16,835 matches
-
erau mai puțini, în schimb toți erau foarte vânjoși. — E cantina noastră, cantină fruntașă, spuse tractoristul când ajunse lângă hangar. Acum trebuie să vă duc responsabilului. Sări jos din cabină și se apropie de un mediocru blond, tânăr, care se spăla la o cișmea. — Salut, măi PQ paișpe! zise tractoristul. Unde-i responsabilul? Cred că la ciorbe, răspunse blondul. Da’ ce-ai cu el? — Am găsit în orz doi extramediocri, zise vesel tractoristul. — Prost să fii, noroc să ai, zise blondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Lemn de leac) Doar l-o-ntoarce berbeleac, Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Zloată se porni, haìnă; Aruncai și cu pîsat, Pâclă deasă s-a lăsat; Presărai atunci mălai, Și tot cerul îl spălai, Doar pe plai Cât un scai Mai juca un nour mic Zgriburit și de nimic; Luai din sân tărâțe coapte! Și tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de atunci. Muzicile acestor nunți thuringiene le-am auzit, curgând misterios, în marele Arbor al Aurului, în derivațiile regnului celui mai obscur. Vă aduceți aminte cum toți am tremurat, cum în apele înseratelor armonii ce se vestiră, dizolvarăm ceara și spălarăm ultragiul a 20 de ani de aspre chiote semănătorești. Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taina ierbii de omăt și a florii albastre, călcarăm cu hotărâre și lepădarăm dubla trivialitate a unor rurali fără mister și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gânduri line Alunecă spre altar cum se cuvine Rugi albe din pietre albe Iau auzul meu în taină și îl duc Spre un loc binecunoscut Și cu pioșenie-l înalță amestecat Cu fumegânde miresme de tămâie până în lacrima vie Ce spală rănile timpului neînvins Cum spală magicul,ziditorul cuvânt Rănile sufletului aici pe pământ Neprețuite comori Ale neamului meu geto-dac De dincolo de milenarul drum Pierdut adeseori în ceață și fum Aduse din Orhei, Cucuteni și Cusăuți Poposite în Hamangia și Pietroasa
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
cum se cuvine Rugi albe din pietre albe Iau auzul meu în taină și îl duc Spre un loc binecunoscut Și cu pioșenie-l înalță amestecat Cu fumegânde miresme de tămâie până în lacrima vie Ce spală rănile timpului neînvins Cum spală magicul,ziditorul cuvânt Rănile sufletului aici pe pământ Neprețuite comori Ale neamului meu geto-dac De dincolo de milenarul drum Pierdut adeseori în ceață și fum Aduse din Orhei, Cucuteni și Cusăuți Poposite în Hamangia și Pietroasa Trecând printre coloanele Histriei Până la
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
acea parte a populației provenită din victimele regimului (ori pe urmașii acestora) și pe cei cu sufletul nevândut, a reprezentat totodată un act de rescriere a istoriei așa cum a fost, și desigur un capitol de demnitate națională, cu care putem ”spală” fereastră murdară prin care unii ne-au dorit să ne vadă deformați, urâți, cu sufletul întinat de acceptarea fără cârtire a suveranității unui regim ateu, importat- culmea- în numele fraternității!. Deși am participat la înregistrarea unei emisiuni întregi pentru televiziune, din
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
plăcut decât în pământul umed și rece. Un tunet puternic mă trezește din vis și mă pipăi fericită că sunt vie în patul meu. Sar sprintenă din el și merg din nou la fereastră. Afară o ploaie măruntă venise să spele pământul. Am alergat în grădină doar în cămașe și în picioarele goale și am ridicat brațele spre cer, rotindu-mă ca un titirez și rugând ploaia să-mi spele și mie păcatul de a mă fi gândit să renunț la
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
merg din nou la fereastră. Afară o ploaie măruntă venise să spele pământul. Am alergat în grădină doar în cămașe și în picioarele goale și am ridicat brațele spre cer, rotindu-mă ca un titirez și rugând ploaia să-mi spele și mie păcatul de a mă fi gândit să renunț la viață. Descoperisem că Paradisul este aici pe pământ și nu altundeva. Am rugat cerul să mă țină în viață cât mai mulți ani și i-am mulțumit pentru îngăduință
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
