4,326 matches
-
Sturm und Drang"; simfoniile sale stabilesc coordonatele formatului clasic al speciei. A scris 104 astfel de compoziții, multe cunoscute astăzi prin titluri cu aluzie programatică care, în fapt, aparțin de o dată mult mai recentă. Haydn dezvoltă un model pentru structura simfoniei, canonul stabilit astfel numărând patru părți. Simfoniile sale încep de regulă printr-un un "allegro" în formă de sonată, se continuă cu o mișcare lentă ("andante" sau "adagio"), urmată de un menuet și un final ("finale") în tempo alert, adesea
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
formatului clasic al speciei. A scris 104 astfel de compoziții, multe cunoscute astăzi prin titluri cu aluzie programatică care, în fapt, aparțin de o dată mult mai recentă. Haydn dezvoltă un model pentru structura simfoniei, canonul stabilit astfel numărând patru părți. Simfoniile sale încep de regulă printr-un un "allegro" în formă de sonată, se continuă cu o mișcare lentă ("andante" sau "adagio"), urmată de un menuet și un final ("finale") în tempo alert, adesea în formă de rondo. Culmea creației lui
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
un un "allegro" în formă de sonată, se continuă cu o mișcare lentă ("andante" sau "adagio"), urmată de un menuet și un final ("finale") în tempo alert, adesea în formă de rondo. Culmea creației lui Haydn o constituie ultimele douăsprezece simfonii, denumite ""Simfonii londoneze"", compuse între anii 1790 și 1795 pentru impresarul londonez Salomon. Cu aproape 40 de ani în care a compus simfonii, Haydn depășește majoritatea compozitorilor din acea perioadă datorită experienței sale. Este dificil de a grupa uriașa creație
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
allegro" în formă de sonată, se continuă cu o mișcare lentă ("andante" sau "adagio"), urmată de un menuet și un final ("finale") în tempo alert, adesea în formă de rondo. Culmea creației lui Haydn o constituie ultimele douăsprezece simfonii, denumite ""Simfonii londoneze"", compuse între anii 1790 și 1795 pentru impresarul londonez Salomon. Cu aproape 40 de ani în care a compus simfonii, Haydn depășește majoritatea compozitorilor din acea perioadă datorită experienței sale. Este dificil de a grupa uriașa creație simfonică în
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
finale") în tempo alert, adesea în formă de rondo. Culmea creației lui Haydn o constituie ultimele douăsprezece simfonii, denumite ""Simfonii londoneze"", compuse între anii 1790 și 1795 pentru impresarul londonez Salomon. Cu aproape 40 de ani în care a compus simfonii, Haydn depășește majoritatea compozitorilor din acea perioadă datorită experienței sale. Este dificil de a grupa uriașa creație simfonică în perioade deoarece similitudinile dintre simfoniile cronologice adiacente par adesea mai puțin demne de remarcat decât diferențele și individualitățile lor. În tinerețea
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
1790 și 1795 pentru impresarul londonez Salomon. Cu aproape 40 de ani în care a compus simfonii, Haydn depășește majoritatea compozitorilor din acea perioadă datorită experienței sale. Este dificil de a grupa uriașa creație simfonică în perioade deoarece similitudinile dintre simfoniile cronologice adiacente par adesea mai puțin demne de remarcat decât diferențele și individualitățile lor. În tinerețea sa, Haydn a lucrat pentru instituții mici, având la dispoziție forțe orchestrale modeste; acest fapt este reflectat în simfoniile sale timpurii . În această perioadă
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
în perioade deoarece similitudinile dintre simfoniile cronologice adiacente par adesea mai puțin demne de remarcat decât diferențele și individualitățile lor. În tinerețea sa, Haydn a lucrat pentru instituții mici, având la dispoziție forțe orchestrale modeste; acest fapt este reflectat în simfoniile sale timpurii . În această perioadă și în anii de după numirea sa la curtea Esterhazy din anul 1761, Haydn a compus în diferite feluri și stiluri simfonice mai mult decât în orice alt moment, inclusiv lucrări cu ample elemente concertante, canoane
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
comicul „Il distratto” ( nr. 60 - 1774) a cărui șase părți au fost scrise ca un accesoriu muzical pentru o comedie , sau în „Hornsignal” (nr. 31 - 1765 ) un exemplu strălucit de tratare concertantă în care include diferite solicitări ale cornului . Primele simfonii ale lui Haydn arată o preponderență a ciclului de trei părți, deși de la început a acordat finalurilor simfoniilor sale mult mai mult interes decât celor ale uverturilor operelor tipice. În cursul acestei perioade Haydn a început să folosească din ce în ce mai mult
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
o comedie , sau în „Hornsignal” (nr. 31 - 1765 ) un exemplu strălucit de tratare concertantă în care include diferite solicitări ale cornului . Primele simfonii ale lui Haydn arată o preponderență a ciclului de trei părți, deși de la început a acordat finalurilor simfoniilor sale mult mai mult interes decât celor ale uverturilor operelor tipice. În cursul acestei perioade Haydn a început să folosească din ce în ce mai mult planul care conținea patru mișcări deja constatate în numeroase simfonii austriece : repede - menuet/trio - lent - repede ( simfoniile nr.
