3,775 matches
-
Dar, dragule, i-a zis Deggle - iar acum ochii săi nu mai scânteiau -, e atât de ușor! Vultur-în-Zbor era cât pe ce să comită un act violent, când Deggle a spus brusc: — Șterge-o, Lotti. Limbajul lui părea caracterizat de scăpări accidentale, calitatea lui fiind redusă în așa fel încât să se potrivească la noul lui stilul lui nou de viață. O Livia Cramm nu mai avea cum să fi existat de mult, foarte mult timp. în orice caz, Lotti a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lucru care rămâne constant la trecerile dintre dimensiuni este conștiința personală a individului. Dar domnul Gribb încearcă din răsputeri să ignore dimensiunile. Dimensiunile sunt un lucru înspăimântător. Cultivă-ți conștiința, domnule Vultur! Așa poți scăpa. întotdeauna există o cale de scăpare. Dacă există voință. Singurul lucru asupra căruia deții controlul. Vocea se stinse din nou. Vultur-în-Zbor inspiră adânc, închise ochii, îi deschise și încercă să-și dea seama unde se află. Era ca și când ar fi stat în spumă. Elastică, fiindcă picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simplă, dar copleșitoare comandă dată sieși să supraviețuiască. Era uimit și un pic încântat de puterea voinței lui. In extremis veritas. ACOLO UNDE ESTE VOINȚĂ. Conștientizarea propriei voințe, a sensului celor spuse de Virgil, îi deveni limpede. Iată calea și scăparea lui dacă voința îi era destul de puternică. începu să exerseze. La prima încercare din podeaua acelui Loc crescu un trandafir. îNu se putea gândi încă la acel loc ca la pântecul surorii lui, mai ales c-o văzuse dispărând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
om, mult mai periculoase decât cele ale propriei sale minți, și să-l călăuzească spre ieșire. Alternativa era un sfârșit sigur. Mintea lui Vultur-în-Zbor urma să se supraîncălzească și, în final, să se mistuie complet, poate chiar fără putință de scăpare. Așa cum aproape că se autodistrusese, mintea lui Virgil Jones. Viermele care-și înghite coada se înghite până la urmă în întregime. Asta pentru că lumile pe care muntele Calf și Efectul lui le dezlănțuiau în mintea cuiva nu erau fantome. Erau palpabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era să zică „La revedere“ și jocul era rezolvat. Era ușor, s-a gândit morocănos gorful. Și chiar era. Oamenii semănau cu Deggle. Locul era numit după jumătate din vorba sa preferată. Până și-un idiot ar fi ghicit că scăparea venea din jumătatea cealaltă. Până și-un idiot. Asta era problema majorității oamenilor. Nu se pricepeau deloc să joace jocuri. DOUĂZECI ȘI TREI Marea părea curată sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un nou Vultur-în-Zbor. Virgil îi ascultă povestea, apoi spuse: — Știi, trebuie să faci ceva cu imaginația ta. E al naibii de sinistră. Cu ajutorul lui Virgil Jones, lui Vultur-în-Zbor nu i-a fost greu să scape din păienjenișul febrei Dimensiunii. Și-au plănuit scăparea într-un mod simplu: în timp ce Virgil a dansat Dansul Putinței, Vultur-în-Zbor a închis ochii și și-a folosit voința ca să se trezească. într-atât de simplu a fost totul în final, după ce bătălia se terminase, iarVultur-în-Zbor devenise mai puternic decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost. Din cauză că ținusem Trandafirul atât de aproape și atât de mult timp. Mă întreb de ce Grimus nu era afectat... Vuietul îmi umplea capul cu forme și imagini, cu monștri și spaime. Orori. Orori. Am încercat să scap dar nu exista scăpare. Erau înăuntru. Halucinații? Nu, erau prea reale. Puteau să provoace durere. Nu, nu voi descrie scenele infernale pe care le vedeam și le simțeam, hăurile în care mă prăbușeam. Era ca și cum din adâncurile imaginației mele fusese eliberată o armată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Alice intră În rol după ce Bunce a Început investigațiile În privința scutecului. E dublă Învăluire, de genul celor folosite de generali În toate bătăliile ale căror nume le știam odată: atacă-l pe un flanc, după care taie-i ruta de scăpare. Dovada că Bunce a aruncat bani pe un produs prost nu va fi suficientă pentru a-i face pe cei de la Edwin Morgan Forster să-l concedieze; dacă ar face anumite declarații compromițătoare Într-un interviu pe care Alice l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și suspin-un cânt, Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt. Prin minte-un stol de negre gânduri trec; Spre casa cea din patru scânduri plec, Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni, Se rumpe suflet, nu se rupe sân, Scăpare caut în zădar de chin... Să stângi un dor ce-n sînu-mi arde - vin! Când te doresc eu cânt încet-încet; 10Plec capul la pământ încet-încet Și glasul meu răsună tânguios Ca tristul glas de vânt încet-încet. Și orice vis, orice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
