38,669 matches
-
-n pene-ntruchipată? Ce poate trupul ei, sub albul chin, Decât să-i simtă inima bărbată? Fiori i se strecoară prin spinare. E turnu-n flăcări și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub cruda zburătoare, Puterea strânsă-n penele veșmânt Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă? — Asta a fost, am zis. Pauză. — De cine-i scrisă? Apoi, la mișto: — De tine? — E scrisă de William Butler Yeats, am răspuns eu și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Avea rădăcini, asta cred că vreau să sugerez. Avea niște picioare de fotbalist care o legau de pământul ăsta american! Ar fi trebuit s-o auzi pe Kay Campbell când am colindat districtul Greene sunând pe la ușile oamenilor pentru a strânge semnături în favoarea lui Stevenson, în anul doi de colegiu. Dând piept cu cea mai cumplită meschinărie republicană, cu o micime și o obtuzitate spirituală menite parcă să-ți înfrângă rațiunea, Dovlecel a rămas de fiecare dată o doamnă. Eu, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Era aprilie și era mult prea devreme ca vagoanele să fie pline. De altfel, văzuse puțini pasageri de clasa Întâi pe vaporul cu care traversaseră Canalul. În timp ce insista, un stol de turiști dădură buluc pe culoar: femei Între două vârste strângând În brațe șaluri, covoare și caiete de schițe, un cleric bătrân plângându-se că pierduse Wide World Magazine - „Citesc Întotdeauna Wide World când călătoresc“ - și În spate, transpirând, fericit de-atâtea greutăți, Însoțitorul lor, cu ecusonul unei agenții În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Și-ar fi dorit ca negocierile sale să fie cu englezi sau cu turci, dar domnul Eckman - și undeva, În fundal, enigmaticul Stein - erau din propria lui rasă, antrenați În a citi un Înțeles În tonul vocii și În degetele strânse În jurul trabucului. Pe interval apăruseră chelnerii, aducând supa. Myatt căută În buzunarul de la piept și pescui iarăși o stafidă, una de la Stein, mică și uscată, dar, trebuia s-o recunoască, ieftină. Eternul, inevitabilul război Între calitate și cantitate se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mult Înainte de-a mă fi Întâlnit pe mine. Trebuie să ai puțin simțul proporțiilor. Nu lipsesc decât o săptămână. — Bărbații ăștia, spuse domnișoara Warren vag amenințătoare și, când Janet Pardoe se ridică să traverseze piațeta, o prinse și o strânse de braț cu o forță extraordinară. Promite-mi că vei fi prevăzătoare. Oh, dacă aș putea să vin cu tine! Când aproape că ajunse În pragul gării, intră Într-o băltoacă. — Oh, uite ce-am făcut acum! Cât sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
podea, Între ei. — E al dumitale. Nu, e al dumitale. El Începu să râdă cu plăcere de consternarea ei. Ce vrei să spui? Nu-l pot primi. Trebuie să fi costat ceva lire. — Zece, spuse el mândru. Zece lire. Își strânse nodul la cravată și spuse, fudulindu-se: — Asta pentru mine nu-i nimica. Dar Încrederea lui În sine și mândria din ochii lui o Înstrăinară. Ea spuse, cu serioasă suspiciune: — Unde vrei s-ajungi? Ce crezi că sunt eu? Biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sub vulturii și săbiile Încrucișate și Îi Înfruntase astfel: Voi sunteți cei depășiți, cu mitralierele voastre, cu gazul toxic și trăncăneala despre patrie. Fără să-și dea seama, În timp ce parcurgea intervalul de la masă la masă, el Își atingea și Își strângea nodul - oricum prea strâns - de la cravată și pipăia acul ei victorian. Eu aparțin prezentului. Dar scufundat pe moment În visul lui grandilocvent, trecu cu vederea șirurile lungi de fețe de adolescenți răutăcioși, batjocura pe la spate, poreclele, caricaturile, bilețelele strecurate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un moment, dr. Czinner se lipi de zid pe-o stradă povârnită ca să le facă loc să treacă bărbaților cu armuri, lănci și cai și bărbatului torturat și obosit. Acesta nu murise pentru a-i face pe săraci fericiți, să strângă lanțurile și mai tare. Cuvintele Îi fuseseră răstălmăcite. Nu sunt spion al poliției. Dr. Czinner Îi acordă străinului prea puțină atenție În timp ce cântărea posibilitatea ca unele din cuvintele bărbatului să fi fost totuși adevărate, chiar dacă ele Îi fuseseră răstălmăcite. