3,733 matches
-
atitudine de ostilitate la adresa mea, nu era nicidecum o relație normală medic-pacient, nu mi-a răspuns la ce îl întrebasem și la un moment dat îmi întinde o hârtie să semnez pentru internare. Îi spun că nu semnez, se arată surprins, iar apoi iese din cabinet și lipsește vreo două minute. Nu mai era nimic de spus, plec, dar pe holul spitalului mă aștepta o altă surpriză: trei gardieni ai spitalului postați printre cei care așteptau în hol, îmi barează drumul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de comportament, cel puțin formal, la acest om. La ultima sa aniversare onomastică, a declarat că nu mai este atras de petreceri, de fast și ,,mâncat friptane”, petrecând ziua în liniște, în meditație, gândindu-se la cele sfinte. Am rămas surprins! Apoi cu prilejul ninsorilor abundente care au făcut probleme unor oameni nevoiași, acesta cu de la sine putere, s-a dus să ajute oamenii pe cheltuială proprie. — Domnule Becali, faceți aceasta pentru imagine, l-a întrebat reporterul . — Ce imagine, eu nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de totală fericire. S-au iubit ca o pereche de tineri laponi lângă igloo-ul lor din nesfârșitele întinderi albe de dincolo de cercul polar. De aceea parcă nici nu s-au bucurat prea tare atunci când în mai puțin de zece ore, surprinși că timpul trecuse atât de repede, ciobănașul, călăuzul lor a apărut victorios cu cheia dela ușa cabanei pe care le-a deschis-o și i-a invitat înauntru ca un veritabil maistru de ceremonii nupțiale. Niciodată nu și-a putut
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
frumos și adevăr" arată, în mod clar, linia sigură și dreaptă pe care și-o trăsese. Recitind-o astăzi, mă găsesc puțin surprins să constat că ea nu cuprinde și cuvântul dreptate (nu drept, care e cu totul altă ceva). Surprins, pentru că nu mă pot înșela deloc în privința principalelor obiective ale gândirei noastre ca și în privința atitudinei noastre față de marile probleme ale timpului. Mă-ntreb totuși: era neapărat necesar să figureze. Între adevăr și frumos, prezența justiției nu e presupusă? Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
după schimbul de salut a urmat întrebarea cu care eram obișnuiți la începutul fiecărui an școlar „cine a fost în tabără să se ridice în picioare”. M-am ridicat și eu în picioare. Toți colegii mei din clasă au rămas surprinși, văzândumă în picioare. Cred că își aminteau de scena petrecută cu nici trei luni în urmă. Fiecare elev a spus unde a fost în tabără. Eu am rămas ultimul și la auzul cuvântului „Năvodari ”s-a făcut brusc liniște în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și amabilitatea față de cei de lângă ei. Zilele trecute, am avut o astfel de surpriză plăcută și în România. Eram la casa unui supermarket, iar casierița, văzândumă cu mânan ghips, mia zis: „Dacă vreți, vă pot pune eu produsele in pungă.“ Surprins, iam răspuns căi mulțumesc, dar că maș putea descurca și singur. La care ea mia răspuns: „Dacă pot să fac o faptă bună, de ce să no fac?“ Și mia pus, fără alte comentarii, lucrurile pe care le cumpărasem în pungă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
piramide a fost că Într-o zi vor trăi din nou. O noapte sfîșiată de fulgere face acum marea să lucească violent pentru ca În clipa următoare să o carbonizeze. Stau la pîndă, așteptînd viitorul fulger și apoi voi număra secundele, surprins cînd voi auzi, În locul unui țipăt, un zgomot ca o stîncă rostogolită și scufundată În valuri. Deschid un album de artă greacă și mă izbește și mai mult liniștea statuilor. În definitiv, contează mai puțin dacă o asemenea Eladă a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nevrotic acut, instinctele umane îi sfârâiau ca niște fire electrice lăsate la întâmplare. Încerca uneori să ridice scame imaginare de pe jos, să mute obiectele dintr-un loc în altul, i se părea că nimic nu este în ordine. Ea rămânea surprinsă, fără cuvinte, aerul din piept îi părea greu, iar soluția cea mai la îndemână era rugăciunea. Îi era frică. Până și cuvintele rugăciunii îi păreau o capcană. Încerca să se poarte calm și nu îndrăznea să-și afirme nevinovăția. Păreau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
