20,441 matches
-
forma capriciilor și a Încăpățânării. Capriciile sunt foarte frecvente la preșcolarii. Copiii capricioși au un comportament oscilant, sunt copii cu toane, care izbucnesc În manifestări neașteptate, când te aștepți mai puțin. Atunci când preșcolarilor cu tulburări de comportament nu li se satisfac dorințele, Încep să gesticuleze, să strige, să țipe, să plângă și Îi cuprind furiile. Acești copii manifestă o puternică instabilitate emotivă, trecând ușor de la o stare euforică la una depresivă, de la veselie la tristețe, de la satisfacție la insatisfacție. Refuză ceva
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
stabil. Ea se manifestă când sunt puși În fața interdicțiilor (renunțarea la unele activități preferate sau când nu Înțeleg justețea cerințelor formulate de adult). Cauza Încăpățânarii este una singură greșelile care se fac În educația copilului: răsfățul; grija exagerată de a satisface toate dorințele; atitudinea brutală care Îl face pe copil să se simtă amenințat, lipsit de securitate și atunci Înfruntă adultul, dorind să se răzbune; tutelarea exagerată, oprimarea spiritului de independență, Îngrădirea libertății, Înăbușirea inițiativei copilului; abuzul de autoritate; lipsa de
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
care Îi motivează și le dăm ce au nevoie ca să se dezvolte. Ori de câte ori Încercarea de a convinge se lovește de rezistență, schimbați perspectiva abordării astfel: 1. În loc de a vă Întreba de ce este Încăpățânat, Întrebați-vă ce nevoi nu Îi sunt satisfăcute. 2. În loc să Îl Întrebați „Ce ai vrea?”, Întrebați-l „De ce vrei așa?”. 3. În loc de a-l Întreba la ce anume are obiecții, Întrebați de ce are acele obiecții. 4. În loc să-l Întrebați „De ce te opui?”, Întrebați „ Ce anume te-ar mulțumi
COMPORTAMENTE DIFICILE, ATITUDINI NEPOTRIVITE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena ANDONE, Emanuel ANDONE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2187]
-
o tendință accentuată spre realism și, în parte, spre un clasicism pedagogic. J. are o funcție net critică, acțiunile ei fiind destinate exclusiv aprecierii literaturii române contemporane, din ale cărei necesități s-a născut și ale cărei cerințe le-a satisfăcut pe deplin. Prin aceasta Societatea ieșeană a favorizat apariția celor mai de seamă scriitori români din secolul al XIX-lea: M. Eminescu, I.L. Caragiale, I. Creangă. Critica junimistă viza orientarea literaturii române spre specificul național, de unde și atenția acordată limbii
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
ei neagă Judecata întrucât se simt vinovați; dacă nu va fi nici o Judecată, atunci la ce bun a doua venire a lui Cristos?; apostații se separă de bună voie de Dumnezeu, de aceea vor primi pedeapsa veșnică; pentru a le satisface credința perversă, Dumnezeu le va trimite o „putere de rătăcire”, operatio erroris (2Tes. 2,11); ei vor avea parte de o antimântuire, prin minciună. Anticristul magician și pseudotaumaturg; alte precizări biografice 28,2-30. Această operatio erroris va fi Anticristul; Apoc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre capodopera apologetică a lui Lactanțiu în felul următor: „Lactanțiu este primul apologet latin care a oferit lumii timpului său o doctrină completă, elementară, fără îndoială, dar caracterizată în toate componentele sale de unitatea unui principiu intern și capabilă să satisfacă spirite însetate de logică și de armonie. Nu mai este vorba aici de o metafizică spiritualistă, oarecum vagă, ci este dezvoltată o întreagă istorie a religiei, este afirmată o întreagă morală, este organizată o întreagă filozofie, dominată de dogma Providenței
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Mijloc o sumedenie de compuneri: „călătoriile” (descendente), „vedeniile” și „visele” (gen bine dezvoltat în mediul călugărilor). Aceste texte apocrife - unele de veche tradiție: voiajurile extramundane - preluate de literatura creștină, având o antichitate considerabilă, îi furnizau cititorului informații și-i satisfăceau nevoia de narație 513 (neîncetând să moralizeze, căci acest tip de scriere de evaziune a avut întotdeauna niște valențe compensatorii care au acționat și la nivel estetic, și la nivelul constructelor imaginarului). în Cuvântul de îmblare pre la munci, text
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mulțumesc cu minimum de informație când vine vorba de femei: „într-aceaia vréme și mama lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București” 539. Victime ale bolilor necruțătoare Radu Greceanu nu putea fi satisfăcut cu consemnarea - în cazul morții Stancăi, mama lui Constantin Brâncoveanu - a unei știri seci, știind el - cu siguranță - eforturile depuse de Vodă pentru găsirea unor lecuitori (Brâncoveanu îl cerea cancelarului Mihail Teleki pe medicul András Pécsi, „ căci multe feluri de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1928, si, ca revistă-program, la fiecare premieră a Teatrului Național din localitate în perioada 1929-1930. În primii doi ani are subtitlul „Revista săptâmânală pentru propagandă artistică și literară”. Considerându-se „liberi de orice angajament”, redactorii afirmă că nu au „de satisfăcut ambițiuni sau de apărat vreun curent de idei” și că urmăresc un singur țel: să croiască „o cale mai netedă culturii românești, care pătrunde atât de greu în aceste părți încă înstrăinate ale României” (Cuvânt înainte, 1/1927). Rubrici: „Cum
SPECTATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289818_a_291147]
-
persoane. Elementul de legătură, În aceste situații, este reprezentat de sentimentele morale ale celor două persoane care se Întâlnesc. Acceptarea sau atracția reciprocă nu este Întâmplătoare, ci corespunde unor dorințe intime ale fiecăruia, existente În stare latentă, prin care sunt satisfăcute tendințele morale și sufletești ale Supra-Eului și pe care acesta le actualizează și le pune În valoare. A face bine, a ajuta, a ocroti sunt complementare, ca pulsiuni morale, cu a face rău, a distruge, a Împiedica pe celălalt. Acțiunile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cel care sunt este un fapt evident. El este dat de prezența mea În lume, așa cum mă văd eu și așa cum mă văd ceilalți. Este identitatea mea care mă face să fiu unic și inconfundabil În comparație cu ceilalți. Aceasta Însă nu satisface aspirațiile Eului meu, ci, dimpotrivă, le Închide. Adevărata mea identitate este reprezentată prin ceea ce vreau să fiu. Ea nu mai este o identitate statutară, ci o identitate ieșită din voința mea, pe care Eu caut să o impun. Or, această
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
art de la vie est de faire de la vie une oeuvre d'art”. Toate acestea ne obligă să vedem și să Înțelegem ființa umană și viața acesteia prin prisma relațiilor care există Între persoană și valorile morale. Valoarea este aceea care satisface o dorință sau o trebuință umană. În sensul acesta, valorile pot fi: binele moral, adevărul filosofic, frumosul estetic, dreptatea și sinceritatea În relațiile dintre oameni, sfințenia, sacrul și divinul În sfera spiritualității religioase, exemplul sau modelul În educație, curajul și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
negative, mă face să șovăiesc, să Întârzii, să refuz, să mă Îndoiesc sau, dimpotrivă, mă va Îndemna la comiterea unor acte imorale, ostile celorlalți, dar pe care eu le consider a fi Îndreptățite din punctul meu de vedere, Întrucât ele satisfac tendințele sau nevoile mele, pe care eu le socot ca fiind interesele mele imediate. Conștiința morală și conștiința viciată sunt de fapt două ipostaze sau două atitudini morale ale Eului individual, care Își trag substanța din simpatie și altruism, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
individului. Orice persoană este, În primul rând, pentru sine. Această tendință exprimă instinctul de conservare, dar și dorința persoanei de a fi unică, de a se afirma, de a se pune În valoare, de a fi remarcată ca prezență. Ea satisface orgoliul personal, dar concomitent oferă siguranță și Încredere În sine, elemente care stau, În final, la baza structurii Eului unei persoane. - A-fi-cu-și-pentru-ceilalți este tendința care are la bază altruismul individului. Aceasta este În legătură cu dorința oricărei persoane de a fi pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la baza structurii Eului unei persoane. - A-fi-cu-și-pentru-ceilalți este tendința care are la bază altruismul individului. Aceasta este În legătură cu dorința oricărei persoane de a fi pentru ceilalți, fapt care presupune deschiderea, comunicarea, cooperarea sau comuniunea sufletească interioară, reciprocă. Prin aceasta se satisface nevoia de a iubi pe celălalt, dar și de a fi iubit la rândul său de către celălalt. Este o Întâlnire care mă completează și prin care eu simt că sunt dorit de celălalt, pe care-l completez cu prezența mea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În sensul acesta că, În cadrul imaginii de sine, sunt reunite două componente: corpul-plăcere și corpul-durere. Eu personal, ca nucleu al imaginii mele corporale, sunt constituit din nevoile personalității. Orice Eu caută să-și Încorporeze elemente libidinale sau să și le satisfacă, refuzându-le, sau ocolindu-le pe cele cu caracter contrar, cum ar fi de exemplu, durerea. Această idee o Întâlnim și la F. Nietzsche, care consideră corpul o „creație a voluptății de putere” (Herrschaftsgebildeă. Pentru a exemplifica raportul care există