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fug. Am forțat geamantanul dumneavoastră spre binele cauzei. Lăsă să-i scape cuvântul „cauză“ cu răsuflarea fierbinte și tensionată, desacralizându-l până la nivelul unei parole, al unei emoții banale. — O să chemați conductorul? Omul se propti În podea și degetul lui se strânse pe nasture. — Ce Înțelegi prin cauza dumitale? — Sunt socialist. Brusc dr. Czinner Înțelese că o mișcare nu poate fi judecată după ofițerii ei. Socialismul nu era condamnat prin afilierea lui Grünlich la el, dar totuși era nerăbădător să uite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Când veni spre el, traversând compartimentul, Își dădu seama că fusese păcălit. Calmul ei era ca o piele prea Întinsă. Fața Îi era roșie de emoție și ochii speriați. Părea că nu știe dacă să râdă sau să plângă. Se strânseră unul În celălalt destul de ușor În spațiul Îngust dintre locuri. — Mi-ar plăcea ca lumina să se stingă pur și simplu, spuse fata. Stătea lipită de el, iar el o atingea cu mâinile și amândoi se legănau ușor În mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
festin. Cărase deja În camera maiorului sticlele de sherry, cele de șampanie și rața când o văzu pe soția lui venind pe drum și aducându-i propriul prânz, Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul malițios și purta niște cizme mari. El puse jos lădița cu fructe și Îi ieși În Întâmpinare. — Nu lipsesc mult, spuse el În șoaptă, ca să nu-l poată auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pogromurile, lanțurile, invidia și superstițiile care le-au provocate ar fi fost concentrate Într-o hazna Întunecată a pământului, iar el se uita acum la ele de pe margine. Făcu câțiva pași Înapoi, cu ochii la soldat, În timp ce degetele acestuia se strângeau pe trăgaci. Mă duc să-l văd pe funcționarul de la gară, spuse el, dar instinctul Îi spuse să se Întoarcă la mașină și apoi Înapoi la tren. — Nu pe acolo, spuse santinela cea prietenoasă În urma lui. În cealaltă parte. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În spatele rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare. După toată hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În fața domnului Kalebgian care Îi ieși În Întâmpinare. Se bucură că Janet putea vedea cum era recunoscut În hotelurile cele mai Îndepărtate de casă. — Ce mai faceți, domnule Carleton Myatt? Ne bucurăm teribil să vă revedem. Domnul Kalebgian Începu să strângă mâini, aplecându-se din șolduri, cu dinții lui incredibil de albi strălucind de o Încântare neprefăcută. — Bucuros să te văd, Kalebgian. Managerul e plecat, ca de obicei? Aceștia sunt prietenii mei - domnișoara Pardoe și domnul Savory. Întregul hotel e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apeluri telefonice pentru dumneavoastră, domnule Carleton Myatt, și un domn vă așteaptă la dumneavoastră În cameră. — Bun. Dă-mi cartea lui de vizită. Camera mea e cea pe care o iau de obicei? Se deplasă rapid spre lift, cu buzele strânse de agitație, pentru că În ultimele două zile prea multe fuseseră nesigure și greu de Înțeles, iar acum se Întorsese la treabă. Trebuie să fie domnul Eckman, se gândi el, fără să se mai obosească să se uite la cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lega repede. Când se văzură Într-un taximetru, În drum spre apartamentul domnului Eckman, Stein vorbi: — Savory acesta... cine este? — Doar un scriitor, spuse Myatt. — Se ține de Janet? — La modul prietenesc, spuse Myatt. S-au cunoscut pe tren. Își strânse mâinile peste genunchi și rămase tăcut, contemplând serios subiectul căsătoriei. E foarte drăguță, se gândi el, foarte rafinată, ar fi o gazdă bună și e pe jumătate evreică. — Sunt tutorele ei, spuse domnul Stein. Oare n-ar trebui să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu atâta ingeniozitate. Mai avea de făcut și vizite. La trei și jumătate, cum trecea cu mașina pe lângă hipodrom, Îl zări pe domnul Savory făcând fotografii În mijlocul unui grup de copii. Acționă rapid. De trei ori Îl claxonă din taximetru, strângând para de cauciuc, și de fiecare dată copiii izbucniră În râs. Era șase și jumătate când Myatt se Întoarse la hotel. — Kalebgian, domnișoara Pardoe se află undeva pe aproape? Domnul Kalebgian știa tot ce se Întâmpla În hotel. Doar agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la mine acasă? — Mi-ar face mare plăcere, i-am răspuns, ridicându-mă de pe șezlong. — Am putea lua prânzul și să ne petrecem toată după-amiaza Împreună. Casa are cel mai tare living săpat În piatră. Mortal, nu alta, spuse ea, strângându-și sacul și punându-și sandalele aurii din piele. În Careyes este o idee general acceptată că lipsa unui salon de primire săpat În piatră Înseamnă moarte din punct de vedere social. Dacă nu ai așa ceva În casă, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
