5,950 matches
-
îngrijorată. I-a întins femeii o cutie cu batiste de hârtie. —De ce nu vrea? Trebuie să înțeleg că nu e la fel de încântat să aibă un copil? Alison a clătinat din cap și a luat o batistă, după care și-a suflat nasul zgomotos. — Nu, nu e vorba de asta. Și el e la fel de dornic ca și mine să avem un copil, numai că el e de părere că pruncul ar trebui să fie conceput pe cale naturală. —Am înțeles. —E o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Și probabil că m-am simțit respins. Iar Deborah a fost acolo ca să-ți spună poezioare și să-și desfacă picioarele? a pufnit Julia. Ce emoționant! Ei, acum ai un copil, nu?! James a dat din cap și și-a suflat din nou nasul. Se mai calmase puțin. —Mă gândeam... Știu că nu e deloc o situație ideală, dar, până la urmă, poate că așa e cel mai bine. La început, Juliei i s-a părut că nu l-a înțeles bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus că poate să și-o țină. Eu mi-am închiriat un apartament cochet și nu vreau decât o mică sumă de bani - atât cât să mi-ajungă vreo doi ani, până mă pun, din nou, pe picioare. Julia a suflat o șuviță de păr care-i aterizaze în ochi. —O să-mi deschid propria agenție de PR. O să închiriez firmelor personal temporar pentru evenimente de amploare. Cunosc domeniul ăsta ca pe propriul meu buzunar, așa că mi se pare că e decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de acord, a intervenit Julia dând din cap. Eu am fost așa de jalnică. M-am simțit atât de recunoscătoare că James și-a părăsit nevasta pentru mine încât aproape că m-am transformat într-o gheișă. Alison și-a suflat nasul într-o batistă de hârtie. Însă trebuie să-mi recunosc eșecul. Atitudinea lui Luca față de infertilitatea mea n-a fost nici ea de ajutor, dar, în esență, problema e că eu nu mai am puterea să mă lupt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la capătul erg-ului ce se deschise în fața lor, nesfârșit, o întindere fără zări formată din miliarde de pietre negre crăpate de soare și un nisip foarte gros, aproape pietriș, pe care vântul nu izbutea să-l ridice decât atunci când sufla nebun, în timpul marilor furtuni. Gacel știa că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia seacă a unui vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar surpătura produsă de vreo salină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
taie beregata celor ce dormeau. Dar n-a făcut-o, mărginindu-se să-și miște un pic trupul și să așeze mai bine una din pietre, ca să-l apere de soare. Căldura creștea, dar stratul de nisip îl izola și sufla o ușoară briză ce făcea aerul respirabil, fără zăduful insuportabil din interiorul salinei. Erg-ul făcea parte din lumea lui și petrecuse nenumărate zile îngropat așa, așteptând o turmă de gazele. Le lăsa să se apropie încet, rumegând lujerii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și-și aprinse o țigară, în timp ce coloana de soldați și captivi începu să coboare colina stâncoasă spre șes, unde așteptau mașinile. — Legea voastră, făcută de tuaregi pentru tuaregi și în folosul lor, nu mai are valabilitate în fața legilor naționale. îi suflă fumul în față. — Soțul tău n-a vrut să înțeleagă cu binele și acum va trebui să-i explicăm cu răul. Nu poate face ce a făcut el argumentând că tradiția îi permite și că deșertul e destul de mare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
