3,617 matches
-
părerii mele despre schi. Eram fericit că mai erau și alte lucruri În afară de asta și mă bucuram că am coborât de acolo, departe de primăvara nefirească de pe munte, În dimineața asta de mai din vale. Hangiul stătea pe verandă, cu spătarul scaunului rezemat de peretele din spate. Bucătarul stătea lângă el. — Schi-heil! ne strigă hangiul. — Heil! Îi răspunserăm, rezemând schiurile de zid și lăsând rucsacurile din spate. Cum a fost sus acolo? — Schön. Cam mult soare totuși. — Da. Pe vremea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tîrziu dar și de-atunci. Pentru clipa-n care s-a declarat entuziasmată de o povestire de-a mea trei ani mai tîrziu, cînd deja trebuia să-mi apară prima carte, devenisem un veteran al cenaclului, aveam scaunul meu. Cu spătar scrijelit. Să nu uit apariția cărții lui Cristian Popescu, copilul minune al Universitas-ului, iubit de toată lumea, admirat de toată lumea, eveniment sărbătorit cu enormă căldură. Între Cristi și mine nu s-a născut o reală prietenie, n-a fost timp suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce o inițiază În arta unui lesbianism destul de limbut, și pînă la urmă se Întoarce acasă, tot cu avionul, dar Îngîndurată. Olivia Pascal interpretează sau ce face ea acolo, cu evident efort, o sperie camera de filmat, reflectorul, scaunul cu spătar al regizorului, uită replica Însă pentru că oricum nu o are privește mereu undeva, nu se explică unde, dar la fel de decisiv ca o conopidă și, spre disperarea publicului, nu se lasă penetrată ca la noi decît de-un prinț exoftalmic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
local pentru Înfrățirea dintre satul Lebbeke și comuna Moroieni (unde lucra Mașa ca medic pierdut În abnegație), donație ce urma să fie folosită de comitet pentru trimiterea de ajutoare În domeniul sanitar. Ne-am așezat solemn pe niște scaune cu spătar Înalt, cred că din secolul de aur, În jurul unei mese imense, Într-adevăr rotunde, și toți mi-au ascultat expozeul Întristător, În liniște, nemișcați. Pe urmă s-au scos stilourile, tot În tăcere, și s-au completat cecuri. (După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grecești... O clipă, Marina păru că luptă să-și înece un suspin, dar, își dădură seama, nu era decât respirația ei curioasă, aritmică, întretăiată de pauze lungi, în care parcă și-ar fi reținut răsuflarea. Se îndreptase spre jilțul cu spătar înalt, rezemat de perete. - Vă cred, spuse așezîndu-se. Sunteți toți tineri, și tinerii nu se înșală niciodată atunci când e vorba de viață... Maria apucă iar brațul lui Ieronim. - Ai auzit ce-a spus? A spus: când e vorba de viațăl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nimeni nu moare degeaba. Toți mă ajută acum. PĂi, cheamă-i să te ajute cam Într-o oră. — O să m-ajute. Te rog, nu-ți face griji. SÎnt mulți oameni care mă ajută acum. Stătea nemișcată, cu spatele lipit de spătarul scaunului. Acum părea să posede o siguranță de sine foarte ciudată. Era același gen de siguranță pe care, cu puțin mai mult de 500 de ani Înainte, o avusese o altă fată de vîrsta ei, În piața unui oraș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
știi că nu te încurci la pus întrebări? Ei, ce să fac și eu, vere? Curiozitatea e vinovată. Apoi mănăstirea se afla pe locul Uzinei de astăzi a Teatrului Național și a fost ctitoria din 1541 a lui Iurie Danco, spătar în vremea lui Petru Rareș voievod. La început a fost biserică de mir, iar de la 15 decembrie 1701 (7210) Constantin Duca voievod o preface în mănăstire, dăruindu-i „moșii din locul târgului Iașilor, și bucate și au închinat-o la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care se spune doar că s-a vând „o vie” sau „niște vii”, în zapisul întocmit la 9 iunie 1794 sunt înscrise toate bunurile vândute: „Adecă eu, Dimitrii Necula, dat-am adevărat și încredințat zapisul meu la cinstita mîna dumnealui spătar Manolachi Dimachi, precum să se știe că,... am vîndut dumnealui 4 pogoane de vie și cu livadă din vale de vie cu casă în vie și cramă și toate cele trebuincioase, adică 3 căzi, 4 poloboace și un călcătoriu”. Mai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de la Varvara sor(ă) mai mare a noastră... Dar alte scrisori mai vechi n-am avut,... de vreme ce aceste vii din pajiști s-au făcut pe moșie mănăstirii de răposat(ul) părintele nostru Necula zlătariul”. Apoi am aflat că Manolache Dimache spătarul, care la 9 iunie 1794 a cumpărat patru pogoane de vie de la „Necula zlătariul”, le-a dăruit ginerelui său, Vasile Roset, care acum a cumpărat și restul de patru pogoane de vie aflate în aceeași „ogradă”. Ca să vezi cum o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
