12,786 matches
-
cucerită, în urma luptelor cu oștile formațiunilor politice românești din zonă, rezultă că în aceste teritorii se instalase dominația mongolă. În ceea ce privește Ungaria, aflată timp de un an sub ocupația lor, în urma retragerii mongole din 1242, ea a reușit să evite atât stăpânirea directă cât și dominația tributară. Aceste dificultăți de a o controla, i-au determinat pe tătari să adopte o politică complexă și subtilă, dar Ungaria a rămas un regat creștin liber, sub tutela papalității, care a ajutat-o să se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pământul nemărginit al dacilor", adică ținuturile românești nord-dunărene, ar fi fost "plin de faima victoriilor împăratului", dar aceste elogii erau în afara realității. În vremea lui Mihail VIII, Bizanțul nu mai deținea controlul politic la nordul Dunării, doar câteva fortificații izolate, stăpânirea reală fiind preluată de către mongoli. Cu toate acestea, o dominație nominală a Imperiului asupra unor teritorii întinse era pretinsă și recunoscută, uneori, în relațiile externe. În virtutea pretențiilor asupra unor foste teritorii ale Bizanțului, în 1263, împăratul Mihail VIII a acordat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
principi din familiile lor. După informațiile lui Pian del Carpini, în regiunile din dreapta Niprului stăpânea Corenza, pe malul stâng al râului era Manci, de-a lungul Donului Katan, iar în zona Volgăi, Batu însuși, căpetenia supremă a Hoardei de Aur. Stăpânirea lui Qurumsi (Corenza) se întindea de la Nipru până la Dunăre și Carpații răsăriteni, El dispunea de o armată apreciată la 6000 de oameni, suficientă în acele condiții pentru supravegherea populației și teritoriilor situate la granițele apusene ale Hoardei. Qurumsi a purtat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
luptele purtate, iar sub hanii următori a dobândit o mare putere încât dirija întreaga politică a statului (Hoardei). În felul acesta, teritoriile întinse, cuprinse între Don și Dunăre, se aflau în subordinea sa directă și el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vremelnică a controlului politic de către țarii bulgari asupra unor teritorii din sudul Olteniei, nu de la nordul gurilor Dunării. În sfârșit, hărțile nautice amintite conțin inexactități, încât nu reprezintă un izvor prea demn de încredere.14 Dealtfel, izvoarele istorice contemporane indică stăpânirea Hoardei de Aur asupra Cetății Albe, a Bugeacului și a Dobrogei, pe unde se făcea legătura între Bulgaria și sudul Moldovei, iar statul bulgar, la începutul secolului al XIV-lea, continua să fie tributar mongolilor. Și, de fapt, cete mongole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
eparhia sa cuprinde teritoriile "de la Varna, în Bulgaria, până la Sarai, pe Volga, și de la marea Pontică până în țara rutenilor". Dominația mongolă ajungea până la Varna (așadar includea Dobrogea) și se extindea în teritoriile din sudul Moldovei, din preajma Cetății Albe și Vicinei. Stăpânirea de către Hoardă a sudului Moldovei, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, este confirmată și de harta nautică a cronicii lui Marino Sanudo. Toate aceste date infirmă o presupusă dominație bulgară în sudul Moldovei, sub țarul Svetoslav, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
medievale trebuie căutați în lumea rurală. Astfel, Siretul era reședința unei formațiuni politice, Suceava, ca așezare fortificată, era reședința unei alte formațiuni politice locale, Baia făcea parte dintr-un teritoriu cu importanță strategică, în contextul relațiilor dintre regatul Ungariei și stăpânirea mongolă de la est de Carpați. Așezată pe valea Moldovei, Baia a beneficiat de o serie de avantaje, deoarece acest râu era unul din arterele comerciale importante ale viitoarei țări est-carpatice. Iași, prin poziția sa geografică, era un centru important, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
precum Imperiul cumanilor (nomad), Regatul ungar, Țaratul vlaho-bulgar, Imperiul bizantin. Ca aspect, aceste formațiuni alcătuiau elementele unui adevărat mozaic politic românesc, conturat în nordul Dunării. Formele tradiționale predominante de organizare politică erau cnezatul și voievodatul. Cnezatul-țară este potențarea politică a stăpânirii pământului cu titlul feudal. Cnezatul, în forma sa cea mai evoluată, era puterea politică exercitată asupra unei grupări de sate (uniuni de obști), în cadrul unor regiuni delimitate natural (câmpii, văile râurilor, păduri). La rândul său, voievodatul era o instituție direct
