5,450 matches
-
Între anii 1899 și 1901 călătorește în Franța și Germania, pe spezele librarului Virgil Cioflec. A colaborat și la „Viața”, „Viața românească”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Curentul literar”, „Cumpăna” ș.a. Concomitent cu Octavian Goga, Sextil Pușcariu consemna „iluzia tainică” a lui I. „de a fi un discipol al lui Coșbuc și un continuator al lui”. Însă cei doi poeți erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Coșbuc emană tărie interioară, în timp ce I., fragil, patetic, romantic în fond, este
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
de realism desăvârșit și pătrunzător lirism, de adevăr și poezie”. Mihail Sadoveanu, studiat în cel puțin zece articole, are afinități mai degrabă cu Ion Neculce decât cu Creangă, el fiind pe deasupra un poet al misterului și naturii, „legat prin fibre tainice de sufletul acestui pământ”. În placheta După război. Cultură și literatură (1921) pe primul plan trece eseistul, de astă dată comentator de probleme contemporane: Literatura momentului, Cultură pentru popor, Literatura și femeia, Problema limbii literare. În Scriitori români și străini
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
simțirii și a expresiei, „lebăda” e simbolul sufletului însingurat, „nacela” - simbolul înălțării la cer, ființa alunecând inexorabil în „marele somn”. Sunt detectabile aici ușoare ecouri din Lucian Blaga. Poeta citește în semnele lumii „semnele trecerii” și, ca într-un jurnal tainic al suferinței, descifrează „meandrele ciclice”, inexorabila trecere către „grădina de dincolo” sau „livezile de apoi”. SCRIERI: Viorile primăverii, București, 1942; Poezii, pref. Șerban Cioculescu, București, 1967; Iarba timpului, cu un desen de Theodor Pallady, pref. Ion Brad, București, 1968. Traduceri
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
al proporțiilor și al culorii, uneori însă cu o zgârcenie a mijloacelor cam apăsată, într-un ritm al povestirii aproape întotdeauna supravegheat. Prin nuvela Cantonul lui Macrea, D. obține o adevărată performanță de construcție tensionată și de suspans. Descrierea canalelor tainice, a locurilor întunecate, cețoase, a stufărișurilor nesfârșite, bântuite de sălbăticiuni, fără a prisosi, intervine de câte ori evoluția textului o pretinde, sprijinită de amănuntul relevant. Iar modul de a vorbi al personajelor, dialogurile spontane, rezumându-se la esențial, contribuie eficient la refacerea
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
aducându-i câte vreun dar în bani sau în blăni de samur din partea țarilor și încurajările patriarhului Ioachim. Pentru a nu rămâne dator prietenilor, tălmăcește, din limba greacă în limba rusă, lucrări de interes teologic, ca Istoria bisericească și Vedenia tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului (în 1690), Împotriva ereziilor de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (în 1691) sau Epistolele lui Ignatie Teoforul, arhiepiscopul Antiohiei, pe care le trimite mitropolitului kievean Varlaam Iasinski și patriarhului Ioachim, dovadă că el intervine, cu prestigiul erudiției
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
conferă și autorul însuși operei sale în Retractări (II, 6, 1) și într-o epistolă (231, 6). Scriind conform acestor semnificații, în întreaga lucrare, Augustin slăvește îndurarea divină, pentru care își exprimă permanent propria gratitudine, fiindcă Dumnezeu, fără încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin însuși, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar de El cunoscut; îndurarea divină a trasat itinerariul scriitorului de la păgânism la creștinism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
discreție, apoi cu ostentație chiar. Astfel, în Nostalgica triadă (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă incursiunile în „spațiile somnului”, viselor, care și-au făcut „biserică în carnea trupului”. Căile de acces sunt fântânile, iar „oglinzile întunecate” captează ceva din aceste lumi tainice, amplificându-le misterele și tensiunile. Exteriorizarea brutală a forțelor obscure ar trimite la un expresionism care mizează puternic pe efect. Prin Cântece de stemă (1971) se revine la superficia lucrurilor, la lirismul civic, însă acum mai discret, mai bine controlat
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
italian, I-II, București, 1969; Giulio Carlo Argan, Căderea și salvarea în arta modernă, București, 1970, De la Bramante la Canova, București, 1974, Lina Putelli, Tițian, București, 1972; Gaetano Gangi, Familia Espinosa, București, 1974; Nicola Rossi Lemeni, Dincolo de neliniște, București, 1974, Tainic nemărturisit, București, 1983; Gabriele D’Annunzio, Focul, pref. Nicolae Balotă, București, 1979 (în colaborare cu Adriana Lăzărescu); Ioan Alexandru, Poezii - Poesie, ed. bilingvă, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1981; Francesco Petrarca, Scrieri alese, București, 1982; Eugenio Battisti, Antirenașterea, I-II, București