altă formă? Dacă a mea durere, un vecinic Ahasver, La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume-eternă, ce trecătoare pare, Gonit în timpi și spații, trecând din formă-n formă, Eternă fulgerare cu inima diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, {EminescuOpIV 514} Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Ș-acum din nou
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cade Tare mult s-au îmblînzit. Limba-n gură ți se moaie Pe când dragostea vorbește. Ah, mai bine să mă-nșele Chiar de zece ori amorul, Decât nenșelat, de dânsul Nici să-l știu și să-i duc dorul... Mai scăpare-am cu viața Din al dragostei răsboiu Cu dulceața-i nesfârșită, De nu ne-am lupta în noi? {EminescuOpIV 523} Tolba dragostei de aur, Dar săgeata-i otrăvită. II Și la poala hainei tale E adânc de altă floare. Haine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aerul de conferențiar la academia de poliție și părea că experiența vizitării acestor Încăperi ale morții Îl secase de puteri la fel ca pe mine și Paula. — Arșița era atît de puternică, Încît fata n-a mai avut sorți de scăpare. De vreme ce sistemul de aer condiționat furniza aer rece, toate ferestrele erau bine Închise. Echipa de criminaliști dezasamblase patul, probabil pentru a separa rămășițele carbonizate ale nepoatei de bucățile de saltea. — Unde au găsit-o? am Întrebat. Era Întinsă pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că ieșirea În larg Îi era blocată de iaht, hoțul Își temperă viteza. Schimbă direcția și trecu pe sub podul pietonal către insula centrală, un labirint de canale navigabile Întretăiate și ieșiri În toate direcțiile. Încercînd să blocheze orice rută de scăpare, iahtul ieși În marșarier, Într-un nor de gaze de eșapament, apoi se năpusti Înainte cînd șalupa se Întrupă din beznă chiar În fața lui. Continuînd să stea netulburat la cîrmă, cu picioarele depărtate Într-o poză plină de eleganță, hoțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gînd lui Isus. Ce-ar putea fi mai erotic de-atît? CÎnd ne-a părăsit mama, am fost distrusă. Erau o mulțime de sentimente pe care nu le puteam controla, multă ură și multă mînie. Mătușa mi-a arătat calea de scăpare. Avea o viziune foarte realistă asupra oamenilor, nimeni nu reușea vreodată s-o rănească sau s-o ia prin surprindere. Și pentru toate astea medicina a fost cel mai bun antrenament. Dar umorul acid? Recunoaște, Paula, majoritatea oamenilor mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
printre degete, Crawford avea să ajungă În scurt timp Într-o stare de tensiune pe care doar un foc iute o mai putea domoli. Am pornit motorul Citroënului, pregătit să cotesc pe alee și să-i blochez Porsche-ului calea de scăpare. Foc-și-pară era semnătura pe care Crawford avea s-o scrijelească o dată În plus pe cerul Estrellei de Mar. Timp de zece minute am stat cuminte sub ziarul meu, aproape dezamăgit că nu vedeam vălătuci de fum ridicîndu-se din streașină. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Hai s-o luăm la picior, Charles. Tre’ să iei contact nemijlocit cu locul ăsta... Își aranjă ochelarii de soare pe nas și cercetă discret parcarea, numărînd camerele de supraveghere de parcă și-ar fi calculat cel mai favorabil traseu de scăpare. Liniștea deplină din Residencia Costasol părea deja să-i fi Încetinit reflexele și l-am văzut apucîndu-se să-și exerseze lovitura de forehand și diagonalele, sărind ca pe arcuri În așteptarea cîte unui retur imaginar. — Uite-aici... dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rînjind: "Abjurînd le vei trezi tu". Mi-am dat seama că, orice aș fi făcut, rezultatul rămânea, până la urmă, același. Inchizitorul s-a uitat batjocoritor la mine. Buzele i s-au mișcat din nou: "Acum ai înțeles? N-ai nici o scăpare. Atunci când lumânările vor fi ars până la