4,810 matches
-
documente la 20 iunie 1450, când în această posesie sunt introduși Nicolae și Luca, fiii lui Ștefan, si Nan, fiul lui Hotiko din Vișeu. Un eveniment semnificativ este reprezentat de victoria obținută de borșeni sub conducerea protopopului Sandor Lupu, asupra tătarilor care se întorceau din ultima incursiune de pradă în Maramureș în 1717, la locul numit astăzi Preluca Tătarilor. Biserică din localitate a fost arsă în această incursiune și refăcuta în anul 1800. Aproape la un secol distanță în 1895 a
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
Nan, fiul lui Hotiko din Vișeu. Un eveniment semnificativ este reprezentat de victoria obținută de borșeni sub conducerea protopopului Sandor Lupu, asupra tătarilor care se întorceau din ultima incursiune de pradă în Maramureș în 1717, la locul numit astăzi Preluca Tătarilor. Biserică din localitate a fost arsă în această incursiune și refăcuta în anul 1800. Aproape la un secol distanță în 1895 a fost construită una nouă din piatră, existentă și azi. În 1774 Borșa era comună și parohie. Într-o
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
căilor, cariera de piatră - în zona Complexului Turistic, vârfurile Pietrosul Rodnei, Lacul Iezer, cabană meteorologică, lacul Stiol, vârful Toroioaga și Căldarea Puzdrele. În Pasul Prislop se poate vizita cimitirul eroilor datând încă din primul război mondial cât și monumentul Preluca Tătarilor, zidit în cinstea localnicilor care au alungat hoardele tătare din Borșa în anul 1717. În Baia Borșa pot fi vizitate izvoarele cu apă minerală, sau zona Fântână Stanchii situată chiar pe granița statului cu Ucraina. Obiectivele turistice din Borșa sunt
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
două războaie mondiale, cazemate, tranșee, gropi comune ale soldaților, cimitirul evreiesc, dar și multe stani și cabane turistice. Din cel mai înalt punct al drumului veți vedea înspre nord, vechile relee de urmărire și transmisiuni de la granița vechiului URSS. -Monumentul Tătarilor ( este un monument ridicat în cinstea borșenilor care au luptat cu vitejie împotriva hoardelor tătare în anul 1771, cănd câteva sute de borșeni, conduși de Popa Lupu Șandru, au învins o oaste de tătari de peste 10.000 de suflete. Este
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
transmisiuni de la granița vechiului URSS. -Monumentul Tătarilor ( este un monument ridicat în cinstea borșenilor care au luptat cu vitejie împotriva hoardelor tătare în anul 1771, cănd câteva sute de borșeni, conduși de Popa Lupu Șandru, au învins o oaste de tătari de peste 10.000 de suflete. Este amplasat la urcarea spre Pasul Prislop în zona numită Preluca Tătarilor) -Telescaunul din Complex ( este ce-a mai veche instalație de transport pe cablu de tip telescaun de două locuri de fabricație românească, funcțională
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
cu vitejie împotriva hoardelor tătare în anul 1771, cănd câteva sute de borșeni, conduși de Popa Lupu Șandru, au învins o oaste de tătari de peste 10.000 de suflete. Este amplasat la urcarea spre Pasul Prislop în zona numită Preluca Tătarilor) -Telescaunul din Complex ( este ce-a mai veche instalație de transport pe cablu de tip telescaun de două locuri de fabricație românească, funcțională. A fost pusă în exploatare din anul 1986, si de atunci a funcționat neîntrerupt timp de 30
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory, împreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000 de creștini din Banat încep asediul cetății, iar mai târziu în sprijinul asediaților vin și 10.000 de tătari. După 40 de zile de eforturi zadarnice asediatorii se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și de această dată încercarea se soldează cu un eșec. Din timpul revoltei antiotomane a țărilor românești mai este de menționat un
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
activități economice și culturale. Numele actual al municipiului vine de la cuvântul românesc, de origine slavonă, „slobozie” care desemna o localitate nou înființată care era scutită de anumite dări. Orașul, așezat în mijlocul Câmpiei Bărăganului, era foarte vulnerabil la atacurile turcilor și tătarilor; pentru a încuraja oamenii să se așeze aici, ei erau scutiți de aceste dări, de aici și numele. Municipiul Slobozia este poziționat în centrul Câmpiei Române, la aproape 130 km est de București și 150 km vest de Constanța. Orașul
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
