4,921 matches
-
albastru pal asupra Fionei, după care și-a îngustat ochii ca să indice sentimentul de suspiciune. În fond, ce vrei tu să obții cu chestia asta, Fiona? —Uraaaa! O propoziție întreagă. Femeia a zâmbit agitată, șocată de întrebarea tăioasă, rostită din senin de o persoană care, până în clipa aia, nu dovedise decât rareori o asemenea profunzime în analiza problemelor de natură emoțională. Dacă prin „chestia asta“ te referi la faptul că te-am scos în oraș, pentru o zi petrecută numai între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu s-ar fi dat înapoi. Trebuia să-și câștige curajul cumva, chiar dacă nu mai era ce fusese. Se tăiase, se terminase cu sacoșele cu mâncare și, de la o zi la alta, se ajungea tot mai greu după ce, ca din senin, se pomeni cu nasul în closete. 3. Valul de caniculă abătut peste oraș la sfârșitul lui iulie îl determină pe Rafael să-și schimbe tabieturile, mutându-și programul de plajă și, scăldat de la prânz la șase dimineața, nădăjduind totodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atinsese de halbă, semn că ceva era cu adevărat În neregulă. — Nu contează. Ai văzut cine a urcat și a coborât scările alea, iar asta e cel mai important. Își concentră privirea asupra mea. — Tu ești OK, spuse el din senin. N-ai fi avut timpul necesar. Deja Începusem și eu să mă gândesc la același lucru. Aș fi putut s-o fac, am zis eu Încet, dacă aș fi avut gantera la mine. Aș fi putut să intru repede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așteptat momentul ăsta, am spus eu cordial. Să nu vă imaginați că nu-mi dau seama de faptul că inspectorii de poliție nu fraternizează de regulă cu suspecții. Dați-mi voie să Încerc să ghicesc procedura: dumneata apari ca din senin și mă chemi la interogatoriu, În speranța că o să bagi frica În mine. Dar Monroe mă tratează surprinzător de amabil, ca să mă Îmbuneze, iar dumneata mă conduci Înapoi acasă, oferindu-te voluntar să-mi dai câteva sfaturi amabile precum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să nu mă gândesc la ea, că a Început să mă doară capul, răspunse Lou. — Vrei o aspirină? Îi oferi Lesley radioasă. Pentru o secundă, ne-am Întors și-am privit-o amândouă În tăcere, apoi Lou Îmi zise din senin: — Vii să facem o plimbare pe-afară? Merg să-mi iau haina. Se retrase În birou și ieși cu o haină din blană sintetică maro Închis, care Începea să se reverse din zona umerilor și nu se mai oprea. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
surprinde decât Întârzierea În a-l executa. Mai bine de o sută de zile de la moartea șahului! L-au torturat, fără Îndoială, ca să-i smulgă mărturisiri. Djamaledin vorbea rar. Îmi păru slăbit, tras la față; chipul, de obicei atât de senin, era străbătut de ticuri care, pentru moment, Îl desfigurau, fără a-i scădea, totuși, magnetismul. Aveai impresia că suferea, mai ales atunci când Îl amintea pe Mirza Reza. — Nu reușesc Încă să pricep cum de va fi putut acest biet băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nimeni nu va avea de câștigat de pe urma suferinței mele, cu siguranță nici tu, nici Noga. Simt că viața mea este în pericol, trebuie să o salvez, tu de ce crezi că a venit boala aceasta asupra mea? Nimic nu vine din senin, m-am îmbolnăvit din pricina muntelui de furie acumulat împotriva ta și din cauză că nu îndrăzneam să îl vărs asupra ta, îl vărsam asupra mea, m-am pedepsit pe mine, pentru că nu este posibil să înfurii o înțeleaptă ca tine, iar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atunci. Ne aștepți aici? Te deranjează dacă rămâi singur? — Deloc. O să învăț la germană. După ce-a plecat Reiko m-am întins pe canapea și am închis ochii. Era liniște și m-am lăsat furat de gânduri. Brusc, ca din senin, mi-am amintit de o excursie pe care am făcut-o cu Kizuki, cu motocicleta. Mi-am dat seama că și atunci era toamnă. Oare câți ani trecuser\? Da, patru ani. Mai persista parcă și acum mirosul jachetei din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de 22. CÎnd ajunseră pe creasta dealului, priviră Înapoi la lacul strălucind sub clar de lună. Era atît de senin, că puteau să vadă promontoriul Întunecat și dealurile Înalte