37,791 matches
-
psihologic, stilistic și provocator de valori culturale. Salariul existențial al scriitorului este condiționat de înflăcărarea (disimulată) prin care acesta se investește în destinul întreprinderii de producție literară. Nu are absolut nici un sens ideea naivă că un eventual proces al libertății spirituale, și mai cu seamă morale, a scriitorului ar ameliora starea de lucruri sau ar îndreptăți sacrificarea statutului de scriitor pentru cauza inutilului adevăr în problema libertății lui de expresie. Specimenul este pe de-a-ntregul aservit nu succesului (care ar trebui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
adevărat important sau măcar interesant), ci creditului care i s-a acordat pentru a contribui la edificarea și împământenirea rețelei de încadrare a mentalului comun. Dar în tabloul de față libertatea este o inutilitate sofistă - și în primul rând libertatea spirituală a scriitorului care se crede încă stăpân pe propriile-i gânduri. * Vei muri încrâncenat că nu poți să uiți ce ai vrut să fii pe lumea asta - nimic mai mult decât o simplă îndreptățire spirituală. * „Peste morminte, înainte.“ Acestea au
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și în primul rând libertatea spirituală a scriitorului care se crede încă stăpân pe propriile-i gânduri. * Vei muri încrâncenat că nu poți să uiți ce ai vrut să fii pe lumea asta - nimic mai mult decât o simplă îndreptățire spirituală. * „Peste morminte, înainte.“ Acestea au fost cuvintele prin care a întâmpinat Goethe vestea morții fiului său. * Patruzeci de ani... visând la o glorie pe care să o refuz. Aspirațiile mi-au fost împlinite cu vârf și îndesat: refuzul mi-a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
praf și devine creștin. Nu am știre de vreo mărturie mai teribilă în ceea ce privește disperarea omului după adevăr. Trebuia ca omului nostru să i se arate adevărul din afara lumii, indiferent de chipul pe care îl va fi împrumutat, ca o restituire spirituală a neantului. Ar trebui să numim neant o spiritualitate fericită a ființei, pe care o invocăm astfel fiindcă (de aici) în afara lumii nu vedem decât neantul. * Călugărul Teofil (orbul), de la Mănăstirea Sâmbăta, tuna profetic, pe un timbru aspru: „Cine stă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
întâlnesc un intelectual, nu din frustrare sau de panica pe care ar cuprinde-o plăcerea de a-l asculta, ci pentru că am impresia că stau lângă un om care nu vrea să piardă nimic, să dăruiască nimic, convins că definitivul spiritual pe care și l-a construit e suficient ca să demonstreze veșnicia unui adevăr. * „Era greu să fii discipol al lui Hristos. Era o fidelitate în gol. Cu mult mai ușor era să-i fii fidel până la moarte lui Napoleon. Și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
putere. Fidelitatea față de Napoleon, în insula Sfânta Elena, nu era o fidelitate în gol. Să mori pentru ceva puternic împinge moartea să-și piardă amărăciunea - și în același timp prețul.“ (Simone Weil, Caiete, V.) * ...omul viu care va depăși stadiul spiritual specific acestei lumi, care va părăsi viu acest univers, spre a deveni ființa spirituală pe care o visăm - și care nu se va mai numi om decât pentru a ne aduce aminte ce am fost. * Două misionare trimise la racolat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Să mori pentru ceva puternic împinge moartea să-și piardă amărăciunea - și în același timp prețul.“ (Simone Weil, Caiete, V.) * ...omul viu care va depăși stadiul spiritual specific acestei lumi, care va părăsi viu acest univers, spre a deveni ființa spirituală pe care o visăm - și care nu se va mai numi om decât pentru a ne aduce aminte ce am fost. * Două misionare trimise la racolat de secta care le adăpostește, „Martorii lui Iehova“... Port cu ele o discuție aprinsă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mă fac cunoscut. De aceea am creat făpturile toate, ca să pot fi cunoscut.“ Suntem departe de elucubrațiile sfinților oficiali din calendare. * Am reușit să terfelim, să compromitem iremediabil tot ce ni s-a dat ca revelație care să ne sugereze spiritual originea sau destinația, care să ne indice ieșirea din marasm sau măcar cine suntem. După Constantin împăratul, care a oficializat creștinismul fără să fie creștin, creștinismul nu a mai fost nici el creștin. Împlinirea amintirii lui Hristos este Uniunea Europeană, paradisul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Tatăl fuge. „Salvați-l pe Hristos din mâinile preoților“ ar fi o lozincă prea dură, așa că nu ne mai rămâne să zicem decât: „Dacă reușesc să ni-l ia pe Hristos, atunci creștinismul va triumfa.