amurgurile cu un cer roșu, când umbrele se prelungeau peste deșert ca și cum ar fi vrut să atingă marginea zării; și nopțile parfumate și dense, la lumina focului, repetând neobosit legende deja știute. Le era frică de harmatan, care vuia când sufla, și de secetă; iubeau întinderea fără vânt, întunecimea norilor care se deschideau pentru ca pământul să se acopere cu un covor verde de acheb. Capra care murea, tânăra cămilă care în sfârșit rămânea grea, plânsul celui mic, râsul celui mare, geamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-un scurt somn care să-i permită să-și redobândească forțele sau să se întoarcă în minte la ai săi. în sfârșit, în zorii tulburi ai celei de-a treia zile, când un vânt insistent și lipicios, ce-ți sufla în față nori de praf cenușiu și înăbușitor, te împiedica să distingi conturul obiectelor mai departe de cincizeci de metri, străbătură un grup de căsuțe de chirpici, o matcă secătuită și o piețiucă urât mirositoare și se opriră chiar în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mână invizibilă. După ce privi spectacolul un timp, Gacel ajunse la concluzia că mâna aceea aparținea unui bărbat grăsuliu și predispus la apoplexie, care se agita încontinuu, ridicându-și și coborându-și brațele, de parcă puseseră stăpânire pe el tâmpenia și nebunia, suflând într-un fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar fi coborât chiar din gura Celui de Sus. Era important bărbatul acela, nu încăpea îndoială, în ciuda feței sale roșii și a petelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Madani, omul care îi răpise nevasta și copiii. Luă o hotărâre, își adună lucrurile, traversă strada cu pas sigur și se apropie de grăsanul apoplectic, care-l privi evident mirat, dar fără să înceteze să-și agite brațele și să sufle în fluier. Se opri în fața lui: — Ministrul Madani locuiește acolo? întrebă cu voce gravă și profundă, care-l impresionă pe polițist la fel sau poate chiar mai mult decât înfățișarea lui ciudată, veșmintele și chipul acoperit de văl până la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apogeul în secolul al V-lea î.e.n. Popor de păstori nomazi, cunoscut și cu numele de foulbés, care locuiește în savanele din Africa Occidentală, din Senegal până în Camerun, azi în mare parte sedentar. Vânt din est, cald și uscat, ce suflă dinspre Sahara asupra Africii Occidentale. PAGE FILENAME \p D:\Carti operare\Tuareg\Tuareg 1 a.docCarti editura\Tuareg\Surse\Listat\Tuareg.do PAGE 161 PAGE \# "'Página:
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
punem nădejdea în niște moșteniri care ar compensa ce n-au fost în stare să ne dea părinții ăia.. 2 Asta fusese într-un martie friguros - rămăsese singură cu Mugurel, de doi ani pe atunci, în garsoniera asta prin care sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aicea, în patul Mirelei. Ba tocmai că după o vârstă se spune că-i normal să dormi tot mai puțin, poate ca o compensație în vederea somnului de veci care te adulmecă, te paște și te pândește, îl simți cum îți suflă-n ceafă. Oricum, timpul trece altfel, zilele vieții tale se mișcă tot mai repede și n-ai decât să te gândești cu jind la vremurile copilăriei și ale tinereții, când fiecare zi dura cât o viață, și uite acum, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi zis că adună probe de divorț. Odată se ascunsese în scara blocului și stătuse trei ore cu ochii pe ușa ei, simțind vreun bărbat care ar fi intrat sau ar fi ieșit, nemaiândoindu-se de curvăsăreala pe care i-o sufla în gură stricăciunea aia de Roșioara. Se pregătise Velicu al meu pentru tot ce-ar fi fost mai rău, da, avea în buzunar un ditamai cuțitu’ de bucătărie, pe care nu s-ar fi dat în lături să-l folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de curvă ordinară care nu se mai satură, și i-a dat două smetii peste gură de a umplut-o de sânge... A mai dat de câteva ori și-ar mai fi dat până n-ar mai fi auzit-o suflând, dacă nu și-ar fi luat ăia seama că se îngroașă gluma și cine știe de ce ar fi fost în stare. Era pornit, Mirelo, să te calce-n picioare și mai mult nimic dacă nu l-ar fi ținut prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi ca și un dar de la Dumnezeu, de care ar trebui să te dovedești vrednic în permanență, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. E