mai întâi, cu "Slobozia lui Ianache", iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune simplu Slobozia. În zonă și pe actuala vatră a orașului au mai existat și alte așezari: Cuiburile, Cetățele (distrus de tătari), Slăvica, Bora și Doicești. Cel mai vechi sat din vatra Sloboziei a fost Cetățelele, localizat în partea de Sud-Vest a actualului municipiu. Este menționat în documente la 16 iulie 1538, când era întărit de voievodul Radu Paisie, împreună cu mai multe
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
și a pârâului Ursului ("Bärenbach"), la poalele Măgurii Cisnădiei ("Götzenberg"). Localitatea a fost fondată de către coloniști de etnie germană, chemați în țară de către regele Géza al II-lea al Ungariei, (1141-1161) pentru a apăra granițele regatului împotriva raidurilor cumanilor, pecenegilor, tătarilor etc. Istoricii presupun că pe teritoriul actual al localității Cisnădie a fost fondată, în 1150, localitatea "Ruetel", care a fost distrusă de năvălirile mongolilor. Prima mențiune documentară despre o așezare pe locul actual al orașului datează din 1204, într-un
Cisnădie () [Corola-website/Science/297023_a_298352]
-
de agrement „Lunca Moldovei”, cu un complex dendrologic și turistico-sportiv. Orașul Gura Humorului își trage numele de la așezarea sa la gura de vărsare a râului Humor în râul Moldova. În ceea ce privește denumirea râului Humor, una dintre legendele locale vorbește despre trecerea tătarilor pe aceste meleaguri la o dată nedeterminată (posibil în anul 1241), când ploile abundente umflaseră apele pârâului făcând imposibilă trecerea sa. Tătarii au numit această apă "„Homor”", ceea ce în limba turanică vorbită de ei înseamnă "„repede”". Evoluția în timp a denumirii
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
de vărsare a râului Humor în râul Moldova. În ceea ce privește denumirea râului Humor, una dintre legendele locale vorbește despre trecerea tătarilor pe aceste meleaguri la o dată nedeterminată (posibil în anul 1241), când ploile abundente umflaseră apele pârâului făcând imposibilă trecerea sa. Tătarii au numit această apă "„Homor”", ceea ce în limba turanică vorbită de ei înseamnă "„repede”". Evoluția în timp a denumirii a dus la transformarea "„Homor”"-ului în "„Humor”". Cu toate acestea, chiar și în prezent, unele persoane vârstnice pronunță "„Homor”" în loc de
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
Cetății spre Poiana Brașov, descoperită acum circa 60 de ani (aprox. 1949, când în urma unei explozii hidraulice - datorită sedimentelor acumulate și a intrării foarte înguste - a fost desfundată intrarea în peșteră, de unde și numele de peștera Fundata). Marea invazie a tătarilor din "1241", când Țara Bârsei a fost pustiită, precum și invaziile care au urmat, i-au determinat pe locuitorii "Râșnovului" să se gândească la construirea unui sistem de apărare cât mai puternic. Așa se explică necesitatea construirii cetății țărănești a Râșnovului
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
Vulcan, într-o perioadă când principala ocupație a acestora era agricultura, din acest motiv ea s-a și numit "„cetate țărănească”". Prima mențiune documentară despre "cetatea țărănească" a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în "Țara Bârsei", a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul "Tâmpa" de la Brașov și de Cetatea Râșnov, care fiind puternic fortificate, au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor. Începuturile zidirii cetății au fost stabilite la
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
decembrie 1862, precizează: "„parte din vechea Dacie, țara aceasta numită în timpul stăpânirii domnilor Moldovei Țara de Sus, apoi Bucovina, locuită de daci și apoi de colonii lui Traian, a fost străbătută în timpul migrației popoarelor de goți, gepizi, huni, avari, unguri, tătari și încă alte neamuri care n-au lăsat după ei decât urmele groazei și distrugerii. În timp de aproape un mileniu de asemenea situație a trebuit ca poporul autohton să-și salveze viața, obiceiurile și limba.”" În anul 1866, administrația
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
suprimarea creditorilor levantini și a întregii garnizoane otomane staționată în București. Pe acest fundal, Mihai pornește o ofensivă generală împotriva Înaltei Porți, atacând cetățile turcești de pe ambele părți ale Dunării (Giurgiu, Hârșova, Silistra ș.a.). Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor și turcilor (la Putineiu și pe locul numit „"Padina" "Șerpătești"” de lângă satul Stănești) culminată cu incendierea Rusciucului. După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă pornește o campanie similară. Datorită recunoașterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