plăcut decât în pământul umed și rece. Un tunet puternic mă trezește din vis și mă pipăi fericită că sunt vie în patul meu. Sar sprintenă din el și merg din nou la fereastră. Afară o ploaie măruntă venise să spele pământul. Am alergat în grădină doar în cămașă și în picioarele goale, ridicând brațele spre cer; rotindu-mă ca un titirez și rugând ploaia să-mi spele și mie păcatul de a mă fi gândit să renunț la viață. Descoperisem
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
el și merg din nou la fereastră. Afară o ploaie măruntă venise să spele pământul. Am alergat în grădină doar în cămașă și în picioarele goale, ridicând brațele spre cer; rotindu-mă ca un titirez și rugând ploaia să-mi spele și mie păcatul de a mă fi gândit să renunț la viață. Descoperisem că Paradisul este aici pe pământ și nu altundeva. Am rugat cerul să mă țină în viață cât mai mulți ani și i-am mulțumit pentru îngăduință
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
de când eram copil și pe care sper să mai pot merge mult timp de acum încolo, chiar dacă vor mai fii multe provocări, dezamăgiri și semne de întrebare în drumul meu. Am avut o copilărie grea și uneori câte o lacrimă spală din când în când obrazul meu de adult, dar o alung imediat cu un zâmbet și dau la o parte perdeaua tristeții, datorită năzbâtiilor pe care le făceam și care își găsesc și acum ecou în inima mea. De fapt
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
copiii și să fii fericită. Într-o zi vom coborî cu toții să ne rugăm și să ne veselim la zidul construit de tine pe care îl vom numi ,,Zidul Vieții,, Oameni din lumea întreagă vor veni la el ca să-și spele păcatele și să fie binecuvântați!. Și a așa fost....... SFÂRȘIT-ISRAEL-2011 Referință Bibliografică: VIAȚA CA UN ZID / Silvia Katz : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Silvia Katz : Toate Drepturile Rezervate
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
Nuante > USCATUL GOL AL OASELOR Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului S-ar putea spune că-mi trăiesc absurdul în fiecare zi, singura realitate de altfel în stare să-mi spele zidurile de singurătate, și mă-nduioșează gîndul că orașele pustii cam din același motiv gustă din moarte pînă la capăt. N-are rost să-mi imaginez istoria rătăcirilor, oricum o smulg din mine în chip de mătănii și cu infinită
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
și-i atât de firesc Să fii-ntotdeauna a dragostei cheie! Rodica Elena LUPU IARBA Primăvara, Războieni-Cetate Ascultați iarba cum cântă Pe spinarea muntelui, Cel ce știe si-o ascultă Află taina vântului Urmăriți-i unduirea De ocean răcoritor Și spălați-vă privirea În culoarea florilor Mirosiți aroma suavă A pădurii vegetale, Mirosiți tăcerea gravă De sub șalul negru, moale Și gustați cu duioșie Fire proaspete de iarbă, Savurați-le dulceața, Gustul pur, pe limba oarbă Pipăiți covorul simplu Lăsat de la Dumnezeu
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
-vă. Rupeți încet și cu sfială bucăți de suflet românesc și mestecați îndelung, până ce veți simți că din cerul gurii plouă cea mai curată limbă română. Când ați adunat destulă apă vie cât să încapă într-o cană de vorbă, spălați-vă cu ea amintirile. Sau visele. Sau rănile. N-o să vă vindece de dor (că nici nu trebuie). Dar o să vă dăruiască Neuitare - un soi de nemurire pentru muritori. PS. Îți multumesc, mama, că m-ai învățat să-mi fie
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
să mă plimb prin ploaie De zurbagiu cu fixurile mele Cum umflă vântul, pânzele rebele Și curg din streșini, apele șiroaie Să simt sub pași asfaltul cum se-nmoaie Cum cad din ceruri curcubeie grele Planeta de păcate să se spele Să intru ud la mine în odaie, Să văd cum fuge lumea de potop Și deschizând umbrelele zălude Să-mi cure apa șiroind din clop, Ca din veșmântul unei paparude Să curățească toată răutatea Care-a cuprins din rădăcini cetatea
ÎMI PLACE TOAMNA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364509_a_365838]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ÎNFIPTĂ-I CRUCEA ÎN DURERE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Înfiptă-i crucea în durere, Dar nimeni, Doamne, nu mi-o cere! Și ploile îmi spală-ncet Rana, din suflet, cu oțet. Înfiptă-i crucea în pământ Și-mi sapă vremea un mormânt; Flori, din gândurile mele, Cresc, în ceruri, printre stele... Adânc se-nfige crucea-n carne Și diavolul mă poartă-n coarne, Când mă
