KorAP: Find »[drukola/base=spaniol & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...136 137 138 ...464 >

11,582 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

tuturor celor aflați pe vas. De aceea, Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o parte stăteau marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat la mâni cu funii. Apoi i s-a pus o cârpă în gură ca să nu-și înghită limba de durere și a fost dezbrăcat și silit să îngenuncheze. Negura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
putreziciune, iar bătăile clopotului se auzeau la fiecare două minute printr-o perdea lăptoasă. Uneori, un soare ca o tipsie albă răzbătea prin negură, dar era îndată acoperit de următorul nor de ceață groasă. Când soarele pătrundea prin pâclă, marinarii spanioli își pregăteau în grabă sextantul și încercau să stabilească poziția vasului. La o săptămână de când corabia intrase în norul de ceață, valurile dinspre nord-est începură să crească din ce în ce mai mult, iar vasul care naviga sub vânt începu și el să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
La o săptămână de când corabia intrase în norul de ceață, valurile dinspre nord-est începură să crească din ce în ce mai mult, iar vasul care naviga sub vânt începu și el să se legene mai tare, semn că se apropia încă o furtună. Marinarii spanioli și mateloții japonezi forfoteau pe punte ocupați cu desfacerea pânzelor de la prova și de la pupa. Presiunea atmosferică scăzu din ce în ce mai mult. Când ceața se risipi, valuri mari și negre ca smoala se înălțară din toate părțile. Vântul făcea pânzele să fâlfâie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște șoareci uzi și rămaseră până în zori fie în cabina de dedesubt în care se aflau desagii marinarilor spanioli, fie în sala de mese, fie pe culoar. Nimeni nu avea puterea să-și ajute tovarășii, numai Velasco umbla singur printre oamenii sprijiniți de perete sau prăbușiți pe burtă ca niște cadavre și îi îngrijea pe răniți. În sfârșit se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
urcă pe punte unde soarele bătea cu putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se părea că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi care în cele din urmă se treziseră la ordinele marinarilor spanioli, reparau parâmele rupte și înlocuiau pânzele sfâșiate. Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind din când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mari. A pierdut o pânză și o barcă de salvare, cala a fost inundată, iar pe punte s-au împrăștiat în dezordine uneltele marinărești stricate de furtună. Eu însumi am fost rănit la cap, dar nu e ceva grav. Marinarii spanioli și mateloții japonezi trudesc cât e ziua de lungă să arunce apa peste bord. Însă toate acestea nu înseamnă nimic față de suferințele îndurate de căpitanul Ferdinand Magellan tot în Oceanul Pacific acum nouăzeci și trei de ani. Am auzit că oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
puțin semeț dintre toți solii, pare un stăpân blând față de supușii săi. Potrivit ordinelor căpitanului, cele două corpuri aveau să fie aruncate în apă. La fel ca în ziua cu pedeapsa, japonezii s-au adunat cu toții pe punte, iar marinarii spanioli s-au aliniat și ei. În după-amiaza aceea marea era lină, aproape posomorâtă. În mod obișnuit, căpitanul sau preotul vasului spune o rugăciune, dar pentru că nici unul dintre japonezii de la bord nu e creștin, și eu, și Montaño i-am lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
japonezii erau obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor și au poposit pe catarg. Marinarii spanioli și mateloții japonezi au scos chiote de bucurie. Dacă păsările veniseră în zbor însemna că uscatul era aproape. Păsările cu ciocuri galbene și cu pene cafenii și albe au mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare. Spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și albe au mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare. Spre seară pe partea stângă se iviră ici-colo umbre de munți. Era capul Mendocino. Cum capul nu avea port, vasul a ancorat departe în larg. Cinci marinari spanioli și cinci mateloți japonezi s-au urcat într-o barcă și au plecat să reînnoiască proviziile de