3,864 matches
-
cu toții onorați de o vizită a prințului poeților toscani și că nu vei găsi cu totul inutil pentru spiritul domniei tale dacă vei lua parte la una din Întâlnirile noastre. Când vei veni? — Chiar azi, dacă nu vă e cu supărare. Cuvintele dumitale mi-au aprins dorința În suflet. Dacă asta nu intră În conflict cu planurile voastre, se Înțelege. — Nu, dimpotrivă. Azi e o zi mai bună decât altele. Tocmai aveam de gând să ne adunăm. Te aștept la asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cine e vorba? exclamă Dante. — Lângă Porta Romana, prăvălia meșterului Teofilo, spițerul. Poate că el e mortul. — Poate? Ce Înseamnă asta? — Trebuie să vezi cu ochii dumitale, Îți spun. E la fel ca data trecută. Dante făcu un gest de supărare. I se părea că retrăiește noaptea de la San Giuda. Se ridică pentru a-l insulta pe Bargello, dar ceva din privirea omului Îl opri. Îl văzu cum se precipită pe scări, spre polițaii Înarmați cu lănci care Îl așteptau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ochii lui înfrigurați, cum Daru îi desface legăturile. Când se văzu dezlegat, își frecă între ele încheieturile umflate, apucă paharul cu ceai și sorbi lichidul fierbinte cu înghițituri mici și dese. - Așa, spuse Daru. Și încotro, dacă nu-i cu supărare? Balducci își ridică mustața din paharul cu ceai: - Aici, fiule. - Ciudați elevi, n-am ce spune! Dormiți la mine? - Nu. Eu mă întorc la El Ameur. Iar tu o să-l predai pe omul ăsta la Tinguit. E așteptat acolo. Balducci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
putem să ne relaxăm și să ne savurăm week-end-ul. Să lăsăm munca la o parte. — și mai bine. Am zâmbit. Salut, ursulețule, mi-a spus Randall, crăpând ușa de la noul nostru dormitor comun. Ce bine. Cu toate că încă nu-mi trecuse supărarea din cauza faptului că Randall mă lăsase cu ochii în soare pe ultima sută de metri, trebuia să recunosc că iubitul meu arăta, ca de obicei, delicios de frumos în costumul lui ușor mototolit, după o zi lungă la birou. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
n are de ce să-ți fie frică, pe dinafară n-o să rămînă nimeni. Fă-te frate cu dracu’ pînă treci puntea, ce-o fi rău în asta? îmi vine să vă sparg capul la toți în secunda asta, îți înțelegem supărarea, dar crede-ne pe cuvînt c-o să-ți treacă mai repede decît îți închipui, mai bine ia de-aici o banderolă din asta și pune-ți-o la braț, i se recomandă de către un tip care mestecă gumă și scuipă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Gulie, e doar un fel de-a o spune. — Dacă vreți să ieșiți din schemă, e de-nțeles, nu e nici o problemă, spune Roja. Acum poate că o să vi se pară că a fost o luptă oarbă, nu e nici o supărare, adaugă. Prea le vedeți toate doar în alb și negru, spune Dendé. Și dacă tot ziceam că există un trădător printre noi, spune Roja, dîndu-și seama că e timpul să pună punct discuției, de ce n-aș fi chiar eu? N-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mentală și de oboseală fizică în momentul în care explozia de energie a luat sfârșit. Pasajul următor dintr-un text vechi intitulat Cronica adunării de pe Muntele de la Apus, tradus de John Blofeld, scoate în evidență importanța centrală a echilibrului emoțional: Supărarea și melancolia sunt dăunătoare. Furia subită este dăunătoare. Afecțiunea excesivă față de cei dragi este dăunătoare. Practicarea continuă a sporturilor de teren este dăunătoare. Pierderea timpului bârfind și făcând glume este dăunătoare. Băutura în exces și mâncatul în cantități mari sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pe care le fabrica cu ușurință și Încântare după o metodă deprinsă Încă din armată, provocau doamnei Moduna obișnuitul acces de tuse. Ca să se ferească de ea fără a părăsi bucătăria sau a deschide larg geamurile, cum avea obiceiul, spre supărarea domnului Moduna, Își ascunse nasul În gulerul paltonului pe care Flavius-Tiberius i-l puse În brațe după Împărțirea darurilor, gata să-l Îmbrace În orice clipă și să dispară din nou pentru o vreme, așa cum cândva făcea bărbatul ei urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