încearcă să-și ridice capul ca să poată vedea peste crestele dealurilor care o înconjoară... Am să ascult ca un „școler” cuminte, vere. Istoria consemnează că Maria, fiica voievodului Petru Șchiopu, împreună cu soțul său, Zottu Tzigara, originar din Ianina (Grecia), fost spătar și mare vistiernic, au ridicat sfântul lăcaș în 1574, pe hotarul târgului Iași. La terminarea zidirii, au închinat-o ca metoh mănăstirii Dionisiate din Sfântul Munte. În 1591, împreună cu soțul ei, s-au autoexilat și, ca urmare, din lipsă de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de la Vlădiceni. La 26 septembrie 1692 (7201) întâlnim un zapis întocmit de “Mierlă Calodiiasă... a lui Calodi ce-au fostu zlătar”, care a “Vîndut,... o falce de vie din Valea Vlădicenilor...și cu pomăt... dumisale lui Savin ce-au fost spătar mare”. Am o mică nelămurire, vere. Rogu-te să mă dumirești. Întâi despre ce este vorba și mai pe urmă dacă pot? Ia să încerci și ai să vezi că poți. Să auzim pricina, dragule. La 3 octombrie 1700 (7209
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
iubesc transparența, vor să vadă și să se vadă tot, că jurnaliștilor adevărați nu le plac draperiile, nu umblă cu ascunzișuri. Din prea mult elan, am dărâmat draperia peste mine. PAM a ridicat-o și a pus-o aiurea pe spătarul fotoliului, iar eu era să cad când m-am suit pe spătar ca să mă așez pe draperie și astfel să demonstrez că mie nu mi-e frică de nimeni și de nimic. Se spune că pisicile cad mereu în picioare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
adevărați nu le plac draperiile, nu umblă cu ascunzișuri. Din prea mult elan, am dărâmat draperia peste mine. PAM a ridicat-o și a pus-o aiurea pe spătarul fotoliului, iar eu era să cad când m-am suit pe spătar ca să mă așez pe draperie și astfel să demonstrez că mie nu mi-e frică de nimeni și de nimic. Se spune că pisicile cad mereu în picioare. Poate mai târziu, după ce voi împlini un an. Deocamdată eu cad cum
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe cînd intru În convulsii, iar ea țipă și mîrÎie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întîmplat Bruce? Ești ok? Scîncești ca un țînc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plîng de milă. Se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
interval de timp între două căsătorii îți iă posibilitatea să judeci corect. Și spunând aceste vorbe, se uita cu drag la nevasta lui, Joan. Numai că, în seara aceea, ca niciodată, ea oftă, își aprinse o țigară, se lăsă pe spătarul scaunului și murmură: Terry, copil fără minte ce ești, iar o iei de la capăt... Apoi sorbi din cocteil, privi roată, cu ochii ei de un albastru limpede, pe toți musafirii de față, și zise: - Terry e pe punctul să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
gândea, din pricina furiei: - Domnule Maynard, nu cred că mai doresc să rămân sub acoperișul dumneavoastră. Maynard rămase înlemnit. - Doamnă, dumneavoastră chiar credeți povestea pe care v-o spun? Ea clipi de câteva ori și spuse "Aha!" Apoi, se lăsă pe spătarul scaunului și încercă să râdă, cu oarecare stânjeneală. Mai multe persoane se amuzară pe seama ei, dar nu erau prea convinse. Maynard își continuă povestea: - Nici nu vă puteți imagina cât de vinovat mă simțeam. De câte ori întâlneam câte o fată drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
