5,168 matches
-
să se întoarcă și Laila o să le facă făină, care, amestecată cu miere și curmale, o să-i încânte pe copii. îi plăceau prăjiturile acelea și ducea dorul ceasurilor din amurg, când mesteca o bucată, privind soarele ce se ascundea și sorbea ceaiul fierbinte la intrarea cortului său. Apoi, pe când femeile mulgeau cămilele ori flăcăii adunau caprele, se plimba alene până la ghizdul puțului, să vadă până unde ajunge apa, și refuza să admită că totul se sfârșise și că nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-n cap definitiv, da’ uite că el a iubit-o, a iubit-o, nici nu-și dă seama Rafael cât de mult, și nici cât de mult îi doare și ce a însemnat pentru el femeia aia... Rafael închidea ochii, sorbind melodia dulce-melancolică-îndurerată a spovedaniei lui Milică și adulmecând totodată promisiunile somnului, deh, cea mai durabili dintre amăgiri. Ești însetat doar cât un vârf de ac și ți se dă aproape tot atât de mult cât ți se promite, adică mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi de vânzare aici sunt pereții ăștia de prefabricate de beton, care nu te gândi ca nu trag a pagubă, dragostea mea, căscam gura ca prostu’ la femeile alea, toate cam la treizeci și ceva, unele mai fragede... Le sorbea din priviri, eliberându-se parcă de o pornire vicioasă, ivită din atmosfera ternă, monotonă, a după-amiezii de duminică, saturată de familii de proletari onorabili, îmburgheziți de traiul la bloc, îmbrăcați la costume și cravată ca să meargă la vot, și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
compromisul ce i se propunea. Cu totul altfel se uitau bărbații, de obicei, la ea, Mirelo, îi erau cam străine mila și disprețul pe când umbla pe străzi printre ghetouri, singură-singurică prin grădina ispitelor, cu atâția bărbați întorcând capetele după ea, sorbind-o din ochi, nu, nu prea gustase din umilința asta, și totuși. Parcă i se mai întâmplase. După ce ieși din cabinet, își aminti că la fel o priveau unii dintre patronii de buticuri și de tarabe de ziare la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și de legume care nu mai au loc pe tarabe. Se revarsă și curg la vale pe foi de ziar și pe folii de polietilenă așternute pe trotuare. N-ar fi mare lucru să te saturi și numai uitându-te, sorbind din lumina mare a amiezii și, oricum, în trecere îți umpli buzunarele și sânul - o căpățână de usturoi și o ceapă, două mere, două roșii și un ardei pentru o sălățică, trei cartofi și doi morcovi, deh, o ciorbiță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
când a-nceput și i s-a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum că-i sătulă. Cât de pornită, dragostea mea, câtă ură, ea, una, nu așteaptă chiar nimic de la bărbați. Aha, asta e, dă-i dracului de bărbați, dacă tu nu... Nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
crede feminist, i-am atras eu atenția. Mai degrabă o să ne spună el ce părere are despre noile reclame TV la tampoane și de ce sunt Înjositoare pentru femei. Așa Își Închipuie el că face conversație. — E un ticălos amărât. Rachel sorbi lung din pahar. — Ia zi, continuă ea pe un ton mai serios, ce părere ai despre oră? N-ai prea venit În ultima vreme, nu? — A fost foarte bine, am spus cu toată sinceritatea. Ne-am simțit excelent, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tăiței cu fructe de mare În sos picant și acrișor. Ambele feluri erau servite În castroane suficient de mari cât să conțină necesarul de hrană pe o zi al unui ciobănesc german și erau absolut delicioase, așa că am pornit să sorbim fericiți. Care mai e viața pe la sală? mă Întrebă Tom În timp ce-și termina, dintr-o sorbitură nesățioasă, berea de ginseng, a cărei etichetă ne spunea că, printre alte beneficii colaterale, Îmbunătățea potența. Făcu semn chelneriței să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îmi pare rău. Ți-aș oferi o țigară, dacă În zilele noastre fumatul n-ar fi văzut ca al unsprezecelea păcat de moarte. Lou aduse cănile cu ceai la birou. Mi-am tras un scaun și, o vreme, am șezut sorbind În liniște. Lou e una dintre acele persoane care nu deschid gura decât atunci când au ceva anume de spus, iar efectul creat e unul foarte reconfortant. Biroul ocupa cam o pătrime din spațiul recepției. Ușile ce dădeau spre exterior se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dublă, de ce mama naibii n-ai cerut asta din capul locului?