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
trei părți, deși de la început a acordat finalurilor simfoniilor sale mult mai mult interes decât celor ale uverturilor operelor tipice. În cursul acestei perioade Haydn a început să folosească din ce în ce mai mult planul care conținea patru mișcări deja constatate în numeroase simfonii austriece : repede - menuet/trio - lent - repede ( simfoniile nr. 32, 37 și mai târziu nr. 44 și 68; nr. 15 cu o structură lent - repede - lent în locul primei mișcări rapide ) ; lent -repede - menuet/trio - repede ( simfoniile nr. 5, 11, 21, 22
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
finalurilor simfoniilor sale mult mai mult interes decât celor ale uverturilor operelor tipice. În cursul acestei perioade Haydn a început să folosească din ce în ce mai mult planul care conținea patru mișcări deja constatate în numeroase simfonii austriece : repede - menuet/trio - lent - repede ( simfoniile nr. 32, 37 și mai târziu nr. 44 și 68; nr. 15 cu o structură lent - repede - lent în locul primei mișcări rapide ) ; lent -repede - menuet/trio - repede ( simfoniile nr. 5, 11, 21, 22, 34 și 49; nr. 18 cu structura
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
mișcări deja constatate în numeroase simfonii austriece : repede - menuet/trio - lent - repede ( simfoniile nr. 32, 37 și mai târziu nr. 44 și 68; nr. 15 cu o structură lent - repede - lent în locul primei mișcări rapide ) ; lent -repede - menuet/trio - repede ( simfoniile nr. 5, 11, 21, 22, 34 și 49; nr. 18 cu structura lent - repede-tempo di minuetto) și ciclul standard final , repede - lent - menuet/trio - repede ( începând cu simfoniile nr. 3 - 6,7,8 - trilogia „Le matin” , „Le midi” și „Le
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
lent - repede - lent în locul primei mișcări rapide ) ; lent -repede - menuet/trio - repede ( simfoniile nr. 5, 11, 21, 22, 34 și 49; nr. 18 cu structura lent - repede-tempo di minuetto) și ciclul standard final , repede - lent - menuet/trio - repede ( începând cu simfoniile nr. 3 - 6,7,8 - trilogia „Le matin” , „Le midi” și „Le soir” - și nr. 14, 20, 33 și 36). Numerele 6-7 sunt printre primele simfonii care includ un început lent , cel al nr. 6 („Le matin”) reprezentând mai mult
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
repede-tempo di minuetto) și ciclul standard final , repede - lent - menuet/trio - repede ( începând cu simfoniile nr. 3 - 6,7,8 - trilogia „Le matin” , „Le midi” și „Le soir” - și nr. 14, 20, 33 și 36). Numerele 6-7 sunt printre primele simfonii care includ un început lent , cel al nr. 6 („Le matin”) reprezentând mai mult un răsărit de soare „prescurtat” . Cu toate acestea, Haydn nu a mai folosit acest model până în anii 1770 și a devenit un model standard petru el
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
el doar după anul 1785. Mai târziu în cariera lui Haydn au intrat diferite rafinamente și inovații care au fost importante pentru compozitorii de mai târziu. Acestea includ introducerea elementelor tematice între introducerea lentă, mișcarea rapidă și următoarele mișcări rapide ( simfoniile nr. 90, 98 , 102-3); dezvoltarea și exploatarea unei game largi de forme variate în mișcări lente, inclusiv variațiile alternate sau duble ( începând cu simfoniile nr. 53, 63 și 70) și combinații eficiente de variații ; conectarea menuetului și a trio-ului
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
mai târziu. Acestea includ introducerea elementelor tematice între introducerea lentă, mișcarea rapidă și următoarele mișcări rapide ( simfoniile nr. 90, 98 , 102-3); dezvoltarea și exploatarea unei game largi de forme variate în mișcări lente, inclusiv variațiile alternate sau duble ( începând cu simfoniile nr. 53, 63 și 70) și combinații eficiente de variații ; conectarea menuetului și a trio-ului cu ajutorul unei tranziții ( simfoniile nr. 50, 99 și 104) precum și utilizarea pe o scara largă a ultimei părți în forma de sonată-rondo ( exemplele cele
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
102-3); dezvoltarea și exploatarea unei game largi de forme variate în mișcări lente, inclusiv variațiile alternate sau duble ( începând cu simfoniile nr. 53, 63 și 70) și combinații eficiente de variații ; conectarea menuetului și a trio-ului cu ajutorul unei tranziții ( simfoniile nr. 50, 99 și 104) precum și utilizarea pe o scara largă a ultimei părți în forma de sonată-rondo ( exemplele cele mai cunoscute aflându-se în simfoniile nr. 88, 94, 99 , 101, 102 și 103 ). Poziția lui Haydn la curtea prințului
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