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conținutul ideativ referitor la mine, la felul În care eu gândesc propria mea persoană, - durata existenței mele, percepută ca scurgere a timpului, la care raportez prezența mea În lume, - nevoile sau trebuințele proprii pulsiunilor mele care se cer a fi satisfăcute; - conduitele, acțiunile și creațiile mele ca mod specific de a fi, proprii persoanei mele. Orice persoană are o identitate proprie. Identitatea este marca Eului. Ea este o sinteză a Eului prin care persoana se descoperă a fi ea Însăși, a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mine o anumită valoare către care tind, cu care doresc să mă identific și să mi-o interiorizez. Imitația modelului nu este altceva decât „a-fi-conform-cu-oanumită-valoare”, dar nu cu orice valoare, ci cu o valoare despre care că Îmi corespunde, că satisface nevoile și aspirațiile mele. În procesul de imitație sau de interiorizare a unui model valoric, majoritatea specialiștilor sunt de acord În a recunoaște existența unei conștiințe de imitație care se raportează la „conștiința valorii modelului de imitat” (E. Dupréel, P.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihomorală trece prin conștiința individului sau se poate considera că acțiunea morală are o anumită corespondență În sfera conștiinței persoanei respective. Actul moral este actul În cursul căruia eul se realizează pe sine. După G. Madinier, acest act trebuie să satisfacă, În mod obligatoriu, următoarele două condiții: aă prin el, eu să mă afirm ca subiect individual, unic și autonom În raport cu ceilalți; bă prin actele mele, eul trebuie să afirme unitatea sufletească și morală a tuturor, atât a mea, cât și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoane. 2. Scopul Orice intenție urmărește realizarea practică a unui scop. Intenția este dorință pură, aspirație a persoanei. Scopul este aspectul concret, obiectiv, al intenției materializate În act. Prin act, intenția, subiectivitate pură, devine obiect sau obiectivitate concretă, care va satisface dorințele, plăcerea persoanei care a proiectat-o ca dorință anterioară. Intenția este, În felul acesta, o anticipație a scopului dorit de individ. Din acest motiv, orice scop, ca punct final al unei acțiuni umane, va corespunde unei aspirații a eului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care agresorul o resimte În contactul său cu victima. Această satisfacție Îi anulează sentimentul de culpabilitate sau cel puțin Îl face să se simtă Învinovățit de către alții, și În nici un caz de propria sa conștiință. Anestezia morală a agresorului este satisfăcută de actul de agresivitate comis. 2. Persoana care este prejudiciată Dacă se poate vorbi despre un profil psihologic al agresorului, acesta este perfect valabil și În cazul victimei. Nu oricine, oricum și oricând, poate cădea victimă. Există, ca și În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
niciodată la starea de maturitate, care să-i confere capacitatea de a discerne binele de rău, ceea ce trebuie făcut și este permis, de ceea ce nu trebuie făcut și nu este permis. Imoralistul este persoana perversă, slabă, care nu-și poate satisface/Împlini nevoile și aspirațiile decât prin polarizarea actelor sale către scopuri negative. Ea nu este numai o polarizare slabă axiologic, ci și o personalitate negativă, cu o cenzură morală slabă a actelor sale, datorită unui supraeu imatur. Imoralistul este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
narcisic al ființei mele apare, În cazul acesta, ca sursă a viciilor și a căderii mele sufletești și morale. Totul se reduce la persoana mea și la nevoile pe care urmăresc cu orice preț să le realizez, să mi le satisfac. Dar, astfel sfârșesc prin a mă izola mai mult de ceilalți, a mă Însingura și a mă goli sufletește și spiritual. Condamnarea la singurătate Înseamnă și sfârșitul ființei mele. Soluția ieșirii din singurătatea egoismului o dă Întâlnirea mea cu ceilalți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acte de conștiință ale persoanei. Desigur că acestea se diferențiază Între ele, dar nu sunt contradictorii, ci complementare, și ambele răspund unor nevoi ale persoanei. Să insistăm asupra idealurilor. Orice ideal urmărește realizarea perfectă a unor aspirații individuale care să satisfacă plenar exigențele cele mai Înalte ale persoanei. În componența idealurilor vom distinge, prin urmare, câteva elemente fundamentale ale individului: elemente de ordin rațional, porniri afective și norme sau virtuți morale. Ele sunt prezente În orice ideal. Acesta este Însă aspectul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Persia către India, și locuisem apoi vreme de câțiva ani În Panjab, Întorcându-mă prin Afganistan 6, Buhara și Rusia, Într-o vreme când aceste țări erau prea puțin cunoscute europenilor 7 - mi-au oferit numeroase ocazii de a-mi satisface cele mai arzătoare pasiuni de a cerceta și a mă familiariza cu acele secrete ale naturii care fuseseră Îndelung tăinuite În acel colț al lumii, adevărat leagăn al umanității și loc de origine al științei 8. Continuitatea cercetărilor mele a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]