“ M-am așezat iarăși la masă. Nu mai puteam să beau altceva după al doilea pahar de tequila, pentru că eram cu mașina, așa că mi-am dat silința să Îl sorb cât mai Încet. — Nu-i de mirare că te-au interogat primul, am zis. Erai Într-un loc perfect, de unde puteai să vezi pe oricine venea sau pleca. Jeff strânse din umeri. — Ticăloși nenorociți. Ar fi trebuit să refuz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
valiza de lângă mine fiind plină de etichete pentru bagaje de pe vremea potopului. Parcă ar fi ieșit direct dintr-un film mut. Deasupra ei erau două radiouri de bachelită, În stare excelentă. Fliss se sprijinea de zidul de piatră din spatele ei, sorbind dintr-un pahar de polistiren care dădea impresia că este alegerea preferată a celor mai mulți proprietari de tarabe. — Salut, Sam, Îmi zise ea laconic, nepărând deloc surprinsă să mă vadă. De regulă, Fliss nu-și prea exterioriza sentimentele. Presupun că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se oprise lângă tarabă și se uita cu atenție la valizele de piele. — Te-au ținut până târziu polițiștii? am Întrebat aproape În șoaptă, ca să nu creadă cei doi că Fliss se aproviziona cu obiecte furate. Ea ridică din umeri, sorbindu-și cafea. Am observat că paharul ei avea un capac de plastic, prin care făcuse o mică gaură ca să poată bea. Asta era o metodă de a ține cafeaua fierbinte cât mai mult timp. Când stai În frig câte opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
costumul ecosez roșu-verde era alături, la bar, și comanda o sticlă cu suc de portocale. Întorcându-și capul, ne zise: — Bine, fetelor. V-ați aranjat sau mai aveți nevoie de ceva? Am negat amândouă la unison și el se Îndepărtă, sorbind lung din sticlă și căutând viitori mușterii. Șapca Îi era sucită la spate Într-un unghi aiurea și avea una din acele fețe osoase, mobile, aproape de cauciuc, care dau impresia că tipii sunt unși cu toate alifiile. Pe sub haină, pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acordă premii dacă ghiciți ce culoare avea părul ei! — Te-ai plictisi de ea Într-o săptămână, i-am zis, timp În care s-ar holba la tine cu ochii ăia mari ai ei, fiind convinsă că ești minunat și sorbindu-ți fiece cuvânt ... — Glumești? spuse Tom, nevenindu-i să creadă. Pentru mine, ăsta e tipul ideal de femeie! Mi-am privit ceasul. Era aproape miezul nopții. — E timpul ca Sam să doarmă, am anunțat, ridicându-mă În picioare. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înainte să apuce să le observe mai Îndeaproape. Apoi, am luat din uscătorul de vase o linguriță destul de curată și i-am Întins-o, zâmbindu-i din nou, În stilul lui Josie. Hawkins amestecă În cafea cam fără convingere și sorbi puțin. — Doamne, ce tare e! zise, strâmbându-se. — Da, dar tu probabil că bei zilnic sute de cafele de la automat, care practic nu conțin deloc cofeină, dar sunt pline de aditivi. Asta are același conținut de cofeină, nu are aditivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pline de aditivi. Asta are același conținut de cofeină, nu are aditivi și nu trebuie să bei decât o cană. E mult mai practic. — Hm. Povestește-mi despre celelalte persoane care erau la subsol, În după-amiaza aceea, mă rugă el, sorbind Încă o dată. M-am așezat pe masa din bucătărie. — Brian e oarecum o enigmă. Se antrenează foarte serios și mai lucrează ca bodyguard În cluburi uneori. Nu prea vorbește, dar probabil că ai descoperit asta deja. Nu cred că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce-mi doream era să petrec o seară liniștită În fața televizorului, meditând la cele Întâmplate În cursul zilei. Din pură Întâmplare, am ajuns un pic mai devreme și-am găsit