“ * Domină convingerea că prin efort spiritual ajungem „undeva“, că urcăm spre un punct de orizont care și-ar dezvălui peisajul transfigurat, plaja lunară cu pagini pe care vântul le răsfoiește pentru inițiați... Nu evoluezi, de fapt, nici nu te „dumirești“. Încet-încet, înveți să îți exprimi despărțirea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îți exprimi despărțirea de viață, de trup - și ți se pare că ai devenit mai înțelept, că ai fi „ajuns“ acolo unde, în realitate, nu îți mai pasă dacă trăiești sau mori. * Orice om ar trebui să își scrie testamentul spiritual la tinerețe, cu nerăbdarea revelației, pentru ca târziul să nu aștepte prea mult în lamentație, în lehamite. * Depresia, plictisul, melancolia, bolile delicate ale minții, trebuie să știi să le administrezi, să te lași în voia lor, să le somezi să-și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
simt că nu am pentru ce să trăiesc. * Nimic nu-ți prezice sau măcar prevestește întunecarea minții, și cu toate acestea deznodământul va fi inevitabil. Numai că întunericul va purta mantia seninătății; asta nu înseamnă că vei fi atins împlinirea spirituală, dimpotrivă: trupul tău își va fi dat seama că timpul compromiterii lui spirituale trebuie să înceteze. Amintirile sunt suficiente pentru ca ultimul delir să îți cuprindă, incontestabil, adevărul. * Aștept încă să descifrez sensul trădării. Aștept inițierea într-o formă spirituală de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
măcar prevestește întunecarea minții, și cu toate acestea deznodământul va fi inevitabil. Numai că întunericul va purta mantia seninătății; asta nu înseamnă că vei fi atins împlinirea spirituală, dimpotrivă: trupul tău își va fi dat seama că timpul compromiterii lui spirituale trebuie să înceteze. Amintirile sunt suficiente pentru ca ultimul delir să îți cuprindă, incontestabil, adevărul. * Aștept încă să descifrez sensul trădării. Aștept inițierea într-o formă spirituală de existență consecutivă trădării: o culpabilitate fericită. * Nașterea delirului vine într-o după-amiază în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
împlinirea spirituală, dimpotrivă: trupul tău își va fi dat seama că timpul compromiterii lui spirituale trebuie să înceteze. Amintirile sunt suficiente pentru ca ultimul delir să îți cuprindă, incontestabil, adevărul. * Aștept încă să descifrez sensul trădării. Aștept inițierea într-o formă spirituală de existență consecutivă trădării: o culpabilitate fericită. * Nașterea delirului vine într-o după-amiază în care nu mai accepți incursiunea în biblioteca întunericului, când iei decizia de a da foc acestei biblioteci din întuneric sau când întunericul însuși se hotărăște să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
auzit în Europa de alt popor care să se batjocorească pe sine mai pătimaș. Și mai grav e că în linia întâi a frontului acesta se plasează intelectualii. O mie de ani de ortodoxie slavă ne-au transformat în legume spirituale; de la momentul în care am hotărât să îl confundăm pe Dumnezeu cu un arendaș căruia se cuvine să îi faci plecăciuni nu am mai făcut nici un pas înainte. Ba nu, mă înșel, am evoluat; acum îl vedem ca pe un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
judecății în privința semenilor - iar la Heine, după părerea unui englez, „lipsa respectului față de sine, a adevăratei demnități“. Morții lui Goethe i-a supraviețuit acest faun a cărui măduvă a spinării a făcut implozie pentru Europa modernă. Neîndoielnic, nu există „dreptate“ spirituală. Ar fi un gest prea senzual pentru o posteritate prea costisitoare. * În mod ideal, ratatul rămâne legat de un adevăr ascuns, care, într-un final, ne pune pe toți în aceeași balanță. Perfect încadrat de rigorile Fericirilor biblice, acest nihilist
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
chefuri monstruoase, pe când se strecura în pat, dimineața, părându-i-se prea banal și tăcut gestul acesta. Eriugena ucis în miezul secolului al X-lea de către propriii-i călugări, în apărarea lui Dumnezeu. Cu timpul, toate sfârșesc în maxima infantilitate spirituală: a celor ce sunt, cum că sunt, a celor ce nu sunt, pentru că sunt posibile. * Un atrabilar olfactiv înălțându-și mâinile cu degete flasce, uscate, atârnând ca niște intestine transparente în lu mină. Sfântul. * Irepetabilul, această rămășiță de demnitate divină