capăt, vocea mea își va regăsi sunetul și vei fi pierdut." În clipa aceea am urlat. Nu mai țin minte ce. Și m-am trezit leoarcă de sudoare... Cum vezi, eu am experimentat, la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mult... Mi-a frecat brațul stâng cu suc din frunze de rozmarin și a zis, cu glas grav, pe latinește: bestarberte corrumpit viscera ejus mulieris. "Ce-i asta?" am întrebat-o. Julia a izbucnit în rîs." Acum nu mai ai scăpare. Te-am vrăjit. O să plângi din cauza mea." Și a avut dreptate... O femeie ca Julia nu se sinucide dintr-un fleac. ― Poate că ar trebui să te ascult eu azi... ― Nu, Galilei. Sunt lucruri despre care n-aș vrea să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
știe. Se dusese vestea - că așa e gura lumii, slobodă. Toți îl vorbeau cu patimă și dușmănie. Socoteala nu era rea, se gândea Chirică. Când ai bani, tot pe rachiu îi dai, să mai uiți. Pentru ei nu era altă scăpare. Se sculau dimineața la cinci, se spălau la pompă, în stradă, îmbucau ceva la repezeală, și gata, la lucru. Treceau Cutarida, în drum se întîlneau cu alți ceferiști din mahalaua vecină, își dădeau ziua bună, mai aveau de mers, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
supăra! a zis blând Mînă-mică, atunci trezit din somn cu poftă de băutură. - O, că plecăm, a adăugat și Stăpânul. Plecăm, că am treabă în noaptea asta... Codoșul i-a simțit privirea pe el. Îi mirosise starostelui, nu mai era scăpare. Și-a dat groaza-n el. Tremura tot, cu privirile în pământ. Bozoncea îi turna pahar după pahar, să-l îmbete. - Ia, puișorule, ia cu mine... Mitică Ciolan cînta: Foaie verde și-un susai, Inimă de putregai, N-am un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uite ziulica, pupa-o-aș! Trebuie să treacă cineva pe aici, nu se poate! Da-n gândul lui înțelesese că, dacă n-or să iasă din locul acela în care se încurcaseră ca într-o capcană, nu mai era nici o scăpare. Privi cerul care se lumina spre margini. Câmpia căpătase o scoarță albăstrie, pe care se fugăreau dâre albe de zăpadă spulberată. Era curată, curată. Bucureștiul - nicăieri, poate stătea pitit sub omăt, undeva, dincolo de păduricea încremenită. Dumitru tot mai căuta din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
artă Înlocuiește eticul cu esteticul. Frumosul rămâne o formă sensibilă percepută cu insațietate prin simțuri. Devenit principiu suprem, frumosul favorizează, ca În Moartea lui Tizian a lui Hofmannsthal, o evaziune din contingent: „Ale frumuseții necuprinse porți/ Prilejuri pentru-o magică scăpare...”. Totodată, el ascunde În sine o dedublare pustiitoare, lăsând să se Întrevadă, sub linia pură, degradatul. Revelația acestui fapt o are Dmitri Karamazov În acea bivalență ce include atât „idealul Madonei”, cât și „idealul Sodomei”. Încarnări ale acestei frumuseți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mi-am dat seama că e cam înghesuială la tine aici... Ciudat, dar chiar ideea lucrului în echipă, într-un grup de oameni gălăgioși, ocupați, într-o permanentă agitație, a fost cea care m-a convins; asta și calea de scăpare din studio pe care mi-o oferea. Mobilele trebuiau să rămână acolo ceva vreme până când galeria era pregătită să le ia și cu cât petreceam mai puțin timp în preajma lor acum, cu atât aveam mai puține dubii, dacă sunt sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la casa voastră. Să știi că nu te poți juca la nesfârșit cu sentimentele unei fete pe care o cheamă Daphne. Am mai mâncat o galetă. — Ce parcă tu n-ai mai avut și alți iubiți, zise Hawkins, ignorând această scăpare, de dragul armoniei. — Am făcut și eu ce-am putut să-mi treacă de inimă albastră și am găsit o alinare de moment în altă parte, dacă la asta te referi, zisei eu cu grație. Presupun că vrei să zici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau de un albastru deschis - o combinație deloc rea. Dacă la asta adăugai și infuzia de energie post-coitală extrem de plăcută și ideea că acum niște tehnicieni își băteau capul cu mobilele mele și că nu mai eram răspunzătoare de nici o scăpare în ceea ce le privește, e clar că mă simțeam cum nu se poate mai bine. M-am dus țintă către ușă, trecând pe lângă Vi, care clipi când mă văzu - trecuse ceva vreme de când mă văzuse îmbrăcată în ceva care chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]