câteva persoane cunoscute, apoi ajunse pe o stradă principală. La ultimul colț, niște copii jucau fotbal, iar mingea le sărea în toate direcțiile. Când ajunse la ,,Crinul alb” observă că unitatea era deja deschisă, iar iubitul ei o aștepta. Rămase surprinsă. Nu stabiliseră nici o întâlnire. La vederea ei, bărbatul o salută așa cum numai el știa s-o facă, într-un mod plăcut. Îi sărută mâna așa cum o mai făcuse și altădată. O apucă ușor de un obraz și-i șopti aproape de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un profund respect din partea acelei persoane. Asemui cele două situații și le găsi banale. A. Primele semne La întoarcerea lui Valentin dintr-un sanatoriu de recuperare pentru boli nervoase, unde stătuse timp de șase luni de zile, Carlina rămase profund surprinsă văzându-l atât de schimbat. Părea extrem de obosit și foarte slăbit. - Valentin, începu ea pe un ton afectuos, nu crezi că ar trebui să te vadă un medic neurolog, să îți facă eventual un consult mai amănunțit înainte de a te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
avea multe restricții precise. Spera ca cineva să-i dea într-o bună zi o veste nemaipomenită și să-l scoată de acolo. Când maică-sa plecase și-i spuse că va rămâne acolo pentru mai mult timp, el rămase surprins, făcu ochii mari de uimire și-i zise : - Da mamă, dar vin și eu cu tine! - Poate că ai dreptate, s-ar putea să fie alegerea cea mai bună, dar momentan ești mai în siguranță aici, acasă. Trebuie să rămâi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să plece sub privirea ta. Viața ar fi plictisitoare. Dar azi, avusese o surpriză de proporții. De ce oare ar fi trebuit să apară aici în fața ei? Nici furia, nici lacrimile, nici bucuria nu-i puteau atenua șocul. Era atât de surprinsă încât nu putea să-și găsească echilibrul. Își înfrânse impulsurile sufletești care în momentul acela o copleșeau, ascunzându-le sub masca demnității de care trebuia să dea dovadă o femeie. Cât timp acea față cunoscută stătea sub ochii ei, nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Totul se datora unei întâlniri întâmplătoare. Era o brunetă sălbatic de frumoasă, cu ochii mari și limpezi de culoarea nucilor verzi, iar părul îi era lung și lucios. Nicky i-a propus căsătoria de îndată ce a cunoscut-o. Ea păru destul de surprinsă. O cunoscuse și pe Carmen într-un restaurant când venise în vizită la Niky iar acum venise hodoronctronc cu propunerea asta. Nu-i căzuse bine deloc. Nu pentru că nu ar fi avut încredere în el, ci pentru că era prea devreme
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
făcu semn să se așeze la masa ei. - Dacă cineva mi-ar fi ghicit că te voi revedea, nu aș fi crezut! - A trecut mult timp de când nu ne-am văzut. Destinul e plin de ciudățenii, zise Carlina. - Sunt foarte surprins! Ești neschimbată. - Cum?! - Am vrut să îți spun că arăți bine și ești tot atât de frumoasă, așa cum ai fost mereu. Știam că ești dincolo, peste graniță. Când ne-am despărțit, acolo ai plecat. - Da. Așa este. Dar m-am întors acasă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cărei împletituri și reliefuri palpita și aruncă raze scurte.” reflectă imaginile, iar nu suprafață lucioasa și opaca. Personificata, acceptă prezența lui Antipa, stabilind o comunicare bizară : ,, (...) oglindă îl primește, adâncul ei fumuriu, rare sclipiri, greu și nestatornic că mercurul”. Imaginea surprinsă este deformata, iar legile fizice - abolite în favoarea unei imaginații debordante care înlocuiește materia cu esență ei sublimata și spiritualizata: ‚, Capul lui Antipa răsucindu-se brusc, împotriva așezării sale, parcă ar privi acum printre picioarele lui larg depărtate, gura i se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Oscar Han, 1933) până la recunoașterea postuma a valorii operei sale care „autoritara și singulară, constituie ea însăși un capitol aparte al artei românești așezat însă, cu certitudine, în imediata vecinătate a celor mai mari contemporani” (Radu Ionescu, 1996). Deși pare surprins că într-un bildungsroman, artistul nu se încadrează într-o fluenta și clasică formare ca artist, ci mai degrabă, daca nu i am cunoaște existența-i dramatică, ne-ar încântă cu ciudățenii fermecătoare. Tancrède Viala își exprimă încrederea că, deși
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