de mai departe, care se Întindeau pînĂ la far. Cred că putem să-i spunem adio liniștiți, spuse Nick. Adio, lacule, spuse Piticot. Și eu te iubesc. Apoi coborîrĂ dealul, trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ajutoare înșirate în spatele lui, vine cu un platou acoperit: aveți notulița sub capac. Consumația a costat cam cât chiria noastră pe două luni. Japoneza-cu-chip-de-bronz se încăpățânează să plătească ea. Am inspirația să o întreb când are tren și îmi răspunde senin că în jumătate de oră. O luăm la fugă. Coborâm la metrou cu ochii pe ceas. Ar fi nasol să piardă rezervarea. Țâșnim din vagoane și alergăm. Maiko, plină de mâncarea tradițională românească, nu mai poate, se sufocă. O trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
primele cireșe, siluetele dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la o petardă defensivă. Pașaportu și aplecu’ mamii ei de școală! acu să te văd măi Gigi cum descurci ițele! În pace, seninul cerului se boltea peste amiază ca o zână bună; turmele de porci guițau printre mestecenii de la poalele combinatului chimic. Ar fi putut bănui omul și lupul ce îi pândea din spatele luminii? Prima petardă bubui în fața lui Chilot și-l proiectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
progresiv, prolifică, un alt fel de fumigație, o amprentă olfactivă condimentată inclasificabilă, de agent emetic, o mirosnă becisnică de seu încins și piperat, usturoiat și ardeiat. O aromă de arici prăjit. Aleluia! Și... Zgomotele străzii pieriseră. Ei, să fie! Din senin, nu mai exista circulație. Nu se mai auzeau mașinile, pietonii, muzica, murmurul main-stream indistinct, stereotip sau vocile, ce răzbătuseră neclare, până-atunci, prin ferestrele deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plex. Până la fund... "Sfinții Luca și Matei, au deschis o crâșmă-n tei!" Trădătorul de Vierme tot nu se vedea, și pace. Vă spun, ajunsesem de-mi smulgeam părul din cap, ca o nebună, gândindu-mă la copilaș! Când, din senin, aud pe geamul deschis, două glasuri care se certau, ah, ce se mai certau! prin ușa bucătăriei de vară..., ce bucătărie, domnule? Șandramaua aia, de care e Criminalul de Ghiță așa de fudul. Două voci... Și, ce spuneau, ce spuneau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a Prințesei sale!" Lancelot de la mahala! Sosia lui Tristan de la Belvedere! Othelo de pe Titanic! Hei-hei! A ta e, Bossule! A ta! A ta! A ta! Numai a ta! Da-da-da-daaa! Dumnezeu nu există! Nu există! Nu existăăă...!! zbiară și Vierme din senin, isteric. Arză-o-ar focu' s-o arză, de lume ticăloasă și nenorocită! Mâna-s-ar în soba dracilor! Băga-mi-aș în ea! Atâta să mai apuc io să trăiesc, ca s-o văd cum se paradește și se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în Ultima Thule; și un nou răgaz. Atât. O amânare, o diviziune, numai. Ca și o prorogare. Dar... Asta, desigur, dacă aveau baftă. Multă, multă baftă! Multă... Măiculiță! Ha-a-a! O lumină ciudată, violet-spre-verde, izbucnește cu puterea fulgerului, din senin! Buff-fff...! O bufnitură violentă, ca de drug de fier ori de berbece! și imediat pornește să se cearnă aproximativ o găleată de țărână, din bagdadie. Nu, nu... Ei, bine... Nu! Clar! Chiar nu aveau noroc! Și cale bună! Cel puțin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de pe masă și pornește să se preumble înfometată, printre firimituri și coji de pâine, printre petele de grăsime, de muștar și printre foițele transparente strivite, de ceapă. O pală de aer rece, mai rece decât Curentul Labradorului, se stârnește din senin și, zvâcnindu-și tâmpla, Avocatul încremenește... Îngheață! În pragul ușii, este Șobolanul! Cumplit la vedere, exact ca un diavol, hăituit și hăituitor. Cu îmbrăcămintea tăvălită, sfâșiată și plină de praf și cu o rană urâtă în creștet, de unde sângele șiroise
