3,827 matches
-
numai ochi și urechi. Peste tot, liniște deplină. Când s-a auzit o plescăitură în apa pârâului - semnalul că Trestie și-a terminat treaba - cei doi au pornit către el. Am bandajat bine podul, iar cablurile le-am dus până la salcia din dreapta drumului. Bine, Trestie. Acum îi acum, fraților! Ia să ne gândim cine poate fi <inamicul? - a întrebat Toaibă. N-ai băgat de seamă că lipseau doi oameni din pluton? - a remarcat întrebând Urecheatu. Și comanda acestei grupe de <inamici
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
La apariția oricărei situații deosebite, dai semnalul și ne aștepți să judecăm ce-i de făcut. Grupul sergentului Cicoare a pornit. Sergentul mergea în spatele lui Trestie. Acesta se mlădia la atingerea oricărei frunze. Se strecura ca o nevăstuică pe lângă crengile sălciilor din preajmă... La un moment dat, s-a oprit într-un picior și a întins mâna în spate, pentru a-l face atent pe sergent. Ce-i, Trestie? Domn’ sărjănt, parcă a tușit cineva în stânga noastră. Au rămas pe loc
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de cort. Facem hamuri din ele și pe Toader îl așezăm pe o foaie de cort ca pe targă”... Timp de aproape un ceas au lucrat la improvizarea tărgii din foaia de cort la care au adăugat și crengi de salcie împletite măiestrit. Trebuie să luăm încă pe atâtea crengi, pentru că acestea se vor rupe - a precizat Trestie. Înhămați la targa improvizată, au pornit să se târască ca doi melci. La un timp, Trestie a dat semnalul de oprire: Cum te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ei. În seara aceea, seara zilei cînd tatăl său trimise scrisoarea prin poștă judecătorului, ea Își aminti, mult mai pregnant ca altădată (jocuri În care viața ne aruncă), plimbările cu el și cu sora ei de-a lungul șirului de sălcii izolate În singurătatea cîmpiei, iazul... „Au trecut 20 de ani de cînd a plecat de aici, Își spuse, iar 20 de ani sînt o viață. Înainte mai venea În vizită, dar foarte rar, acum n-a mai venit de 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
portocalului, căruia nu i -am văzut decât fructul, când zarzării ne îmbată primăvara cu par fumul ninsorii lor de flori? De ce am căuta să simțim murmurul Gangelui, când ne șoptește atât de tainic și de aproape izvorul ascuns în umbrișul sălciilor pletoase și curge atât de măreț Dunărea la vale? Sau de ce am căuta să zugrăvim rău gheț arii Alpilor, pe care nu i am zărit niciodată, când Ceahlăul mai s trăjuiește încă în hotarul încărunțit al Moldovei?” Era o chemare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Bineînțeles, nu lipsesc scenele tari, violente doar cu acordul părinților, horror, cu mortăciuni În stare incendiară și gata de orice, bineînțeles că ni se arată și puzderie de grozăvii, copiii sătenilor, de pildă, călcați În picioarele cailor și Îngropați Între sălcii, dar, pentru echilibru, apar și noțiuni dese de parapsihologie, magie galbenă, febră și chirurgie estetică - unde eroii sînt În bună măsură jupuiți de vii - și, ca o trenă fioroasă, se tîrăște pe toată caseta un imens aer malefic. Din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai descurcat de minune și la mers, și cînd am pus tabăra. Da’ acum odihnește-te. — Îi punem un nume taberei? — SĂ-i zicem Tabăra Număru’ 1. Coborî dealul și cînd ajunse aproape de malul pîrÎului Își tăie o creangă de salcie de vreun metru și o aranjă din cuțit fărĂ s-o decojească. Vedea În depărtare apa curată și repede a pîrÎului. PÎrîul era Îngust și adînc, iar pe maluri creșteau mușchi pînĂ În buza mlaștinii. Apa limpede și Închisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care nu era chiar atît de lung cît bățul și prinse guta la un capăt, făcÎnd