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pentru că sunt posibile. * Un atrabilar olfactiv înălțându-și mâinile cu degete flasce, uscate, atârnând ca niște intestine transparente în lu mină. Sfântul. * Irepetabilul, această rămășiță de demnitate divină. * Sentimentul că ești la capătul vieții se manifestă întotdeauna ca o fundătură spirituală. Nu mai ai ce să investești în naivitatea care face posibilă deschiderea viitorului. O luciditate malignă se instalează în ființă refuzând să își exercite comerțul cu lumea. Viața rămâne închisă în trup ca o bătrână sleită care vegetează cu privirea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și nici spiritul. Către ce fel de alegere ne va împinge și în ce scop? Cuvântul va sfârși în stadiul de vorbire, complexitate a oricărui început de lume. * Filozofia viitorului va trebui să deschidă orizonturile ființei care se va naște spiritual din om, și pentru care omul nu va fi fost decât o gazdă, un cocon. Ne aflăm în alegoria crisalidei. * Facem astfel încât să nu putem trece de fericire, această infirmitate spirituală. * Toate în gând dispar sau devin altă ființă. În
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
trebui să deschidă orizonturile ființei care se va naște spiritual din om, și pentru care omul nu va fi fost decât o gazdă, un cocon. Ne aflăm în alegoria crisalidei. * Facem astfel încât să nu putem trece de fericire, această infirmitate spirituală. * Toate în gând dispar sau devin altă ființă. În afară eu nu sunt ființă decât pentru că exist. Nici înăuntrul meu nu sunt ființă, dar nu pentru că nu pot fi lăuntric ceea ce sunt în exterior, ci fiindcă în mine însumi îmi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ținuți în frâu prin frică, de parcă cine știe ce revelații am putea pătrunde și am strica nu știu ce ordine ascunsă. Suntem smintiți, da, însă altă șansă împotriva evidentei minciuni prin care suntem tratați nu există, spre a fi cât de cât copiii luminii spirituale. Nu suntem pregătiți pentru asta? Nu vom fi niciodată, în felul ăsta. Cu spiritul din mine gândesc toate astea (cu ce altceva?) împotriva spiritului. Mic și neîn semnat cum sunt, ce am de pierdut? O veșnicie în care m-aș
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în sine, este o existență fără lume. Replica socială a lumii, pe care omul o va crea ca lume dis tinctă în interiorul lumii, nu face parte din viitorul conceput de energia obiectivă a lumii - așadar, este absurdă. Absurdul este însă spiritual și nu privește lumea. Omul este o ființă spirituală pentru că locuiește în punctul de perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a lumii, pe care omul o va crea ca lume dis tinctă în interiorul lumii, nu face parte din viitorul conceput de energia obiectivă a lumii - așadar, este absurdă. Absurdul este însă spiritual și nu privește lumea. Omul este o ființă spirituală pentru că locuiește în punctul de perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este o ființă morală pentru că nu poate concepe lumea în afara punctului de perfecțiune absolută în care locuiește. O ființă morală este momentul de perfecțiune a stării de existență subiectivă care s-a proiectat în punctul ideal al viitorului propriu. Factorul spiritual este absurd în raport cu lumea: lumea nu poartă necesitatea adevărului, lumea nu poartă necesitatea a nimic. Omul nu este necesar lumii. Factorul spiritual este un principiu care orientează lumea în funcție de starea de dispariție obiectivă a omului, purtător de trecut și creator
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de perfecțiune a stării de existență subiectivă care s-a proiectat în punctul ideal al viitorului propriu. Factorul spiritual este absurd în raport cu lumea: lumea nu poartă necesitatea adevărului, lumea nu poartă necesitatea a nimic. Omul nu este necesar lumii. Factorul spiritual este un principiu care orientează lumea în funcție de starea de dispariție obiectivă a omului, purtător de trecut și creator de certitudini, pe care le numim cunoaștere. Manifestările cunoașterii încearcă transfigurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă de substituție, încearcă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este morală, pentru că orientează lumea către un înțeles pe care lumea nu îl are. Omul se proiectează în simulacrul absolut al stării de per fecțiune obiectivă a lumii ca moment ideal al absurdului. Principiul moral pe care se întemeiază manifestarea spirituală a omului evocă necesitatea stării de existență fără lume, în prelungirea lumii, pe care omul transfigurat în energie subiectivă o înzestrează cu sens. Lumea se dizolvă astfel în simulacrul moral al stării de existență prin care i se manifestă temeiul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]