și combinații eficiente de variații ; conectarea menuetului și a trio-ului cu ajutorul unei tranziții ( simfoniile nr. 50, 99 și 104) precum și utilizarea pe o scara largă a ultimei părți în forma de sonată-rondo ( exemplele cele mai cunoscute aflându-se în simfoniile nr. 88, 94, 99 , 101, 102 și 103 ). Poziția lui Haydn la curtea prințului Esterhazy necesita o constantă producție pentru executarea lor imediată, oferind astfel o oportunitate unică pentru compoziție dar și pentru o auto - critică. Astfel, beneficiind de un
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
o oportunitate unică pentru compoziție dar și pentru o auto - critică. Astfel, beneficiind de un astfel de cadru prolific, Haydn începe o expansiune internă, majorându-și ideile tematice, elaborând noi mijloace de dezvoltare, executând modulații mai îndepărtate. Remarcabilul număr de simfonii rafinate rezultat arată numeroase proceduri caracteristice , printre care construirea unei expoziții pornind de la o singură idee tematică, cu un contrast care deseori este amânat pentru secțiunea finală; explorarea constată a neașteptatului, imprevizibil deoarece sursa surpriză de schimbări se schimbă în
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
secțiunea finală; explorarea constată a neașteptatului, imprevizibil deoarece sursa surpriză de schimbări se schimbă în fiecare lucrare. Punctul culminant al realizărilor lui Haydn ca simfonist a venit în anii 1785-1795. O însărcinare de la Paris a dat naștere unor șase noi simfonii ( nr. 82 - 87 ) pentru concertul de la „Loge Olympique” urmate de simfoniile nr. 88 și 89 ( „Tost”- 1787) și nr. 90-92 (din 1788). În aceste lucrări Haydn atinge noi culmi ale ingeniozității , umor și accesibilitate. Mai târziu, excursiile la Londra din
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
schimbări se schimbă în fiecare lucrare. Punctul culminant al realizărilor lui Haydn ca simfonist a venit în anii 1785-1795. O însărcinare de la Paris a dat naștere unor șase noi simfonii ( nr. 82 - 87 ) pentru concertul de la „Loge Olympique” urmate de simfoniile nr. 88 și 89 ( „Tost”- 1787) și nr. 90-92 (din 1788). În aceste lucrări Haydn atinge noi culmi ale ingeniozității , umor și accesibilitate. Mai târziu, excursiile la Londra din anii 1791-1792 și 1794-1795 au generat două serii a câte șase
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
nr. 88 și 89 ( „Tost”- 1787) și nr. 90-92 (din 1788). În aceste lucrări Haydn atinge noi culmi ale ingeniozității , umor și accesibilitate. Mai târziu, excursiile la Londra din anii 1791-1792 și 1794-1795 au generat două serii a câte șase simfonii: nr. 93-98 și 99-104, care egalează celelalte grupări de simfonii în calități și le depășesc în amploarea concepției , recursul melodic, strălucirea magistrală orchestrală. Haydn a fost un inovator în toate direcțiile . Aproape fiecare simfonie conține o varietate de idei care
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
1788). În aceste lucrări Haydn atinge noi culmi ale ingeniozității , umor și accesibilitate. Mai târziu, excursiile la Londra din anii 1791-1792 și 1794-1795 au generat două serii a câte șase simfonii: nr. 93-98 și 99-104, care egalează celelalte grupări de simfonii în calități și le depășesc în amploarea concepției , recursul melodic, strălucirea magistrală orchestrală. Haydn a fost un inovator în toate direcțiile . Aproape fiecare simfonie conține o varietate de idei care sfidează clasificarea. Două proceduri recurente dar în continuă schimbare oferă
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
generat două serii a câte șase simfonii: nr. 93-98 și 99-104, care egalează celelalte grupări de simfonii în calități și le depășesc în amploarea concepției , recursul melodic, strălucirea magistrală orchestrală. Haydn a fost un inovator în toate direcțiile . Aproape fiecare simfonie conține o varietate de idei care sfidează clasificarea. Două proceduri recurente dar în continuă schimbare oferă puțină introspecție metodelor sale. În primul rând, prin tratarea frazei mai puțin ca un scop în sine decât o parte a grupărilor mai dezvoltate
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
o parte a grupărilor mai dezvoltate din punct de vedere ritmic generează un control ritmic neobișnuit de larg. În al doilea rând, prin extinderea procesului de dezvoltare cuprinzând atât expoziția cât și repriza . Printre inovațiile aduse de Haydn în structura simfoniei sunt de menționat: Cele 41 simfonii ale lui W.A. Mozart reprezintă cel mai înalt nivel ajuns de acest gen în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La început entuziasmat de stilul lui Johann Christian Bach (fiu al
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]