un nod slab. Apoi prinse un cîrlig pe care-l scoase din aceeași cutie. După care, ținînd cîrligul, testă firul și flexibilitatea crengii de salcie. Își lăsĂ undița jos și se Întoarse - cedrii erau mărginiți de un crîng de mesteceni, unde era un trunchi mic, putrezit de cîțiva ani. Împinse bușteanul și găsi sub el cîteva rîme. Nu erau mari. Dar erau roșii și vioaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Apoi auzi cum o pasăre mare se prăbuși și Începu să bată din aripi pe pămÎnt. VĂzu cum Nick Își Încarcă arma și mai trage de două ori și de fiecare dată auzi alte bătĂi de aripi În tufele dintre sălcii. Și apoi se auzi vîjÎitul unor aripi fluturate și un stol de păsĂri mari, maronii, năvĂli dintre tufișuri, iar una dintre ele zbură doar puțin și se așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
auzi alte bătĂi de aripi În tufele dintre sălcii. Și apoi se auzi vîjÎitul unor aripi fluturate și un stol de păsĂri mari, maronii, năvĂli dintre tufișuri, iar una dintre ele zbură doar puțin și se așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și gulerul de pene de pe gît, privi jos, unde păsĂrile Împușcate continuau să se zbată. Pasărea care privea În jos de pe creanga de salcie era frumoasă, durdulie, greoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și gulerul de pene de pe gît, privi jos, unde păsĂrile Împușcate continuau să se zbată. Pasărea care privea În jos de pe creanga de salcie era frumoasă, durdulie, greoaie și arăta ca o proastă, cum stătea așa, cu capul aplecat; cînd Nick Își ridică Încet carabina, soră-sa șopti: — Nu, Nickie. Te rog, nu trage. Avem destule. — Bine. Vrei să tragi tu? — O, nu, Nickie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
arăta ca o proastă, cum stătea așa, cu capul aplecat; cînd Nick Își ridică Încet carabina, soră-sa șopti: — Nu, Nickie. Te rog, nu trage. Avem destule. — Bine. Vrei să tragi tu? — O, nu, Nickie. Nu. Nick se duse Între sălcii, luă cei trei cocoși de munte și Îi lovi În cap cu patul puștii, după care Îi Întinse pe mușchi. Soră-sa veni să-i mîngîie - erau calzi, pieptoși și aveau niște pene foarte frumoase. — Stai să vezi ce buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
văii curgea o apă căreia-i zicea ,,gârlă”, în care se bălăcea vara, în care învățase să înoate. Aflase mai târziu că de fapt îi zicea ,,Ciorna”, denumire care suferise o pronunțată influență rusescă. Pe malul stâng al apei, printre sălcii umbroase, mori pentru măcinat porumbul și pive cu găvane mari din lemn, erau purtate de apă. Unele încă în stare bună, erau văruite sau vopsite în culori vii, altele stăteau să se dărâme, parcă la prima suflare mai puternică de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de lozie... Întâi am stat cu urechea la pândă, să ne dăm seama dacă inamicul nu se află pe urmele noastre... Era cam după primul cântat al cocoșilor. Mai aveam ceva timp până la ziuă. Toader a tăiat două crengi de salcie groase și Undiță a adus un braț de lozie. În câteva minute, targa era gata... După ce Toader mi-a verificat pansamentul de la picior, m au așezat pe targă și drumul a devenit mai cu spor... Priviți voi la acest om