ÎNFIPTĂ-I CRUCEA ÎN DURERE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364544_a_365873]
-
mâncat pizza de un an! Nu mai vreau nici mămăligă, nici turte. Numai asta mâncăm! M-am săturat! Nu mai vreau! - Oamenii nu fac mereu ce vreau! Promit că atunci când trimite mama bani mergem la o pizza. Bine? - Bine ... - Hai, spală-te pe mâini, imediat sunt gata turtele. Cât ai zice pește, Darius pregăti trei turte, le așeză frumos pe o farfurie și îl strigă pe fratele său. Cu foamea cât o gaură neagră, Radu se năpusti asupra lor. - Poftă bună
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
din sat: Mi s-a dus pân’ la Olteț, Să cumpere-un murguleț... Hai repede, nu mai sta! Uite, -acum trece vremea, Și poate veni tata... Pinteni calului să dai, Dacă vrei ca să mă ai! - Apă ia, ochii ți-i spală, Să miroși a tămâioară; Din pumnii tăi vreau să beau! Draga mea, acum te iau!... Te duc, mândruță, cu dor - Sus, în Dealul Viilor - La căsuța cu pridvor, Unde florile te vor: Să-mi fii floare printre ele - Cu petale
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
Cornelia Bălan Pop a crescut într-o familie formată din oameni cu mare atracție față de muzică, poezie, dans, o familie cu un imens respect pentru artă, pentru frumos. Acasă a auzit rostindu-se multe versuri - de exemplu, în timp ce gătea sau spăla, mama îi recita din poemele lui George Coșbuc. Tatăl, ofițer de profesie, un om deosebit, foarte disciplinat în tot ceea ce făcea și foarte sever, a educat-o în stil spartan. Deși nu a lăduat-o niciodată, se mândrea cu fiecare realizare
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
-L imploră pe Dumnezeu, să o învețe cum să culeagă Lumina. Lumina este atotcuprinzătoare dintr-un capăt la altul din acest volum, deși uneori nu se vede, precum soarele, lumina aceasta există, blândă, matură, uneori obosită dar mereu gata să spele cu ,,lacrima toamnei,, obrazul Planetei. În acest context, poeta stă între Mărginire și Nemărginire, defel derutată, ea știe că locul din care pornesc în lume și în viață, toate visele , locul tainic al fiecăruia om, punctul de legătură cu Cosmosul
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
Călinescu -Istoria ... Să fi fost ireverențiozitatea aceasta o poliță a poetului „nepereche”, plătită acestui gură spartă, „arhicanaliei”, cu care iubita sa comisese adulterul, pe care Maiorescu se codea să i-l aducă la cunoștință? „Pe Gherea își propunea să-l spele pe cap fiindcă refuzase Bene Merenti. Râdea de pernicioasa boală parlamentară a criticului care cetățean român cutezase să se ocupe de marinarii revoluției (sic! n.m.) de pe vasul Potemkin.” De ce nene Iancule?! am putea întreba și noi ca ipochimenul ce deplângea
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
împrumuți parola fulgerelor, aveam o temniță de verificat, mi-ai promis că dintre toți mesagerii inimii tale îmi scrii numele pe ninsorile celor mai ascunse taine. Depărtările se făceau cascade pe suflet. Rareori trecea câte un pelerin îndrăgostit care-și spăla chipul la jumătatea distanței dintre cer și pământ. - Intră în codrul din stânga pieptului. Vei da la o parte arbuștii albiți de nesomn, vei afla că așteptarea mi-a fost fortăreață...Sunt acolo, prizonier în verdele tău! - Ce bine că mă
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
tocul ușii. Părea indiferent, liniștit și chiar obosit. Ea a îndrăznit să-l întrebe: - Ce ziceți..., e bine cum am făcut? - E foarte bine, de ce te temi? Uite ce luminoasă e camera și cum strălucește parchetul! Hai, mergi și te spală. Te aștept la bucătărie. - Da, cuconule, dar... parcă nu aș mai mânca... Mă duc acasă, știți... - Lasă, băi fată, că acasă la tine sunt destui la masă... Stai să mănânci cu mine. Nu vezi că soarele nu a apus? Nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
s-a strecurat încet înapoia ei. A privit-o câteva secunde, lacom, plin de pofte. A prins-o ușor cu amândouă mâinile pe după umeri și a început să-i vorbească în același timp. - Măi, fetițo frumoasă și vrednică, nu te speli aici în voie, după o zi de muncă... - ... Da’ cu ce am greșit io? a întrebat ea speriată, încercând să-și dea cu apă peste fața plină de săpun. Când i-a simțit brațele cum o înconjoară și o strâng
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]