trepte spunînd ceva ce nu înțeleg, îmi pun întrebarea dacă nu cumva se crede Napoleon, că prea e ciudat mersul ăsta al lui. E drept, ca om, Marinescu mi-e simpatic, dar modul lui de-a discuta, acum, mă înfurie. Surprins că nu mă vede lîngă el, Marinescu se oprește, mai stă o clipă pe loc, aplecat de spate asemeni interpretului principal din serialul Columbo, apoi se întoarce spre mine, clipind surprins din ochi cînd mă descoperă rămas pe locul unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu am mai avut cîndva o ciocnire, trîntește stiloul pe birou, nervos că a fost deranjat și ridică privirea, gata să mă expedieze la vreun adjunct sau să-mi țină vreo teorie. Dar observ că mă privește nedumerit, ba chiar surprins, face un gest prin care își retrage capul între umeri, îmi răspunde la salut tot cu un "bună ziua", apoi se întoarce spre cel cu care l-am găsit discutînd și-i spune, în timp ce-și tamponează chelia cu batista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sa. Am adus contractele, vorbesc cu glas scăzut, așezînd dosarul pe biroul economistei. Știi, surîde doamna Teona, credeam că te-ai rătăcit prin hățișul atîtor semnături. Lucru previzibil dealtfel, rîde ea, scoțînd din sertar o țigară, timid cum ești... Întorc surprins capul. O văd cum se ridică puțin, răsucește scaunul sub ea, își scoate genunchii de sub birou și rămîne cu ei alăturați, învăluiți de privirea mea fixă. Are genunchi frumoși! Pot să văd și eu contractele? mă întreabă. Să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cap. Mergeți la I.L.L. și spuneți-le să caute cu atenție. Mă întorc cu gînd să mulțumesc pentru indicație, dar funcționarul cel scund și ager se apropie de colegul său și-l întreabă: Pavele, tu știi ceva? Blondul blajin ridică surprins privirea și strînge din umeri: Nu... N-am auzit de Mihai Vlădeanu... Cred, ba sînt sigur, că încurcătura e pe la I.L.L. Pentru tabelul de astăzi nu am întîlnit numele tovarășului inginer... Brunetul reacționează brusc la auzul cuvîntului "inginer", măsurîndu-mă scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
orașul de blocuri și vile în construcție... Tovarășe director, încerc eu să răzbat, am fost propus, dar azi, cînd m-am dus la Consiliul Popular... Directorul general vrea să facă un pas spre ieșire, dar se oprește și mă privește surprins: "M-am dus la Consiliu"... Cum, dumneata nu lucrezi azi?! Mi-am luat liber, murmur stupefiat. Bine, am să verific, zice directorul general și iese. Rămîn locului ca trăsnit, cu casca într-o mînă, iar cu cealaltă lăsînd-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bine, am să verific, zice directorul general și iese. Rămîn locului ca trăsnit, cu casca într-o mînă, iar cu cealaltă lăsînd-o să-mi atîrne molatec pe lîngă corp. Cineva bate la ușă, apoi intră. Spune un "bună ziua" tărăgănat, aproape surprins, trece pe lîngă mine, care continuu să mă uit în pămînt, și se oprește în fața biroului secretarei, întrebînd dacă au fost semnate niște acte. Ciudată voce!" tresar eu. Îmi dau seama că sînt caraghios, așa, ca un obiect uitat în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
face și el parte din Biroul Executiv, în calitate de clasă muncitoare, că n-a mai apucat să intre la Politehnică, ori, știind că șefii sînt în ședință, o fi șters-o. Bat la ușa vecină și intru. Cei doi mă privesc surprinși, apoi schimbă între ei o privire fugară. Tabelul a plecat de la combinat pe 10 ianuarie, le spun. Brunetul se uită la blondul blajin cu o expresie prin care pare să-i spună: "descurcă-te". Blondul blajin se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aer. Devansarea termenului de revizie, economie de materiale, poza în ziarul local, prime substanțiale asta este fața frumoasă a medaliei. Restul e explozia de azi. Au încremenit toți. Privirile lor, întoarse către mine, au înghețat. Doar prim-secretarul, după ce stă surprins două-trei secunde, își scoate ochelarii, mă măsoară îndelung cu privirea, apoi se uită spre cei din jurul său. Dumneavoastră, tovarășe Vlădeanu, începe directorul general pe un ton calm, ponderat, de nerecunoscut, ați fost solicitat să ne spuneți în ce stadiu vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în aer, apoi întinde brusc mîna, o înșfacă din rostogolirea ei spre pămînt, desface palma și se uită la ea. Da, cade bine, surîde el, al naibii de bine! Să... Ar vrea să mai zică ceva, dar se oprește și mă privește surprins, cum stau cu ochii în jos, spre vîrful ghetei pe care-l rotesc pe cimentul umed. Ascultă, Vlade, îi spun, ridicîndu-mi privirea, uitîndu-mă în ochii lui, ce-ai fi făcut dacă nu cădea bine? Vlad mai aruncă o dată cheia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]