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Își poate permite să pună cinci kile, era, de fapt, mesajul. Au. Ca și când nu mi-ar fi fost și așa destul de greu să mă conving că am greutatea normală pentru Înălțimea mea normală În timp ce toate blondele Înalte și mlădioase ca salciile de la Runway mă examinau fățiș, acum și o casieriță Îmi spunea - franc și fără ocolișuri - că eram grasă? Am Înhățat punga cu mâncare, mi-am făcut loc printre oameni și m-am dus la toaleta amplasată, foarte convenabil, chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care se circula cu dificultate. Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud tot, de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a declanșa acele energii de rezervă care să-mi vină În ajutor, acea precizie În acțiune a mecanismului intermolecular de autoapărare În acest moment când proiecții tridimensionale Îmi turbionau vederea vizionară, Înșurubând-o În vârtejul amețitor al apei, al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să respir, mă sufoc, mă scufund, strig disperat „ajutoor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai lent, Încetinește ritmul acela sacadat, fulgerător, recunosc malul, e aici la câțiva metri; de ce nu, cred că voi putea să-l ating chiar acum. Ce trebuie să fac ca să reușesc? Mă odihnesc puțin, sunt În mijlocul vâltoarei Încleștat de o salcie smulsă de ape. Încerc să gândesc, da, Întâi mă voi liniști, voi trage adânc aer În plămâni, cât mai mult aer, tot aerul de pe planetă, apoi mă voi propti cu toată puterea dată de spaima aceea turbată, mă voi sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
partea dinspre oraș, vile cochete se cațără În sus, Înconjurate de vii ca-ntr-o zonă montană, pentru ca pe partea opusă să descindem În Evul Mediu. Aflat printre casele săpate pe jumătate În pământ, ochiul Îți fuge spre apele și sălciile din față, ce-nchid orice șansă de evadare din peisaj și din istorie. Ne simțim Înfiorați de o chemare nouă, Îi invidiem pe rudari pentru această libertate a lor de a-și alege istoria. Copiii Întind mâna, cerșesc. Jenați, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pare un element Înșelător și trece multă vreme până când capeți În apă acea siguranță a mișcărilor pe care o ai pe uscat. A trece Oltul Înot În josul podului acolo unde se Împreunează cele două brațe ce ocolesc insula plină de sălcii și unde apele se izbesc, formând valuri furioase, Într-un torent periculos nu se Încumetă oricine. Acolo Îmi plăcea să mă scald; să tai apa cu mișcări repezi de brațe, fiind atent cât avansezi la fiecare zvâcnire. Dar această fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și de speriată. Marea Împărăteasă a trimis doctori să o examineze, iar aceștia au ajuns la concluzia că are mintea tulburată. Soo nu s-a oprit din plâns nici măcar după ce a fost aleasă în mod oficial. Eunucii au numit-o Salcia Plângătoare. Marea Împărăteasă a devenit preocupată de calitatea „ouălor“ pe care le va crea Soo. „Nu dați ouă de calitate, nu primiți titlul“, ne-a zis ea tuturor. Dacă Soo va continua să se comporte astfel, Majestatea Sa Împărăteasa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii Jang-chou. O frunză cade în ceaun, altele dansează-n aer Și astfel țâșnesc de pe al bucătarului vârf de cuțit. Acum văd pești argintii săltând în albe valuri, În clipa următoare frunze de salcie plutesc pe-a vântului aripi. Pregătirile oficiale durează mai multe ore. De la palatul împăratului sunt trimiși eunuci ca să dea o mână de ajutor. Eunucii mei și doamnele de onoare mă îmbăiază și mă parfumează. Goală, sunt înfășurată într-o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
După toată zarva, aveam nevoie de câteva zile de liniște. I-am invitat pe Nuharoo și pe Tung Chih să mă însoțească la Palatul de Vară, unde am plutit pe lacul Kunming, departe de distrugerile provocate de invadatori. Înconjurată de sălcii plângătoare, suprafața lacului era acoperită cu lotuși înfloriți. La sfârșitul verii, câmpurile fertile semănau cu regiunea de țară de la sud de Fluviul Yangtze, regiunea orașului meu natal, Wuhu. Tung Chih a insistat să stea în ambarcațiunea mare a lui Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]