lei, (răs-botezate, prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă. Îmi dădea la gustat, vrînd-nevrînd, nu'ș ce cocătură specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tu, el și windows-ul lui Bill Gates? - E bun la pat. - Și atunci de ce vii la mine ca o mâță în călduri, de fiecare dată? - Și tu ești bun la pat. Își făcu nodul la cravată și apucă haina de pe spătarul scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o vedea despuiată și dornică de tăvăleală. Făcu pe intersatul, cu toate că subiectul îl lăsa, pur și simplu, rece. - Și chiar se sinucide
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
disting arendașii autohtoni, proveniți mai ales din rândul micilor boieri care și-au cumpărat rangul, dovedindu-se a fi deosebit de întreprinzători și pricepuți în administratea moșiilor, dar și reprezentanți ai vechii boierimi,interesați să-și sporească veniturile, așa cum au fost spătarul Ioan Neculce<footnote Ibidem, Documente, p.82 bis, d.1.f.1r; d.627, doc.20. footnote> logofătul Constantin Catargiu<footnote Ibidem, Vistieria Moldovei, 2003, Tr.885, d.207/1831, f.22r. footnote>, aga Manolachi Radu<footnote Ibidem, Divanul de
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
vază cu crizanteme galbene. Cosmina îl luă de mână. — Tu poți, îi spuse. Urcă... Ea intră, el rămase în prag privind odaia care, dereticată și cu perdelele date, larg, într-o parte, își pierduse aerul familiar. Cosmina puse palma pe spătarul fotoliului. — Vino, îi spuse, așază-te aici... Nu pot să fac asta. E al lui... Tocmai de aceea. Tu ești singurul care ai dreptul să stai. Așază-te ! Trebuie să-l ajutăm să plece... Filip ezită, dar fata îl luă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tu ești singurul care ai dreptul să stai. Așază-te ! Trebuie să-l ajutăm să plece... Filip ezită, dar fata îl luă de braț și îl sili să ia loc. El se afundă în moliciunea pernelor, își sprijini capul de spătar și închise ochii. — Simți ? întrebă ea. Filip, fără să deschidă ochii, încuviință. Cosmina se duse la fereastră, porumbelul nu era acolo. — Știi cum e jocul de-a cuvintele vechi ? Imaginează-ți cum s-ar face o piramidă. Lucrătorii își dau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
consilieri, prinții și alte persoane de spiță regală ocupă primul rând. Când împăratul se așează, toți trebuie să facă nouă plecăciuni, cu fruntea coborând până la pământ. Împăratului nu-i place să lucreze în sala tronului, deoarece jilțul nu este confortabil: spătarul este o magnifică operă de sculptură în lemn, alcătuită din numeroase mănunchiuri de dragoni. Cum audiențele pot dura ore în șir, Hsien Feng a început să aibă dureri de spate. Sala tronului seamănă, nici mai mult, nici mai puțin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu avem nici o apărare. Mă tem ca nu cumva aroganța ignorantă a Curții să ne coste dinastia. Sunt obosit, zice Hsien Feng după un moment de tăcere. Prințul Kung sună după servitori, care aduc înăuntru un scaun din răchită cu spătarul lăsat în jos. Ajutat, împăratul se așază pe el. Cu fața palidă și ochii încețoșați, rostește către fratele său: — Gândurile mele zboară precum fluturii. Nu mă mai obliga să gândesc, te rog. — Am permisiunea Domniei Voastre să deschid tsungli yamen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
portocalii. Ea adaugă căldură mobilei roșii. Pe o masă, în colț, sunt teancuri de cuverturi, pături, cearșafuri și perne. Mormântul e primitor precum un dormitor. Masa și scaunul îmi sunt familiare, sunt cele pe care le-a folosit Hsien Feng. Spătarul înalt al scaunului este sculptat cu crini. Îmi amintesc că odată mi-am agățat rochia de acesta când mi-am petrecut noaptea cu el. Privirea mea se oprește pe sicriul gol ce poartă numele meu. E plasat în dreapta lui Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
posibil. Pe monitor Îmi apăru o fereastră de chat. P. Lo: Ești gata? Hai să te fac un falafel. Ne Întâlnim pe 52nd Street În 5? Am apăsat litera „d“, i-am dat send și mi-am aranjat sacoul pe spătarul scaunului, ca să arăt că eram prezentă. Unul dintre manageri m-a privit scurt În timp ce-mi luam geanta, așa că mi-am umplut cana cu cafea aburindă, ca o dovadă În plus că nu plecasem nemotivat și am pus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]