5,226 matches
-
În ciuda opreliștilor, bibliotecile secolului al XVIII-lea răspund, cu atât mai mult în acest caz, nevoii de receptare. Ne-am oprit la Voltaire și Rousseau, deși concepțiile francezilor se revarsă în spațiul Europei mediane peste un Aufklärung germano-austriac mai moderat, simbolizat de gândirea lui Leibniz, Wolff, Pufendorf. E firesc ca, în asemenea condiții, mediile nobiliare transilvane să fi fost mai apropiate de iluminismul moderat berlino-vienez în care primau problemele culturii. Și totuși, „elita triumfătoare” a Occidentului, unde francezii reprezintă cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
decât alte ființe, căci ea a fecundat omenirea întreagă, și-a răspândit ideile în toate continentele, le-a descoperit, le-a numit și și-a implementat modelul cultural (fiind creatoare de modele), receptând totodată configurațiile culturale întâlnite în calea sa. Simbolizat printr-o imensă sferă, homo europaeus are la baza sa o mulțime de piloni de susținere. Înălțarea pe verticală e posibilă oricui, indiferent de confesiune și de comunitate lingvistică sau culturală. Relația cu unu, în evul de mijloc posibilă numai
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
deloc de neglijat. Este interesant, poate chiar util de urmărit cum (depășind speculațiile lipsite de argumente istorice), chiar într-un demers unilateral de acest gen, pot fi relevate, prin intermediul textelor religioase ori al operelor de artă, create întru credință și simbolizând divinitatea, elementele componente ale universalității, ale comuniunii umane. Vezi Francis A. Schaeffer, How Should We Then Live? The Rise & Decline of Western Tought & Culture, Fleming H. Revell, New Jersey, 1976. Ibidem, p. 491. Ibidem, p. 497. 1 Cel mai important
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
În spirit democrat-umanist, inclusiv În problema evreiască, și pasaje În spirit naționalist, cu anumite consonanțe ce sunt la granița antisemitismului sau, mai precis, pot fi „citite” astfel. Și aceasta este cu atât mai frapant cu cât veneau de la oameni ce simbolizau tradiția democratică În România. Astfel, În iulie 1945, Iuliu xe "Maniu"Maniu, care se adresa studenților național-țărăniști și enumerând principiile de bază ale partidului său, a subliniat: „Al doilea principiu este naționalismul autentic. Principiul naționalismului este diriguitor pentru noi. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
sens, pentru Platon obiectul de artă este de trei tipuri: mimetic, productiv și executiv (Republica 490b). Obiectele de artă consideră aceeași realitate, dar au moduri specifice de manifestare ce survin în funcție de tipul de obiect: obiectul mimetic este reprezentațional, obiectul productiv simbolizează opera, iar obiectul executiv, ideea. Natura tridimensională a obiectului de artă lasă în afară anumite tipuri de artă ce înglobează, prin starea lor existențială, două sau mai multe tipuri de manifestare. Modul de manifestare sau de prezentare a unui obiect
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
închis "în cadrul căruia alterarea raporturilor între părți conduce la distrugerea prezenței sau, cum se întâmplă în unele traduceri, la o nouă prezență"22. Pentru Nietzsche, orice obiect de artă este o chemare continuă a lui Dionisos ca re-prezență. Aparițiile zeului simbolizează originea operei de artă și statutul său ontologic. În tragedia greacă, zeii și regii sunt simboluri ale prezenței unice ce aduc obiectul de artă în ființă. Arta intră într-un joc al magiei așa cum limbajul a început prin a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
variantă a realității putem apela la simbolurile artei tragice grecești care au în construcția lor ontologică simboluri și reprezentări ale spațiului divin, mitologic, dar și ale fantasticului. În acest sens, Schlegel 24 arată cum corul, ca simbol al artei grecești, simbolizează distrugerea barierei dintre spectator și scenă, spre deosebire de perioada medievală, când actorii și spectatorii împărțeau aceeași realitate. Scena artei grecești simbolizează realitatea spectatorului, iar tragedia nu mai este o reprezentare a unei povești sau idei, singura realitate a spectatorilor rămânând acum
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spațiului divin, mitologic, dar și ale fantasticului. În acest sens, Schlegel 24 arată cum corul, ca simbol al artei grecești, simbolizează distrugerea barierei dintre spectator și scenă, spre deosebire de perioada medievală, când actorii și spectatorii împărțeau aceeași realitate. Scena artei grecești simbolizează realitatea spectatorului, iar tragedia nu mai este o reprezentare a unei povești sau idei, singura realitate a spectatorilor rămânând acum a lor înșiși. Corul este semnul pe care îl aveam, dar și trezirea noastră într-o nouă realitate. Nietzsche interpretează
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
identificat cu ușurință la copii. Orice obiect care imită originalul (ex: mătura - calul) devine un obiect simbolizator în sine. Mătura folosită de copii reprezintă calul prin sine însuși, obiect ce deservește imaginației și creației. Mătura devine astfel un semn ce simbolizează ideea de cal - obiect ce servește ca substitut. Din acest punct de vedere putem spune că arta este creație și nu imitație. Atribuirea unei denumiri unui obiect pentru a simboliza ceva înseamnă a metamorfoza obiectul ce îl avem la îndemână
