine?! Mâine de dimineață? Ce?!! Doamne, Dumnezeule... Îngere! Te rog, Îngere! Salvează-l, vindecă-l, nu se poate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mă las în voia Domnului, ca să mă credeți... Dănuț și cu Boss se așează ei, cei dintâi, urmați fără nici o vorbă de Sandu Kojak și de Bogdănel, acesta din urmă ghemuindu-se în gherlă, pe priciul său, mulțumit și el, săracul, că lucrurile nu luaseră o întorsătură și mai urâtă. Ultimul, se prăbușește pe taburet Mânecuță, păstrându-și la îndemână arma încărcată, pe birou, pentru negocieri. Zii ce-ai de zis! îi aruncă el țâfnos, Avocatului. Bine, trage Fratele aer în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
posibil. Lucrurile se schimbă. Ce-ți face muierea cu curul, nu-ți mai repară nici un sfânt, cu capul! Tocmai a călcat tabu-ul dulcelui fruct oprit, din grădina Edenului. Se pregătește de remaniere. Măiculiță! A-nțărcat bălaia! Uită-te la el, săracul! îi răspunde Fratele, înclinând din cap către Îngerul care zace acum prostit, în scaun, indiferent, ataractic, cu simțirile retrase înlăuntru, supte, către ceva cu neputință de închipuit. O sală...? O instanță...? O sentință...? se întreabă Poetul. Un verdict? Apoi, spune
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se-nsoare, os bătrân, cu vipera de Luluța? Luluța, care papă p...ța! Nu-și lua matracuca aia de la gură, ca să-i facă și copii, își repune pe tapet Cezărel, mâhnit, o fixațiune mai veche. Mă, fârtaților... Luci' al nost', săracu', avea programu' lui lejer, convenabil și prestabilit. De voie. Pe priorități. Toată săptămâna o aburea la serviciu, ca un belfer, se cruța, iar sâmbăta, duminica și de sărbători, mai venea cu noi, amărâtu', la o miuță, la o palavră și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apoi a-nceput să se scufunde. Forzoso a-ncercat, disperat, să înoate, însă era prea mare și prea greu. Văzându-l, niște copilași de români s-au aruncat după el, în baltă și s-au căznit vreun sfert de ceas, săracii, ca să-l scoață la mal. Apoi, l-au dus repede cu căruța, cale de trei kilometri, până la cabinetu' medicului veterinar, care i-a făcut imediat masaj, respirație artificială, injecții, șocuri electrice și câte și mai câte. Dar era prea târziu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
făcea relativ mai lesne de recunoscut. Mare parodie, mare exhumare, mare! Scoate banu', neamule! expiră Avocatul. Uite-l pe Cutare... Și pe Cutărică... Și pe-al lui Cutărescu! enumera Apostatul alert și transpirat, parcă voios. S-a scrântit la bilă, săracu', de spaimă! îl taxează Fratele. Uite-l și pe bietu' tata! Guță, bețivule...! Cirozatule! Curvarule! U-huuu, ce te-ai mai stafidit! Uite-l și pe Lucicuță al nostru, ce bine se ține el, mă! Spiță de mort tânăr, proaspăt la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]