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Țările acestea cneziale sau voievodale erau înzestrate cu instituții proprii, aveau o organizare politică, militară și bisericească. De pildă, un izvor bizantin (Ioan Stavrakios) vorbește despre luptele dintre vlaho-bulgari și bizantini și rolul organismelor politice nord-dunărene, "micile domnii" (cnezate) sau "stăpâniri" în luptele din sudul Dunării. Apoi, avem mențiune despre Țara fiilor lui Bâlea cneazul (vestul Transilvaniei), o "țară" condusă de o familie cnezială, unde se afla o episcopie, așadar era o țară întinsă. Deducem din existența ei, una din trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teutoni, regatul ungar a depășit linia Carpaților și și-a extins dominația în regiunile de intensă locuire românească. Lumea românească, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, era bine închegată, structurată politic, în "țări", cnezate și voievodate, neafectate de stăpânirea străină directă. Această arie de locuire românească cu care vine în contact regatul ungar, după 1200, reprezintă partea cea mai evoluată a organizării politice românești din nordul Dunării. La sud de Carpați, s-a angajat lupta de amploare și de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teutonii aveau rol de avangardă a cruciatei, nu apărători de hotar-în acest fel, Transilvania de sud-est ajunge în mâna teutonilor. Lor li se datorește colonizarea intensă a Secuimii, unde cultul Sfintei Marii, în Marienburgul de la Feldioara, poartă pecetea prezenței și stăpânirii lor. Pentru teutoni, regele Ungariei era ca și regele Ierusalimului-el nu le poate impune pe episcopul lui, iar dregătorii lui n-au ce căuta la dânșii. Ei nu urmăreau să închege un stat, așa cum vor face ulterior în Prusia, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unde fuseseră instalați, cavalerii teutoni și-au extins aria de locuire și stăpânire-ei puteau bate monede, cu acordul regelui. Cavalerii se pun pe lucru, acționează eficient și, până în 1218, ei prefac prin luptă o simplă concesie regală într-o "frumoasă stăpânire" (Iorga) pe teritoriul Țării Bârsei. Astfel, secuii și ungurii din sate aleargă la dânșii, găsind ordinea lor mai sigură, ceea ce îngrijorează pe episcopul Transilvaniei, Wilhelm, care-și rezerva supușii, dijmele lor, judecata, mai ales în ceea ce privește crimele, și chiar un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ales în ceea ce privește crimele, și chiar un număr de feude de cavaleri. În noul act din 1222, încheiat între rege și cavaleri, se amintește lângă "țara" de curând cucerită, Kreuzburg, aflată probabil dincolo de munți (Câmpulung), de hotarele brodnicilor, iar de la Hălmeag, stăpânire de curând dobândită sau în curs de cucerire de la cumani, se coboară până la Dunăre. De fapt, era o înfeodare a toată Cumania, un nou trimis regesc (pristald) vine și instalează pe frații cavaleri în posesiunea recent obținută dincolo de munți. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
noilor sale succese, de împotrivirea tenace a episcopului Transilvaniei, care a dus în final la intervenția armatei regești și alungarea cavalerilor, în urma unui adevărat război. Slujitorii regelui au luat în posesie și țara (teritoriul) de dincolo de munți, aflată anterior în stăpânirea cumanilor. Abatele din Cârța (Făgăraș), "frumoasa mănăstire" (Iorga) de origine franceză, cisterciană, a fost solicitat să verifice hotarele încălcate-călugării cistercieni au dat dreptate regelui, s-a trecut peste cele "treizeci de pluguri" ale cuceririi, clauza monetară a fost încălcată. Papa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încă păgâni. Ei proveneau dintr-o evoluție organică a populației locale, însă dăinuirea lor era cu neputință fără ocrotirea și îngăduința căpeteniei turanice. Episcopul, de orice caracter ar fi fost, presupunea și pe conducătorul politic (voievodul) și ceata sa militară. Stăpânirea turanică (cumană) nu-l putea înlătura, hoarda neavând un caracter așezat și mulțumindu-se cu dijma și darurile localnicilor (autohtonilor) supuși. De aceea scrie papa, după făgăduința dată de rege că va aduce la dreapta credință (catolică) pe schismatici (ortodocși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvaniei, dar și o bază pentru viitoare acțiuni de cucerire în zona dunăreano-balcanică. În schimbul recunoașterii de către cumani a dependenței față de coroana ungară, regii Andrei II și Bela IV le-au garantat printr-un act întărit de papă, "libertatea, imunitatea și stăpânirea pașnică a țării lor". Prin urmare, la începutul secolului al XIII-lea, ungurii ajung la Carpați și apoi, treptat, încep să-și extindă influența și dincoace de munți. Această expansiune ungurească nu are aspectul unei colonizări, nici măcar forma extinderii pământurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre prin vadul Bechetului-acolo, la trecere, a fost atacul celor trei căpetenii cumane din câmpia munteană. Ne putem întreba: cui aparținea teritoriul de la apus de Olt (Oltenia) încât putea fi traversat de armata regelui Ungariei? Acest teritoriu nu era în stăpânirea cumanilor, aria lor de dominație la sud de Carpați se limita la Muntenia, numită și Cumania, pasurile