3,416 matches
-
pe Charles Bovary, un medic pasionat de profesie. S-au căsătorit după decesul soției sale. Emma avea mari așteptări de împlinire prin căsătorie, de iubire romantică, dar nu a fost așa și a trăit intens această dezamăgire, învinovățindu-l pe sobrul ei soț de nefericirea ei. Stările ei oscilează între tristețe, dezamăgire și agitație febrilă. Emma se simte sufocată de o căsnicie mediocră și vede în Charles sursa suferinței ce îi încorsetează trăirea în lumea visurilor. Face uneori eforturi de a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
meschinărie; un fel de Tiberiu-Dandin tiran al Europei și jucărie a familiei sale; bătrân regicid umilind ambasadorii tuturor regilor, torturat de fiica sa regalistă; auster și sumbru în moravuri și întreținând patru nebuni de curte în jurul lui; făcând versuri necioplite; sobru, simplu, frugal și înțepat în privința etichetei; soldat grosolan și om politic subtil..." Redând viață bufonului shakespearian, Hugo creează, cu Triboulet, un personaj complex, care îi amuză pe cei Mari, la curte, cu clovneriile lui neîncetate, și care moare de durere
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Jarry o formă de teatru care-i satisface așteptarea. Nu-i scrie el lui Jarry: "Ați pus pe picioarele lui, dintr-o argilă rară și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei, el mărturisește că s-a plictisit foarte des la teatru, în Conferința
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
clamare a eșecului dureros: expediția e mereu dură, poetul știe că drumul ei nu se termină niciodată, dar important pentru el este să se afle pe cale. Expresia cea mai concludentă a acestei căutări crâncene, febrile și totodată de o foarte sobră expresie este volumul, purtând un titlu semnificativ, Camera de subsol sau Răscumpărarea (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din București). Există aici o sinteză a lirismului damnării, dar și al transcenderii și purificării, în care imaginilor opace (de pildă, plumbul) le sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
românilor. În 1866 câștigă o bursă de stat și pleacă în Spania, unde va urma cursurile Facultății de Filosofie și Litere a Universității din Madrid. Trecând în 1868 examenul de licență cu o teză despre istoria poporului român (Breve noticia sobre la historia de la Rumanía, publicată în același an), de fapt o prezentare sumară a evenimentelor mai importante, se întoarce la Iași în 1869, pentru a fi numit profesor „provizor” la catedra pe care până atunci o suplinise și pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
Romulusxe "Romulus" a Început cu „instituirea” (constituere), Întemeind cultele lui Ianusxe "Ianus", Jupiter, Martexe "Marte", Picus, Faunusxe "Faunus", Tiberinusxe "Tiberinus" și Herculexe "Hercule". Numa a Întemeiat alte culte, dar „nu existau Încă” (nondum) imagini și temple; riturile erau simple și sobre. Este povestită pe larg construirea fortăreței de pe Campitoliu, după a cărei terminare cultul lui Jupiter Summanus a fost aproape uitat. Se vorbește apoi despre instituirea funcțiilor sacerdotale și despre alte construcții. Acest compendiu, care amintește În treacăt de așa-zisul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestui diluviu universal. Un alt element însă ne obligă să corectăm această primă impresie pozitivă. Analiza acurată a narațiunilor potopului care au fost găsite în Mesopotamia - adică într-o cultură apropiată celei Israelului biblic - ne conduce la o concluzie foarte sobră: la baza acestor povestiri stă un fenomen foarte cunoscut în marile câmpii ale acestei regiuni. E vorba despre inundația anuală a celor două fluvii ale Mesopotamiei, Tigru și Eufrat, care are loc primăvara în urma topirii zăpezilor de pe platourile Anatoliei centrale
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de „semn” și de „ore”, nu va putea niciodată defini limita iubirii, între realitate și vis. „Personaje” ca Pitagora, Euclid, Socrate, Homer, Borges, Kant, prezente în versuri, accentuează livrescul textelor. Departe de formulele poetice la modă, V. cultivă un discurs sobru și un limbaj rafinat, rămânând fidel maeștrilor interbelici. SCRIERI: Drumul și timpul, București, 1979; În punctul de criză, București, 1981; Sonete euclidiene, București, 1983. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Efortul poetic, RL, 1979, 22; Mircea Mihăieș „În punctul de criză”, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