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
atunci când ea este morală”. În spirit byronian, are loc aici revalorificarea titanismului și a religiei panteiste, în cadrul căreia poetul își atribuie poziția privilegiată: „Și luminat de fulgere negre spre munți / Eu vin cu dreptul la un cânt universal”. Pregătit pentru tainicul sacerdoțiu, el nu ezită să scuture praful de pe recuzita romantică: „Poetul în haine de purpură / Întâmpină zorile zorile / Albe și albe cavouri / Ale frumoaselor nopții”. Influența temperamentului vulcanic al lui Walt Whitman răzbate, cu minime modificări, în textul programatic: „A
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
fost membru fondator al Societății Autorilor Dramatici Români (1923). Cu un oarecare simț al echilibrului în ceea ce privește substanța dramatică și scriitura propriu-zisă, S. ilustrează în piesa Cealaltă lege frământările unui preot care oscilează între dorința de a se recăsători și gândul tainic ce pune la îndoială omnipotența divină. Deși pe parcurs tensiunea acțiunii este diminuată din cauza dialogului banal și a excesivei detalieri psihologice, inadecvată genului, drama se reabilitează întrucâtva prin finalul ambiguu, șocant: o femeie cade pe scări în timp ce un glonț pornește
SABARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
de fervoare în căutarea miraculosului, în inventarea iubirii și în admirabila dialectică a negării morții. Ca toți suprarealiștii, Luca sugerează „o oră mediumnică, permanent mediumnică”, un timp și un spațiu permeabile la mister, aflate în așteptarea tensionată a unor «mesaje» tainice. [...] Stranietății tulburătoare a unor imagini tipic suprarealiste i se adaugă [...] acel proces de remodelare și transformare a plasmei sonore a cuvintelor antrenate în jocul complex al combinărilor (pe bază de paronomasii, omonimii, redistribuiri spectaculoase ale grupurilor de litere (sunete), sugerând
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
îl conferă și autorul însuși operei sale în Retractări (II, 6, 1) și într-o epistolă (231, 6). Scriind conform acestor semnificații, în întreaga lucrare Augustin slăvește îndurarea divină, față de care își exprimă permanent recunoștința, fiindcă Dumnezeu, fără încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar de El cunoscut; îndurarea divină a trasat itinerarul scriitorului de la păgînism la creștinism, de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se-aud din zori venind.Cu valuri purpurii, prin cercuri nevăzute,... X. NECUNOSCUTUL, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016. Pe strada pașilor pierduți te-ai rătăcit ca un parfum purtat de vânt, spre locuri tainice, acoperite de uitare, Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de fum, iar tu, cu sunetul sirenelor din larg, plecai în depărtare... Credeam că pot să te opresc cu amintirile înrourate, lăsate prin scrisorile iubirii noastre veșnic călătoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
m-ai privit ca pe-un necunoscut și-am înțeles că e târziu, Făcliile din noapte-au suspinat, stingându-se ușor ca valul ... Citește mai mult Pe strada pașilor pierduți te-ai rătăcit ca un parfumpurtat de vânt, spre locuri tainice, acoperite de uitare,Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de fum,iar tu, cu sunetul sirenelor din larg, plecai în depărtare...Credeam că pot să te opresc cu amintirile înrourate,lăsate prin scrisorile iubirii noastre veșnic călătoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
romanii, adică fierul, împărăția de acum. Pulpele ei de fier, zice (Dan. 2,3). După aceasta, ce mai rămâne, iubitule, decât tălpile de la picioarele statuii care sunt în parte de fier, în parte de lut, amestecate între ele. 2În chip tainic [profetul] arată prin degetele de la picioare cele zece regate ivite din prima [împărăție]. Zice Daniel: M‑am uitat cu luare aminte la fiară, și, iată, zece coarne în spatele ei între care va răsări altul mic ca un cucui și va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
strămutat, ca să nu cunoască moartea” (10, 5). El stabilește deci o echivalență între „strămutarea” de care vorbește Gen. 5,24 și nemurirea dăruită de Dumnezeu unui personaj exemplar: Enoh continuă să trăiască în cer după ce a părăsit pământul în mod tainic. 4Rg. 2, 11 descrie ridicarea lui Ilie într‑un car de foc: „Iar Ilie a fost ridicat la cer în vifor”. Pasajul din Mal. 3,22‑23 relevă o tradiție care decurge direct din episodul descris la 4Rg. 2,11