colonii grecești (emporion) numită "Parthenopolis". În Evul Mediu localitatea era cunoscută sub denumirea de Stratoni pe vremea bizantinilor, apoi de Mangeapunar pe vremea turcilor, cu o populație modestă de pescari greci (și, mai târziu, Lipoveni) și de oieri Mocani și Tătari. În perioda 1840-1940 satul a fost populat și de așa numiții germani dobrogeni, purtând în limba acestora denumirea de "Büffelbrunnen" (în ). Numele de „Costinești” l-a luat de la Emil Costinescu (latifundiar și om politic la sfârșitul secolului al XIX-lea
Costinești, Constanța () [Corola-website/Science/301137_a_302466]
-
județul Constanța, Dobrogea, România. Este situat pe litoralul românesc la 6 km de Vama Veche și la 5 km de Mangalia. La recensământul din 2002, satul avea o populație de 2248 locuitori, din care 1847 români, 289 ruși lipoveni, 97 tătari, 6 turci și 5 maghiari. Doi Mai este și o stațiune estivală. Numele (pe atunci "Două Mai" ) i-a fost dat la înființare, pentru a cinsti ziua de 2 mai 1864, când Alexandru Ioan Cuza a dizolvat adunarea legislativă a
2 Mai, Constanța () [Corola-website/Science/301133_a_302462]
-
pentru a-și promova reformele. Cu 9 ani mai înainte Dobrogea de Nord fusese alipită României prin tratatul de la Berlin după ce fusese luată Imperiului Otoman la capătul războiului Ruso-Turc din 1877-1878. Pe lângă pescarii greci, oierii români și crescătorii de cai tătari, care aveau aici colibe și bordeie, s-au așezat în sat și ruși scopiți din secta Răscolnicilor, persecutați în Imperiul Rus și refugiați aici în sec. XIX, după cum arată Eugene Pittard în "La Roumanie : Valachie - Moldavie - Dobrudja", Paris 1917, la
2 Mai, Constanța () [Corola-website/Science/301133_a_302462]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea se semnalează în Agigea o creștere numerică a populației, îndeosebi păstori, veniți din jurul Sibiului, din părțile Brăilei, Ialomiței, iar mai târziu din Oltenia și Moldova care trăiesc alături de pescarii greci și de tătarii colonizați de Poartă în Dobrogea. Până în anul 1989 în localitatea Agigea nu a existat biserică aparținând, din punct de vedere administrativ-bisericesc, de parohia Eforie Nord. La cererea credincioșilor, în anul 1990, Primăria Agigea și-a dat acordul de principiu pentru
Agigea, Constanța () [Corola-website/Science/301134_a_302463]
-
Hagieni este un sat în comuna Limanu din județul Constanța, Dobrogea, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 151 locuitori. Întemeiată în 1824, vechea denumire a așezării era "Hagilar" (turcă "Hacılar") , fiind populată inițial exclusiv cu tătari, mulți dintre ei "hagii" (credincioși musulmani care efectuaseră pelerinajul la Mecca). Din 1938 are numele actual, iar după 1989 intervine depopularea treptată a așezării, ajungându-se ca, la Recensământul populației din 2002, să fie recenzați 89 tătari și 62 români
Hagieni, Constanța () [Corola-website/Science/301140_a_302469]
-
inițial exclusiv cu tătari, mulți dintre ei "hagii" (credincioși musulmani care efectuaseră pelerinajul la Mecca). Din 1938 are numele actual, iar după 1989 intervine depopularea treptată a așezării, ajungându-se ca, la Recensământul populației din 2002, să fie recenzați 89 tătari și 62 români din totalul de numai 151 locuitori. Geamia din sat a fost construită în 1903.
Hagieni, Constanța () [Corola-website/Science/301140_a_302469]
-
Mureșan. Locul în care se afla comuna a fost ocupat inițial de triburile tătare emigrate din Crimeea, stabilite în urmă cu aproximativ 500-550 de ani, perioadă în care localitatea a purtat numele de Karamurat (Murat cel Negru), numele unui conducător tătar. Teritoriul a fost stăpinit de tătari până în anul 1877. În perioada 1873-1883 localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
comuna a fost ocupat inițial de triburile tătare emigrate din Crimeea, stabilite în urmă cu aproximativ 500-550 de ani, perioadă în care localitatea a purtat numele de Karamurat (Murat cel Negru), numele unui conducător tătar. Teritoriul a fost stăpinit de tătari până în anul 1877. În perioada 1873-1883 localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în "Reich
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
de partid care voia să desființeze o comunitate de hoți și a așezat câteva familii în fiecare comună din zonă. Conform recensământului din 2002, în comuna Mihail Kogălniceanu trăiesc 10114 locuitori, dintre care 8155 români, 1214 aromâni, 107 turci, 337 tătari, 283 romi, 18 germani. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mihail Kogălniceanu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (87,31%). Principalele minorități sunt cele
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]