apă și de hrană. Zicând că e primejdios, căpitanul Montaño n-a mai îngăduit nici unui alt japonez să coboare pe țărm. A doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cum-necum să o scoată la capăt. Ziua următoare, vasul se apropie de țărm. Era o arșiță cumplită. Razele puternice ale soarelui luminau plaja întinsă, orbitor de albă. Pe dealurile din spate se înșiruiau copaci nemaiîntâlniți, plantați în ordine. De la marinarii spanioli aflară că acești copaci se numeau măslini, că fructele lor erau bune de mâncat și că din ele se făcea ulei. Din crângul de măslini veniră în fugă niște băștinași gălăgioși, bărbați și femei, goi până la brâu și arși de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși veniră în zbor. Corabia ocoli încet insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe punte scoaseră strigăte de bucurie. Speriați de urletele lor, stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu luare aminte la golf și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
altă corabie. De partea cealaltă a golfului se întindea o plajă gălbuie la capătul căreia se afla o singură clădire albă. Aceasta era înconjurată de ziduri cu guri de ochit, dar nu se vedea nici țipenie. Corabia se opri. Marinarii spanioli îngenuncheară. Velasco se urcă pe puntea de sus și făcu semnul crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui Velasco se contopi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
plajă un răstimp îndelungat. Alți doi marinari se urcară într-o barcă și plecară să vadă ce se petrecea. Soarele ardea nemilos puntea, așa că japonezii nerăbdători coborâră din nou în cală. După aproape trei ore, veni vestea că numai marinarii spanioli aveau voie să pășească pe mal. Comandantul fortăreței Acapulco nu era împuternicit să îngăduie unui vas japonez ivit pe neașteptate să acosteze, dar trimisese un mesager la guvernatorul Nuevei España aflat în orașul Mexico. Glasuri de nemulțumire se ridicară la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
niște case din chirpici și drept în mijloc se înălța clopotnița bisericii. Satul acela, îl arătă Velasco de pe cal, este pe placul Domnului. După spusele lui Velasco, satul era nou și fusese ridicat pentru băștinașii indieni. Sub îndrumarea unui preot spaniol, indienii învățau aici cuvântul creștin și trăiau în pace, împărțind între ei nu numai pământul, ci tot avutul lor. Astfel de sate se numeau în reducción, iar acum prin țară se ridicau tot mai multe. — Capul satului este ales de către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
adevărat? Da, padre. Velasco îl întrebă mai departe tălmăcind pe rând întrebările sale și răspunsurile mai marelui. Ce ați învățat voi de la acei padres care vin pe aici? Da, padre. Să citim și să scriem. Și să vorbim în limba spaniolă. Cu ochii în pământ, mai marele satului răspundea ca și cum ar fi murmurat cuvinte învățate pe de rost. Am mai învățat și să semănăm semințe, să îngrijim ogorul, să tăbăcim pielea. Vă bucurați cu toții că ați învățat aceste lucruri? Da, padre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
joase, arse de soare, până la înălțimea mare la care eram îi secătuise pe japonezi de toate puterile. Unii se plângeau că nu puteau respira, din pricina aerului sărac în oxigen din Mexico, alții aveau chiar amețeli. După masă (pesemne că mâncarea spaniolă nu era pe placul lor, fiindcă au dat la o parte carnea, de la care sunt opriți de budism, și au mâncat doar legumele și peștele) s-au retras repede în camerele lor de culcare. Istovirea se citea limpede și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
întâlniri oficiale cu solii japonezi. — Asta se întâmplă... oftă adânc starețul, din pricină că unii se împotrivesc planului tău. Știu. Mi-era limpede cine se împotrivea chiar și fără să întreb. Era vorba de neguțătorii și nobilii care făceau negoț cu negustorii spanioli din Manila. Se temeau că propriile lor câștiguri aveau să se împuțineze dacă Japonia urma să facă negoț cu Nueva España direct, fără a mai trece prin Manila. Dar în spatele lor se aflau de fapt iezuiții care nu vedeau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zise arhiepiscopul apăsându-și mâna pe piept și ștergându-și zâmbetul de pe chip, a început în urmă cu șaptesprezece ani să-i prigonească pe credincioșii creștini. Am auzit că și astăzi îi prigonesc. Este oare cu putință să trimitem misionari spanioli într-o astfel de țară? Știam și eu că vestea uciderii celor douăzeci și șase de martiri de la Nagasaki în 1597 ajunsese până aici, în Nueva España. — Lucrurile se îndreaptă, l-am lămurit eu. Noii cârmuitori ai Japoniei și-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