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unele mai stau și azi, la Brăila, de pomană, fiindcă n-au avut ce să încarce. Pierderile se ridică la peste treizeci la sută din valoarea mărfii. Și, vârf la toate, criza financiară, stupidă, care s-a abătut așa din senin, a zdruncinat tot creditul și paralizează orice posibilitate de mișcare. Grigore asculta și nu auzea. Precis era doar faptul că nu va primi banii; restul erau vorbe. Ascultând își zicea întruna că, în ciuda tuturor explicațiilor, dacă el ar refuza amânarea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai bine alde noi... ― Cum ies zvonurile astea așa, Grigoriță? zise Miron, acuma enervat. Mișună cumpărătorii pe moșia nevestei tale și tu parcă habar n-ai avea!... Cu toate astea trebuie să fie ceva, că oamenii n-au înnebunit din senin. ― Chiar așa e, cucoane, se amestecă iar Buruiană. Se zice, adică zic oamenii, că cuconița însăși ar fi spus grecului că nu-i mai prelungește arenda, măcar de i-ar da oricât, și îndoit decât îi dă azi, pentru că dumneaei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a tăbărât asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l azvârle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire domnului Iuga care așa și pe dincolo... Și iată că din senin îi pică pacostea asta pe cap, când abia se mai liniștise și el puțin. ― Am să fac o anchetă de să mă pomenească satele astea de hoț de codru și pe lumea cealaltă! declară Boiangiu scrâșnind. Se sfătuiră îndelung. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tavă făgăduieli de scutiri de taxe?... Ridicol! ― Ei, bine, atunci va trebui să intervie forța, ca să-i potolească întîi, iar pe urmă, când se vor dezmetici, vor pricepe și ei însemnătatea măsurilor ce s-au luat în favoarea lor! zise Predeleanu senin. ― Da, așa! aprobă tânărul Iuga. Să nu umblăm cu ipocrizii! Țăranii s-au revoltat ― să iasă armata să-i pedepsească. Punct. Reformele se discută cu oameni sănătoși, nu cu bolnavi sau cu exaltați. Manifestul e o ipocrizie în plus, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ba acum la împărțirea pământurilor, pretutindeni. Cu el boierii s-au purtat destul de frumos. Barem Grigoriță, părinte să-i fi fost și mai mult nu-i putea face. Și drept răsplată dânsul s-a înverșunat împotriva cucoanei Nadina, așa, din senin. Că l-a batjocorit pentru că n-a vrut să le vândă Babaroaga. Tocmai el s-a găsit dintre toți mai batjocorit, iar ceilalți au putut sta liniștiți. I-a intrat în cap că trebuie s-o batjocorească și el, încă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți, cu fețele aprinse, vociferând și neștiind ce să facă. Unii se hărțuiau cu argații, alții se certau între dânșii din senin, gata să se ia de piept. La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire, dar nu se opri. La ușa locuinței lui Leonte Bumbu se grămădeau unii cu răcnete amenințătoare pe care însă le întreceau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vinovații! întrebă pe Lupu Chirițoiu. ― D-apoi, domnule, eu nu m-am amestecat, că-s bătrân și nu mi-ar fi șezut frumos să... ― Bine, bine, te cred, dar cum a început răzmerița asta și cine a stîrnit-o? Că din senin doar n-a venit, moșule? insistă procurorul. ― Ba cam așa a venit, domnule! întări bătrânul. A fost un vânt mare și i-a luat pe bieții oameni și i-a mânat ca oile... ― I-ascultă, moșule, să nu ne îmbeți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bun. Victor era singur, Tecla și Olga aflîndu-se pentru cumpărături prin oraș. După ce discutară despre toate actualitățile și mai ales despre pagubele pe care le-au avut Predelenii la Delga (de altfel prea puțin însemnate), Grigore întrebă deodată, ca din senin, schimbând vorba: ― Crezi că Olga ar vrea să fie soția mea, Victore?... Dar te rog să-mi spui sincer și fără nici un menajament, fiindcă... Predeleanu surâse cu o șiretenie străvezie: ― Ea ce crede?... Ai întrebat-o? Atunci Grigore Iuga îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Veți primi amândoi ce vi se cuvine. Și cu asta, ea începu să scotocească iar prin cutia cu scule, în căutarea unui tip special de modul oprativ pentru ultima secțiune avariată din panoul mural. ― Eu nu mai lucrez nimic! anunță senin Brett. Să ni se garanteze o împărțeală absolut echitabilă. Ripley găsi piesa necesară și se mișcă pentru a o fixa în noul ei locaș. ― Contractul vă garantează o parte echitabilă din tot ce descoperim. Acum, hai, terminați cu protestele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]