un colțișor retras, unde puteam să mă așez și să sorb dintr-o Guinness. Cumva, mi se părea că aici nu puteam comanda altceva. În spatele meu atârna o poză cu Oscar Wilde, iar În dreapta, erau James Joyce și Constance Markiewicz, aceasta din urmă Îmbrăcată cu o rochie și având cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce motiv. Al doilea volum din Das Kapital sau ceva de genul, pricepi? Eu nu pot spune că l-am citit. Se opri să mai tragă o dușcă de bere, savurând În mod evident efectul poveștii lui asupra noastră. Îi sorbeam fiecare cuvânt. — Mă rog, ceva ce spusese tipul ăla l-a scos rău din pepeni pe Jeff, așa că l-a trosnit În cap cu pancarta pe care o căra, Înțelegi? „Jos cu armata“ scria pe ea sau ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
n-a fost niciodată văzută În ceva mai Închis decât rozul pastel. Da, erau amândouă blonde, dar asta e singura asemănare. Și, oricum, Linda avea părul strâns Într-o coadă În vârful capului, În timp ce Lesley e tunsă scurt. Rachel Îmi sorbea fiecare cuvânt. — Așa că următorul meu gând a fost la Janice. Știi cine e, nu? E cam de Înălțimea Lindei și o poți confunda ușor cu ea, chiar dacă habar n-ai care e diferența dintre o coadă Împletită În spic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
istoria. Apoi, când polițiștii l-au Întrebat dacă era sigur că femeia pe care o văzuse era Linda, a căzut În capcana propriei exagerări, făcută În scopul de a-i convinge. N-ar fi trebuit să se complice. Rachel Își sorbea ceaiul, cu ochii ațintiți asupra mea. Pe urmă, m-am Întrebat de ce fusese nevoie ca Jeff să inventeze chestiile astea. Nu În folosul propriu, căci, dacă ar fi fost el ucigașul, ar fi fost În avantajul lui ca numărul suspecților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl soarbe Îndelung, cu ochii Închiși. Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee. Fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâncărurile rafinate, orez cu dracile și gutui umplute. Un vânt blând adie dinspre Munții Galbeni, de-a curmezișul livezilor În floare. Djahane apucă o lăută, ciupește o coardă, apoi o alta. Muzica prelungă, lentă Întovărășește vântul. Omar Își ridică pocalul, soarbe adânc. Djahane Îl privește. Alege de pe masă fructul de jojoba cel mai mare, cel mai roșu, cu pielița cea mai netedă, și Îl oferă bărbatului ei, ceea ce, În limbajul fructelor, Înseamnă „un sărut, numaidecât”. Omar se apleacă spre ea, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
devreme, În acea dimineață. Îl strigă pe Vartan, care nu răspunde. Încă o noapte petrecută scriind, Își spune părintește Khayyam. Îl lasă să se odihnească, Își toarnă dușca de dimineață, mai Întâi doar un deget de vin, pe care-l soarbe dintr-o Înghițitură, apoi un pocal plin, pe care-l ia cu el pentru o plimbare prin grădină. Face un ocol, se desfată suflând roua rămasă pe flori, apoi se duce să culeagă dude albe, pe care le așază, zemoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scriitorul Nizami Aruzi, povestește: „Îl Întâlnisem pe Omar Khayyam, cu douăzeci de ani Înainte de moarte, În cetatea Balkh. Găzduise la un notabil, În strada Neguțătorilor de Sclavi, și, ținând seama de faima lui, Îl urmăream ca o umbră, ca să-i sorb fiecare cuvânt. Așa l-am auzit zicând: «Mormântul meu se va găsi Într-un asemenea loc Încât, În fiecare primăvară, vântul din nord va presăra acolo flori». Pe moment, aceste cuvinte mi s-au părut lipsite de noimă; cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce căi ocolite Îi parvenise Manuscrisul. — Good Lord!1 Pioasa mea interjecție englezească Îi smulse vărului Henri un hohot de râs triumfător, ea era dovada că recele meu scepticism se risipise și că, de atunci Înainte, aveam să să-i sorb fiecare cuvânt. Se grăbi să profite. — Bineînțeles, nu-mi amintesc mare lucru din ce mi-a spus Djamaledin, adăugă el brutal. În seara respectivă, am vorbit mai ales despre Sudan. După aceea, n-am mai revăzut Manuscrisul. Pot, așadar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]