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt în afara Bisericii, dar provin din aceasta; adevărații creștini rămân în Biserică. Aici, anticristologia se întrepătrunde hotărâtor cu ecleziologia. Potrivit acestui raționament, cei care sunt împotriva lui Cristos (antichristi) nu pot rămâne în trupul său, adică în sânul Bisericii, trupul tainic al lui Cristos. Tot astfel, cei care sunt cu Cristos nu pot părăsi trupul său, adică Biserica. Augustin reia metafora trupului aplicând‑o Bisericii. Un trup sănătos este un trup armonios: „Niciodată mădularele nu lucrează unele împotriva celorlalte. Integritatea trupului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unor asemenea analogii, S. traduce sugestiile lor în amănuntele realiste ale narațiunii, fără să îi trădeze nicăieri verosimilitatea. Trimiterea la arhetipuri nu dă, ca urmare, impresia de act deliberat, pare naturală, fabulosul e captat în istorie, căreia îi transferă semnificații tainice, tâlcuri. Ciclul Frații Jderi, alcătuit din Ucenicia lui Ionuț, Izvorul Alb și Oamenii Măriei Sale, încorporează într-o saga romanele consacrate evocării vremurilor trecute. Obiectul e slava și decăderea Moldovei. Trilogia Frații Jderi vine să înfățișeze ceasul de glorie al țării
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Virgil Pop; Cronica sa parohială este de la începutul secolului al XIX-lea, dar ea transcrie, desigur, niște modalități de intervenție vechi de secole 552), fierturi sau infuzii din ierburi contraceptive („băuturi stricăciose fătului din lăuntru”), administrate uneori în cadrul unor ritualuri tainice (ele își făceau datoria și omorau fătul în pântecele mamei - „uciderea fătului în pântece” -, provocau lepădatul ori chiar sterilitatea prin „defectarea” uterului) și care făceau să dispară urmele neconvenabile ale unor relații sexuale. Erau nelegiuite aceste intervenții - le condamnau și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a stol(ni)cul(u)i lu Stroe, deacă voi muri, să mă gropați lângă dumnialui aicea”. Inscripția de pe candela de argint care spânzură deasupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu din biserica Sf. Gheorghe Nou din București (un sepulcru multă vreme tainic) exprimă aceeași dorință a Doamnei Marica Brâncoveanu: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului domnu Io[an] Costantin Brâncoveanu Basarab voevodu și iaste făcută de doamna mării sale Mariia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Liceenii rock’n roll, București, 1992; Extemporal la dirigenție, București, 1992; Liceenii în alertă, București, 1993; Virginitate (în colaborare cu Mihai Opriș) București, 1994; Dragoste și moarte, București, 1994; Martor incomod, București, 1999; Misterele din vila părăsită, București, 2000; Dialog tainic, București, 2000; Romanticii, București, 2003. Antologii: De românească învățătură. Antologie de literatură populară și cultă cu conținut religios, București, 1992 (în colaborare cu Silvestru Boatcă). Repere bibliografice: Artur Silvestri, „Cadența generației”, RL, 1974, 31; Ion Băieșu, „Scrisori de acreditare”. De la
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
Astfel, descoperim că o simplă definiție a persoanei ar fi unilaterală și incompletă. Să Încercăm, prin urmare, să vedem mai Întâi ce este persoana, și apoi să Încercăm să o definim. În perspectiva unei antropologii spiritualiste, „omul este o ființă tainică, cu rădăcinile În niște adâncimi spirituale despre care nu se poate ști până unde merg”, susține D. Stăniloae. Din acest motiv, omul nu poate fi niciodată cunoscut În totalitate. El rămâne mereu un mare mister (D. Stăniloaeă. Înțelegem și descoperim
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
multe neajunsuri, totuși, nu fără emoție ne amintim acele momente de primejdie și osteneală. Acestea trec pe lângă noi precum imaginile efemere care apar doar pentru a se risipi, lăsând În urma lor semnele adânci ale trecutului. Eram stăpânit de un impuls tainic, o voce lăuntrică ce mă Îndemna Înspre Orient, spațiu În care a viețuit primul om menționat În istorie și loc din care, pentru prima dată, cultura și-a răspândit cărările, unde arta și știința au Înflorit pentru Întâia oară; tot
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
astfel toată arta chirurgicală și medicală. Simțindu-și sfârșitul aproape, studentul ne mulțumi - atât mie, cât și fraților săi - pentru Îngrijirea acordată, declarând că moartea prematură (avea spre douăzeci de ani) nu se datora ineficienței științei medicale, ci Împlinirii voinței tainice a lui Dumnezeu, stăpânul tuturor ființelor! Trebuie să menționez că Hoshbegi Îndeplinea nu numai una, ci mai multe funcții: era atât vizir 186, vameș, farmacist, cât și hakim al emirului. Asemenea tuturor erudiților din Orient, el poseda cunoștințe medicale, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de viață, scăpărătorii de idei, de aceea acest martir și acest fanatic a făcut o carte rece, o carte învățată, o carte folositoare, dar moartă. Sângerându-și palmele, adunase din cele patru părți ale lumii pietrele; dar nu știa cântecul tainic prin cari ele se reunesc de la sine și formează templul. Credea, desigur - și-i va fi fost dulce munca cu această mângâiere - că a făcut o carte, și el o pregătise numai pentru acela cari va fi să vie. NICOLAE
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]