aluzive și mai ușoare. și, oricum, publicul larg prefera În continuare filmele americane de succes. Culmea este că și ideile revoluționare ale noului val de cineaști francezi s-au născut tot din admirație pentru producțiile americane, În special pentru stilul sobru și auster de film noir de la sfârșitul anilor ’40. Exasperați de clișeele tematice și decorul rococo ale predecesorilor, câțiva tineri cineaști francezi - botezați „Noul Val” În 1958, de criticul francez Pierre Billard - și-au propus să reinventeze arta cinematografică În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale Sophiei Loren sau pe roluri comice de desfrânat cinic atribuite lui Marcello Mastroianni, ca În Divorzio all’italiana (Divorț În stil italian, 1961) sau Matrimonio all’italiana (Căsătorie În stil italian, 1964). Primul rol al lui Mastroianni, mult mai sobru, a fost În La dolce vita (1960) lui Federico Fellini - regizor care se bucura de multă apreciere din partea acelorași spectatori care Îi admirau pe Godard și Truffaut, mai ales după 8 ½ (Opt și jumătate, 1963) și Giulietta degli spiriti (Giulietta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au ca punct de plecare obiectivitatea si luciditatea, Împrumutate de la clasici; individul este Înfățișat În dimensiunea lui socială. Scriitorii realiști consideră că literatura trebuie să Întruchipeze realitatea obiectivă, să exprime adevărul, să observe existența reală și să adopte un stil sobru, impersonal. Realimul se Îndreaptă spre viața socială, prezintă personajul În strânsă legătură cu realitatea Înconjurătoare, ca produs al mediului unde trăiește scriitorul. În proza realistă, scriitorul se folosește de analiza psihologică și de reflecția morala, ca mijloace de caracterizare a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
săvârșite de țărani: uciderea lui Miron Iuga, violarea și uciderea Nadinei, castrarea lui Aristide Platamonu. Toate se constituie În răspunsuri răzbunătoare. Aceste fapte sunt Întrecute Însă cumplit de măcelul organizat la Amara și În alte sate de către reprimatori. Stilul este sobru, fără Înflorituri, limba este adecvată situațiilor dramatice, frazele sunt scurte și simple. Toate acestea fac din Liviu Rebreanu un remarcabil prozator modern. Planurile paralele dezvăluie un amplu tablou social. Ele se Întretaie În cadrul capitolelor și subcapitolelor pentru a realiza o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
perceptibilă gravitate de fond: prozatorul are o „atitudine de estet fundamentată moral, întrucât traduce o acută ultragiere spirituală” (Mircea Iorgulescu), nu este un „formalist”, ci un moralist și un umanist lucid, dublându-și performanțele de virtuozitate cu un mesaj uman, sobru, dar consistent, epurat de sentimentalism. Romanul Oameni și umbre, glasuri și tăceri, redactat într-o primă formă în anii ’50, reprezintă centrul literaturii lui G. Pentru iubitorii de etichete, cartea oferă prilejul recunoașterii unor atribute ale romanului de idei, social
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
sunt situate Transilvania, Valahia, Banatul Timișoarei și Moldova. Acest stat este Dacia: el se întindea de la Tisa și Carpați până la Dunăre, la Nistru, și la Marea Neagră (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Dacii, locuitorii acestui stat măreț, erau "foarte curajoși", bravi, drepți, sobrii, viguroși, și "foarte independenți". "Ei preferau moartea unei dominații străine", fiind din acest punct de vedere "foarte diferiți de Moldovenii și Muntenii din vremurile moderne" (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Chiar dacă apariția lucrării lui Kogălniceanu reprezintă punctul de cotitură de la luminismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna dogmelor și țeremoniilor Bisericii Răsăritului", pp. 24-25) nu își au corespondent în Manual..., redactat într-un registru discursiv mult mai sobru. Creștinarea timpurie a românilor a făcut ca aceștia să devină un focar de creștinare și civilizare în Balcani pentru popoarele barbare cărora le-a transmis sfintele adevăruri ale creștinismului. "Ungurii, cei dein Ardealu, fiendu pucini la númeru sî mestacati cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca să obții culoarea pe placă îți trebuie ani de zile de experiență. Cea pe care o probezi în expoziție arată a fi destul de rafinată. Mă trimite chiar cu gândul la maeștrii Renașterii italiene... Tematica lucrărilor este destul de serioasă și de sobră, alături de „Craii” lui Mateiu Caragiale ilustrând poezii de Boccacio, Dante, precum și de Tereza Maria Moriglioni, reprezentanta liricii moderne italiene. Am mers pe simboluri și pe o prelucrare a manierei vechi de gravură, dar într-o viziune cu totul modernă. Sunt
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]