munților nu erau închise, iar la Dunăre ei se ivesc târziu. Dar teritoriul respectiv nu se afla nici în stăpânire ungurească. O explicație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu era în stăpânirea cumanilor, aria lor de dominație la sud de Carpați se limita la Muntenia, numită și Cumania, pasurile munților nu erau închise, iar la Dunăre ei se ivesc târziu. Dar teritoriul respectiv nu se afla nici în stăpânire ungurească. O explicație posibilă ar fi că, în aceste regiuni, de o parte și de alta a Oltului, ființau voievodate românești sub vasalitatea regalității ungurești. La foarte scurt timp, a urmat așezarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, la chemarea regelui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
față de Roma. În replică, papalitatea a învestit cu misiunea de cruciadă împotriva Bulgariei pe regele Ungariei, Bela IV, acordându-i și dreptul de a anexa țara-cu acest act, s-a trecut la aplicarea pe scară mare a transferului de stăpânire de la "schismatici" și "eretici" la credincioșii fideli scaunului roman. Așa începea faza cea mai acută a prozelitismului catolic în rândurile românilor "schismatici" aflați sub dominația regatului ungar. Din 1234, papalitatea va constrânge conducerea regatului ungar să adopte o politică de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu bulă de aur și întărit de papă, în 1250, privește (se referă) la întreaga țară a Severinului, cu formațiunile politice existente, "până la râul Olt". Regele Ungariei, Bela IV, le acorda un privilegiu (Diplomă) prin care ei beneficiau (primeau) în stăpânire mai multe ținuturi românești, dintre care cel mai însemnat era Banatul Severinului. După retragerea tătarilor, Banatul a fost reluat de unguri, în 1243, când este menționat ca ban, Ștefan Csak. Și Iorga arată că țara de dincolo de Olt (Oltenia) urma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întărirea prestigiului său-aceasta îi permitea o viitoare însușire a teritoriilor de peste Olt. Astfel, la începutul domniei tânărului rege Ladislau, prin 1273-1274, conform documentelor regești ungare din 1285 și 1288, Litovoi se revolta împreună cu frații săi. În această luptă, pentru stăpânirea Hațegului, se întrebuințau români contra românilor: Litovoi și Bărbat erau înfrânți de un magister Gheorghe, fiul lui Simon. S-ar putea ca Litovoi, crede Iorga, să fi pornit un atac împotriva regelui în înțelegere și cu acei cumani rebeli, urmăriți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trimite dregătorii în colțul acela îndepărtat din regat, ci Bărbat, fratele său, luat prizonier, este repus în drepturile sale de voievod, prin achitarea "tributului" mărit ca vasal. Răscoala antiungară a familiei voievodului Litovoi urmărea înlăturarea dominației arpadiene și luarea în stăpânire a unui teritoriu din părțile Oltului, ceea ce denotă forța militară a voievodatului său aflat în luptă cu oastea regatului. Efortul de recuperare a regilor unguri, desfășurat după 1241, nu s-a limitat la Țara Severinului, ci includea și aria episcopiei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de latini și venețieni. Prima știre (informație) despre comerțul venețian în Cumania datează din 1206, la Soldaia-oraș comercial al grecilor din Trebizonda. Faptul politic care a dat un mare avânt comerțului italian pe Marea Neagră a fost invazia mongolă din 1241. Stăpânirea mongolă a unificat drumul stepelor de la Dunărea de Jos până în China, sub o singură conducere, ceea ce a permis negustorilor, în schimbul unei vămi, să pătrundă, să cumpere mărfurile aduse de caravanele din Extremul Orient, mai ales mătăsuri, și să vândă produsele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării și Nistrului, genovezii își fac apariția mai târziu decât în Crimeea, astfel, la 1281, avem știri că negustorii din corăbiile genoveze opreau în portul Vicina, pe malul Dunării. Fostă reședință voievodală a lui Sestlav, Vicina a fost luată în stăpânire de mongoli, dar, în 1260-1261, după reluarea Constantinopolului, el intră sub controlul bizantinilor, în timp ce Dobrogea rămânea în componența țaratului vlaho-bulgar, litoralul ei, orașele-porturi păstrau legătura cu Bizanțul pe mare. În fruntea comunității creștine din Vicina se afla, pe la 1285, un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cetatea Albă, de fapt, Moncastron, oraș bizantin cunoscut încă din secolul al X-lea. În 1291, genovezii se plângeau Bizanțului de prădarea unei corăbii aflată în drum spre Maurocastron. Dar pe la începutul secolului al XIV-lea, orașul se afla sub stăpânire mongolă (Hoarda de Aur), apoi, pentru scurt timp, între 1307-1316, el trece în mâinile bulgarilor, însă mongolii l-au recucerit și l-au stăpânit până la sfârșitul secolului (1392), când a intrat în componența Moldovei. Din "Viața Sf. Ioan de la Cetatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]