casual foarte plăcut. „Nu e chel“, remarcasem fericită observându-i claia de păr castaniu, o binecuvântare de care, din păcate, duc lipsă mulți bărbați de treizeci și patru de ani. „Zâmbet cuceritor“, m-am gândit, roșind fără să arăt atunci când mi-a strâns mâna. Avea o expresie veselă, iar ochii verzi Îi străluceau șăgalnic. „Are cel puțin 1,90 Înălțime“, calculasem eu, uitându-mă la el. Cred că, fără să Îmi dau seama, Îmi ziceam: „da’ bună moștenire genetică mai are“. —Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu că Îți plac la nebunie Donalzii mei? mă Întrebă Lauren, luând un gingertini de pe tavă. El și Melania sunt cuplul extrem din revistele de scandal. Chiar atunci apăru Hunter. Mă sărută pe obraz și apoi Întinse mâna ca să o strângă pe a lui Lauren. Lauren i-o prinse, gâfâind melodramatic: —Hunter! Nemaipomenitul proaspăt soț care dispare! Sunt atât de Încântată să te cunosc! Își aruncă brațele În jurul lui Hunter și Îl Îmbrățișă cu căldură. —Dumnezeule, cât ești de chipeș! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hunter este foarte de treabă. Mă ajută cu ceva la care lucrez. Foarte drăguț din partea lui. — E drăguț, nu-i așa? am spus eu, zâmbindu-i lui Hunter. Am simțit cum mi-a Înconjurat talia cu brațul și m-a strâns cu afecțiune. — Da, e un soț foarte atent, zise Marci, adresând, În mod evident, aceste cuvinte Sophiei. —Fetelor, ajunge, rosti Hunter, părând să nu se simtă În largul lui. —Sylvie, ești drăguță să mă lași să ți-l fur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Loren orientală. Pielea ei avea culoarea unei costisitoare praline Fauchon, iar pletele ei negre, lungi până la umeri, luceau ca o peliculă de petrol. Gene de lungimea celor ale lui Bambi Îi Înconjurau irișii de culoarea jadului, iar decolteul ei era strâns Într-o rochie cât se poate de generoasă. Avea aerul disprețuitor și eleganța unei bombe arabe ucigătoare. —Salome, trebuie să fii discretă, spuse Lauren În părul lui Salome. Tonul ei era oarecum acela al unui șef. Salome privi În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la nebunie să fie fotografiată. Deși părea la fel de sofisticată ca o panteră, Bungallow 8 era doar al doilea club de noapte În care Salome fusese vreodată. A Început să se dea În vânt după bărbați și după votcă și a strâns la papuci În Bungallow 8 de parcă erau obiecte de artă. Într-o noapte, a fost zărită În timp ce Își făcea de cap cu Shai Fledman, un americano-israelian care se ocupa de proprietăți imobiliare. Din nefericire, Faisal a citit despre soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Niciodată să nu ai Încredere Într-un bărbat care e mereu În călătorii de afaceri? Într-o clipă, strălucirea mea pariziană se risipi și am simțit din nou familiarele spasme de paranoia. Deodată, Hunter mă luă În brațe și mă strânse lung, cu multă căldură. —Doamne, ce dor o să-mi fie de tine, spunea el. Și mie, am șoptit. — Ce faci la Moscova? interveni Sophia. E o groapă, nimic mai mult. Cu mâinile Încă În jurul lui Hunter - foarte posesiv, recunosc - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
timp În urmă, că sunt nebunește Îndrăgostită de el? —De cine? am Întrebat-o, căci nu mai puteam nici pe departe să țin pasul cu ceea ce se Întâmpla În viața sexuală a lui Lauren. —De Giles, spuse ea, apucându-mă strâns de mână. Brusc, expresia feței deveni neobișnuit de vulnerabilă și de dulce. — Păi, chiar sunt. Sylvie, Îl iubesc la nebunie. Exact așa cum am prevăzut. —Deja? i-am spus, cu Îndoială. Nu mai e nici o speranță. Nu o să-l mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]