curiozitatea avidă sau blazarea mimată a turiștilor, nici graba celor Între două trenuri. Mă Înspăimântați, domnule profesor. Când ați avut timp să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul de ironie și reticență din glasul bătrânului Îl făcea pe Petru să regrete excesul de politețe, dar și să pândească, ori să provoace, de ce nu, șansa unui dialog oricât de firav. O revanșă, În cele din urmă, asupra acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
facă infarct. Apoi a oprit o mașină a poliției, iar băieții au anunțat captura prin stație. Ellis Loew își făcu loc printre tehnicienii de la laborator, cu Fritzie Vogel pe urmele lui. Tehnicianul-șef se luă cu mâinile de cap de supărare. Un val cacofonic de speculații umplu biroul. Apoi se auzi un fluierat strident, iar Russ Millard strigă: — La naiba, dați-vă la o parte și lăsați-i să-și facă treaba! Și păstrați liniștea. Ne-am executat. Tehnicienii se aplecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai ști ceva una de alta după ce tații noștri se vor duce fiecare în drumul său. Gândurile mi se duceau înainte și înapoi, ca suveica unui imens război de țesut, așa încât atunci când am auzit glasul mamei strigându-mă, era ceva supărare în acel glas. Ne lungiserăm prea mult. Ne-am întors repede, ținându-ne de mână, înapoi la focurile unde se gătea. Apoi am încercat să stăm cât mai mult împreună. Le vedeam pe mamele noastre cum se urmăresc cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deja centura Tabeei și se apropiase de mătușa mea cea cu capul acoperit de bănuți strălucitori. În câteva clipe, țipa la Ada cu o furie pe care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână tunete și fulegere. Supărarea Rebecăi era teribilă. - Vrei să-mi spui că sângele ei a fost irosit? Ai închis-o undeva singură, ca pe un animal? Ada s-a ghemuit și a dat să-i răspundă, dar Bunica și-a ridicat pumnii: - Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat, văzând că era o problemă între femei. Ada s-a târât afară, dar Tabea s-a aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâinie în vocea ei atunci când îmi cerea să aduc apă, să am grijă de ceilalți copii sau s-o ajut pe Zilpa la țesut. Ori de câte ori vorbea cu mine, mi se umpleau ochii de lacrimi, gâtul îmi înțepenea de rușine și supărare și dădeam cu piciorul în pământ: - Ce s-a întâmplat? Ce e cu tine, mă întreba de trei ori pe zi. Nu era nimic cu mine, credeam eu. Lea devenise repezită, acră și imposibilă. Cumva parcă îmbătrânise cu mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a fost bun. Simon și Levi erau siguri că Hamor îi înșelase cu bună știință și-și alimentau unul altuia furia vorbind despre ceva ce ei numeau umilirea lor. Cam pe când a doua fântână săpată începea să dea apă bună, supărarea lor devenise parte din ei, ca propriile nume. Eram recunoscătoare că nu trebuia să-i văd prea des. Mă speriau cu privirea lor neagră și cu cuțitele lungi care le atârnau tot timpul la brâu. Când a venit primăvara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi s-a hotărât să mă lase în plata Domnului. Nu ținea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit că la prima supărare va prefera să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătându-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
părul, gura i se strângea ca o pungă și slăbise. Nu m-a întrebat nimic, nici măcar cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrânețea, egoismul său și Luchi înăbușiseră în el orice sentiment. Uitase până și supărările pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gândul să-i cer scuze că mă înverșunasem ca un prost la proces împotriva lui, dar n-am mai adus vorba despre asta. Omul din fața mea îmi era complet străin. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încât în loc să plec am devenit tandru. Am strâns-o cu brațul teafăr și am stat lipiți unul de altul până ce mirosul ei m-a amețit. Atunci am pornit pe coridor, ținând-o de mână, deși nu era nevoie; îi trecuse supărarea și mergea alături de mine. Numai după ce și-a dat seama că trecusem de ușa camerei mele m-a întrebat cu o voce voalată de emoție: „Unde mergem?” I-am spus doar atât: „Vei vedea”. Francisc era ca de obicei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asta. — Da, dar Îndrăznesc să spun că și mama ta a vărsat o lacrimă când te-ai Însurat. — Maman? spuse Du Maurier, vizibil amuzat de idee. Bătrâna n-avea sentimentalisme din astea. Știi, În timp ce eu mă Îmbolnăveam de neliniște și supărare din cauza logodnei prelungite, ea mă sfătuia să-mi iau o țiitoare - o mică grisette, sau echivalentul ei Cockney. — Adică... În loc de Însurătoare? Henry era stupefiat de această mărturisire. — Nu, până la Însurătoare, preciză Du Maurier, idee care lui Henry nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar, până acum, dumneavoastră ați fost critic de operă. Știți câte ceva despre arta dramatică... — Așa este. Cu toată modestia, cred că pot afirma că știu mai multe despre arta dramatică decât majoritatea tembelilor care scriu despre ea prin ziare - fără supărare, tinere. — Fără. Eu știu foarte puțin. Mă Întrebam ce părere aveți despre piesa de astă-seară... și despre huiduieli. Shaw Îl privi scrutător. — Unde locuiești, domnule Wells? — În Mornington Crescent. — Și eu mă Îndrept În aceeași direcție. Dacă dorești, putem merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acceptabil cu un an Înainte - din profil, așezat la masa de lucru cu o pană În mână, privind În gol ca și cum ar fi căutat cuvântul potrivit -, dar era un tânăr cam nestrunit și indisciplinat, care Îi provocase tatălui său multă supărare prin gustul pentru traiul pe picior mare și nopțile pierdute, uneori În tovărășia dubiosului anturaj al prințului de Wales. Vedea tulburările de la teatru ca pe o bătălie În războiul dintre cultură și anarhie, „tentativa deliberată a unei bande de turbulenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
le citi). Putea trece ușor peste el, plecând de la premisa că cititorii Îl cunoșteau și concentrându-se asupra subiectului care Îl interesa cu adevărat: faptul paradoxal că succesul uluitor al lui Trilby parcă Îi adusese lui Du Maurier mai multă supărare decât bucurie și ceea ce revela Întregul fenomen cu privire la cultura și societatea contemporană. În micul salon al apartamentului din hanul de la Dunwich, Îi dictă lui MacAlpine un lung articol În care prezentă viața lui Du Maurier și Îi evocă personalitatea, inserând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
moartea preaiubitului ei William. „Mă Întorceam din Devonshire pe 29 august când am aflat din ziare vestea morții fratelui dumitale și te compătimesc profund, dragă dle James, căci știu cât de devotați vă erați unul altuia și că această imensă supărare vine Într-un moment În care ești mai puțin pregătit să o Înduri“ - căderea nervoasă a lui Henry, misiunea de ajutorare În care porniseră spre Europa, greaua călătorie de Întoarcere până În America, deteriorarea bruscă a stării lui William și moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la o sporăvăială glumeață, cu cineva aidoma cu popa satului. Noi ne jucam!... Și, după ce ne-am jucat, ce ne-am jucat, numai o dată ce ne-am pornit pe hârjonit. Eu m-am pornit. El s-a pornit... Și El, de supărare c-a alunecat și s-a lovit cu rotocolul aurei de parmalâcul șopronului, numai o dată ce pune mâna pe-o cărămidă... Și, pac! Mă altoiește cu ea în moalele capului... Capitolul 11 ZIUA A ȘAPTEA: "SĂ NU FOLOSEȘTI, ÎN CHIP NEDEMN
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o mai înșfăca pe vreuna de cîte-o ureche. O cârpea, dacă era s-o cârpească. Și-o potrivea, la loc, pe genunchi. Și-o descosea cu binișorul: - Spune, fă!... Că te dau cu țeasta de pereți, de uimire și de supărare!... Ce cauți tu la mine, fă, zăltato?! Făcea o pauză. Își mai scăpăra o țigare. Mai pipăia, pe tăblia noptierei, după un medicamentul de întremare. - Ce-am scris, fă, eu, pe pământul ăsta... Ca să vii tu croită, în limbă, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]