frunțile cu apă sfințită, după care japonezii se întoarseră la locurile lor cu niște fețe cuminți. M-am rugat pentru ei din tot sufletul. Starețul Guadalcázar le ținu următoarea predică. Aici, în Nueva España, numeroși indieni aflați acum sub oblăduire spaniolă se lepădau de obiceiurile lor barbare și de credințele lor eretice apucând calea Domnului. La fel și acești treizeci și opt de japonezi se lepădau de credința lor păgână fiind primiți în sânul credinței celei drepte. Apoi, se rugă împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Iar de acum încolo și negoțul o să le meargă bine, fără îndoială. Cei doi tăceau, așa că am continuat: — Nu e vorba numai de atât. Cred că ritualul de astăzi nu va rămâne fără ecou, ci îl va îndupleca pe guvernatorul spaniol să încuviințeze negoțul cu Japonia... La împunsătura mea, Tanaka făcu ochii mari, iar Hasekura se arătă încurcat. Îmbunat de botezul japonezilor, arhiepiscopul își oferi bunele oficii și astfel întrevederea dintre guvernatorul Acuña și japonezi se hotărî chiar mai curând decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se înclinară după obiceiul lor, fără să bage de seamă mâna pe care le-o întinsese el, guvernatorul strânse încurcat din umeri. Cu toate acestea, schimbul de saluturi dintre urările în stil japonez ale solilor și cuvântarea pompoasă după tipicul spaniol a guvernatorului s-a dovedit hazliu. Deși aceste două popoare sunt întru totul neasemănătoare în natura lor, ele se apropie mult când e vorba de saluturi pompoase și de prețuirea etichetei. Guvernatorul vorbi mult timp. Își exprimă recunoștința față de bunăvoința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sunt întru totul neasemănătoare în natura lor, ele se apropie mult când e vorba de saluturi pompoase și de prețuirea etichetei. Guvernatorul vorbi mult timp. Își exprimă recunoștința față de bunăvoința de care dăduse dovadă regele Japoniei ocrotindu-i pe marinarii spanioli naufragiați și trimițându-i înapoi acasă, apoi îi felicită pe japonezi pentru că vasul lor ajunsese cu bine până în Nueva España și își mărturisi speranța că Japonia și Nueva España vor prospera împreună. După aceea, Hasekura se desprinse din rândul solilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și olandezi începeau să-și îndrepte privirile spre cositorul și argintul care se găseau din belșug în Japonia, unde erau foarte puțin prețuite, dar că domnitorul Japoniei își dorea să facă negoț mai degrabă cu Nueva España decât cu domeniul spaniol al Manilei și că ordinul iezuit își băga nasul în negoțul cu Manila și de aceea ar fi fost mai bine ca de acum încolo să mijlocim noi negoțul. — V-aș fi recunoscător dacă ați trimite cât mai repede vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mine. E vorba de răzmerițele stârnite pe drumul către Veracruz de tribul Huaxteca. Guvernatorul spune că nu ne poate da gărzi. Răzmerițele au apărut din pricina greșelilor făcute de neghiobii de moșieri din Spania. La început, regele le-a îngăduit seniorilor spanioli care au venit în Nueva España drept coloniști să fie stăpâni de ogoare și de pășuni, întocmai ca niște nobili, dar ei s-au folosit de acest drept punându-i pe indieni la munci istovitoare, ca și cum ar fi fost stăpânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
oameni. Fericirea despre care vorbiți dumneavoastră este pentru Japonia acel leac devenit otravă. Am înțeles limpede acest lucru de când am venit în Nueva España. Această țară ar fi trăit și ea în pace de n-ar fi venit aici vasele spaniole. Fericirea dumneavoastră a tulburat-o. A tulburat... Mi-am dat seama ce voia Matsuki să spună. — Nu tăgăduiesc că într-adevăr s-a vărsat mult sânge. Dar ne-am răscumpărat vina. Indienii au învățat multe de la noi... Dar mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]