pur și simplu o crimă o femeie pe care s-o ții mereu lângă tine, să-i sufli-n cur zi și noapte, iar în felul ăsta ți-ai face o idee despre cel care ești, contemplând-o neîncetat, până dincolo de cea mai grea sațietate, fiindcă niciodată nu-i de ajuns, mereu rămâne ceva de spus, de aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce impresie-ți faci, domnu’ Ogrinjan, că copiii mei ie ca ăștia de-aici? Aulică, cu mâna mea i-aș omorî! Toți trei, da, io v-am făcut, io vă omor! Păi, ce vorbă-i aia?! Copiii miei? Nu-mi suflă-n față! De mici i-am învățat! Și să fie spirt, auzi, spirt! Și să nu iasă din cuvântu’ mă-sii. Să-și spele rufele, da, și curățenie, la mine-n casă lingi miere de pe jos, da, și la gătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a dus-o el vreodată prea strălucit, dar ca-n vara asta, parcă nu-și amintește... Ba taci că-i bine. Nu fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael o vedea prin ușa întredeschisă, în fața aragazului, amestecând într-o cratiță mare, și câinele scâncind și frecându-se de coapsa ei ca un copil răsfățat peste măsură. Se împingea în ea nerăbdător și parcă se grăbea spunându-i să sufle-n foc, să facă ce-o face și să-i termine mai repede mâncarea. Îl împingea și-l înghiontea și ea cu genunchiul și lăsându-se cu fundul pe capul sau pe spinarea lui, dând parcă să se așeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de la spate pe un drum pe care pașii o duceau parcă fără voia ei. N-ar fi vrut să ajungă vreodată la capătul acelui drum. Prea e frumos copilul ăsta ca să nu merite... Ia-l, ține-l, să nu-i suflu fumu-n nas. Oftă; o osteniseră joaca și râsul cu copilul. Aprinse altă țigară. Să aerisești după ce plec. V-am afumat. Tu fumezi? — Asta mi-ar mai trebui. Să mai dau banii și pe țigări... — Foarte bine că nu fumezi. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu-i nevoie să te bagi; mă descurc io și singur... Îl trăgea de mână cam fără convingere, și Rafael tot fără convingere împotrivindu-se, pornit pasămite să se bată pentru obrazul și onoarea terfelite și sângele curs, și Mărgărit suflându-și nasul și ștergându-și mucii și sângele cu dosul palmei și scuturându-i jos pe pietriș, și pe urmă o luă spre masa lor și uite-l întorcându-se prin aglomerație cu cele două scaune de plastic deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine. Elenuța intrase-n disponibilizări. Trebuia să-și caute de lucru. Femeie trecută de patruj’ de ani, singură cu-n copil... Vezi bine că fiecare le știe pe-ale lui, dragostea mea. Păi, tocmai că sărăcia-i boală care se suflă din gură-n gură, drept pentru care trebuie să ne ținem departe unii de alții. În rest, cine? Păi, Getuța, deh, asta venise-n urma sora-si... S-au pomenit cu ea la ușă pe primăvară, cu un borcan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ținte, geci de piele, și ce noroc și bucurie pe capul Mirelei cu musafirii ăștia de la miezul nopții puși pe fapte mari, chitiți să-și trateze gazdele cu câte și mai câte delicatese... Au văzut doar că pe-aici cam suflă vântul, așa că, fără să le spună nimeni, s-au dus la non-stopul din colț după bere, chipsuri, alune, banane, salam și cașcaval pentru sandviciuri și două sticle de coniac Alexandrion. Ca pentru ultima noapte petrecută aici, ei fiind în trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sigur că Linda a fost cea care le-a dat ălora numele lui Lesley, nu? zise ea, schimbând macazul. Nu există dovezi, dar toată lumea e de părerea asta. Cine altcineva să fi fost? Rachel ridică din umeri. — Chiar așa, cine? Suflă fumul de țigară, Îngustându-și minunații ei ochi. — Trebuie că Lesley umblă să-i ia gâtul Lindei. Se pare că a urlat la ea - la Linda, adică - În birou, ieri. — Lou zice că Linda nu și-a pierdut calmul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]