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
deservește imaginației și creației. Mătura devine astfel un semn ce simbolizează ideea de cal - obiect ce servește ca substitut. Din acest punct de vedere putem spune că arta este creație și nu imitație. Atribuirea unei denumiri unui obiect pentru a simboliza ceva înseamnă a metamorfoza obiectul ce îl avem la îndemână. Metafora funcționează la nivelul percepției, interpretând obiectele prin intermediul însușirilor sale simbolice. Dar pentru ca un obiect să fie folosit ca subtitut pentru un originar, subiectul are nevoie de o cunoaștere a
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
să suplinească ideea de cal, trebuie să dobândească calitatea de a fi călărită. Orice obiect reprezintă ceva doar prin însușirile care pot fi generalizate ca simboluri. Mătura nu devine un obiect ce face parte din aceeași clasă cu caii, ci simbolizează o anumită creatură pe care noi o numim cal. Simbolul funcționează doar la nivelul fenomenalității obiectului de artă. Ceea ce reprezintă un obiect de artă, prin calitățile sale, poate reprezenta un obiect real. O sculptură ce reprezintă un leu oferă imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
leul adevărați, ci doar reprezentări ale lor. Pentru ca reprezentarea să fie completă este necesară o cunoaștere atât din partea subiectului cât și a sculptorului, a modelului de copiat. Simbolul și semnele funcționează doar în cadrul social și în cadrul unei anumite culturi. Simbolul simbolizează ceva doar în și prin intermediul unui culturi, el apelează la propria istoricitate pentru a putea fi definit. În cadrul artei, simbolul devine un element ontologic constituent fanteziei și creativității. Când privim desenele lui Pieter Brueghel cel Bătrân, care simbolizează cele șapte
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
culturi. Simbolul simbolizează ceva doar în și prin intermediul unui culturi, el apelează la propria istoricitate pentru a putea fi definit. În cadrul artei, simbolul devine un element ontologic constituent fanteziei și creativității. Când privim desenele lui Pieter Brueghel cel Bătrân, care simbolizează cele șapte păcate capitale, suntem invitați într-o lume a fantasticului și a fabulosului ce nu poate lua parte decât prin intermediul imaginației și exprienței estetice. Simbolul nu este doar elementul ontologic pentru înțelegere și descifrare a unei opere de artă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
să dispună de spațiu și lumină. Prezența bidimensională a tabloului înseamnă prezența unei realități în realitate: o dedublare a vieții normale prin care se încearcă pătrunderea în sfera unei irealități. Irealitatea nu se opune realității ci se suprapune ei și simbolizează lărgirea orizontului privirii prin contemplație. Irealitatea poate fi considerată copia realității întrucât spațialitatea tabloului cuprinde momentul imitației. Pentru Hartmann, imitația este și rămâne proprie picturii. Lucru care nu se aplică și în cadrul picturii abstracte, unde spațiul tabloului este un spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
morale și prin ideea de ludos care depășește, prin intermediul imaginii, lumea reală lăsând loc imaginarului și fantasticului. Statuia are și puterea de a se ridica la nivelul simbolului, de exemplu, Gânditorului de la Hamangia exprimă starea de gândire, Venus din Milano simbolizează frumusețea sau David al lui Michelangelo ce arată vitejia și curajul. Caracteristica simbolistică a statuii poate fi observată și în cadrul barocului, în lărgirea spațialității statuii pentru a face posibilă mișcarea în spațiul formelor imense, așa cum se întâmplă în Apollo și
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
abstractului prin concret. Re-numirea obiectului are loc prin contiguitatea înțelesului spațial, temporal și cauzal. Metonimia reprezintă un trop simbolic ce lărgește reprezentarea perceptibilă vizuală descriind fenomenul în mod indirect. În cadrul picturii, metonimia poate fi întâlnită la Ilya Glazunov - Păpușa, ce simbolizează o analogie metonimică. Ca și în cazul metaforei, metonimia vizuală lucrează diferit de metonimia verbală. Nu există o numire în cadrul metonimiei vizuale, ci doar simboluri. Ca în cazul picturii lui Glazunov, păpușa amintește de un copil ce arată o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mereu vie și jucăușă, oferind înțelesuri noi simbolurilor mitologice. Prin intermediul hiperbolei, aplicabilă atât în arta vizuală, cât și în arta scrisă, se produce o schimbare de dimensiune. Utilizarea hiperbolei are ca scop accentuarea impresiilor și oferirea unei scene terifiante, apocaliptice. Simbolizează trecerea de la spațiul real la spațiul ficțional. Totodată hiperbola ajută prin intermediul analogiei vizuale la întărirea sau slăbirea pasiunilor, adică la lărgirea impresiilor sensibile survenite în urma contemplării unei opere de artă. În cadrul picturii hiperbola poate fi întâlnită la Hieronymos Bosch - Grădina
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
operei literare funcționează independent de orice constituție exterioară ei. Astfel, orice experiență subiectivă transpusă în narativitatea literară devine constituentă operei, și nu subiectului. În momentul apariției operei, calitățile sale compoziționale devin unice și identificabile cu propriile valori. Apariția operei literare simbolizează ruperea de lumea subiectivă și devenirea sa un obiect unic și autonom. Lumea autorului și lumea operei devin două individualități diferite prin lansarea operei literare în viața cotidiană. Din acest punct de vedere, opera literară se prezintă ca un obiect
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poate defini atât lucruri și oameni, cât și toate formele de apariție ale acțiunii narative operei de artă. Totodată, stratul reprezentării poate defini și proiectarea non-nominală, ceea ce este intenționat pur verbal. În altă ordine de idei, ideea de obiect reprezentat simbolizează tot ceea ce poate fi reprezentat într-un obiect al artei fără ca obiectivitatea unei opere să aparțină, în mod necesar, acestui strat. Acest lucru înseamnă că ceea ce este reprezentat nu are proprietăți în mod necesar obiective. În procesul lecturii, cititorul este
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
transformarea romanului într-o scriere fantastică, al cărui constituent interior (fantasticul) devine trop ontologic în construcția romanului. Așa cum se întâmplă în romanele Italianul de Ann Radcliffe sau Călugărul de Matthew Lewis. Prin intermediul fantasticului, subiectul este transpus într-un spațiu ce simbolizează trecerea dinspre lumea naturală către lumea spuranaturală. Subiectul se află în starea de ezitare în înțelegerea legilor naturii: orice apariție supranaturală implică fie o malformație a legilor reale, fie o falsă apariție ce nu are nicio bază logică de înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
statul său de artă, filmul poate fi determinat și de principiile realiste, ca artă independentă. Filmul oferă o realitate specială ce diferă prin elemente artistice și estetice de realitatea obișnuită. Conținutul filmului, redat prin imagine în mișcare, descrie, portretizează și simbolizează numai prin anumite cadre ontologice specifice: limba, credințele ideologice, sensibilitatea estetică, procesul inconștient și așa mai departe. Nici unul dintre obiectele și elementele compoziționale ale filmului nu există independent de executarea filmului 13. Totodată, personajele cinematografice sunt figuri construite prin intermediul elementelor
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
al suferinței și al eliberării, apoi pe lângă casele satului a căror descriere sugerează condiția socială, precum și unele trăsături ale personajelor. El conferă textului simetrie: cu el pășim în lumea ficțiunii, la capătul său se încheie romanul. În romanul zolist, drumul simbolizează dorința de îmbogățire cu ajutorul pământului, precum și pătrunderea progresului în viața satului francez, aducând cu sine tendința de a obține profit cu orice preț. Hora este un alt simbol care contribuie la simetria romanului rebrenian: o întâlnim atât la începutul, cât
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
naturale sau artificiale ale întoarcerii, miturile și dramele astrobiologice”, de exemplu: cupa, mormântul, locuința, alimentele. Consider că orice simbol poate avea atât caracter diurn, cât și caracter nocturn. Monstrul are caracter diurn fiind un apărător al templelor și caracter nocturn simbolizând fiara, bestia, provocând spaimă. Același autor clasifica simbolurile după criterii genetice, simbolurile funcționând pe trei nivele: verbal - ”actanțial”, epitetic și substantival, când simbolul are la bază însușiri ale obiectelor, stadiul cultural. Domeniile în care se manifestă simbolurile sunt: arta, religia
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
găini păzite de un cucoș mic cu creasta însângerată”. Casa familiei Glanetașu are ușa închisă cu zăvorul, simbol al unui suflet închis, aspru, izolat, nefast asupra altor personaje, dar și al trecerii de la un univers la altul, ilustrând: o chemare simbolizată de casa lui Herdelea sau o opreliște reprezentată de casa Glanetașului. Ușa este elementul care are cele mai multe semnificații: ea reprezintă un prag, un hotar, un alt mod de a trăi, o altă stare de spirit, alți oameni, altă atmosferă: ”Drumul
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Ana, tensiunea crescând până la paroxism ”așteptând la fiece mișcare s-o înhațe de picioare, s-o tragă jos din culcuș și s o zdrobească”, dar amânarea tatălui e percepută ca o ”piatră de moară ce îi turtește inima”. Privirea rebreniană simbolizează un cumul de sentimente: singurătatea, melancolia, agresivitatea, ca un rezultat al fericirii sau ca un obstacol în calea comunicării. Ea devine o obsesie, fiind astfel semnul unui dezechilibru, al crizei de identitate, axată pe imaginea pământului: personajul vrea să cuprindă
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]