5,159 matches
-
cum îmi plăceau mie) și-o plapumă stufoasă de lână. Ultimul pe listă rămăsese șifonierul, sprijinit pe șase picioare în formă de gheare: o arătare masivă, astupând jumătate din cameră, în așteptarea evacuării. În mijlocul ei coclea o oglindă întinsă până în tavan, atacată sub geam de fractalii oxizilor; steluțele și ferigile coroziunii curgeau din toate cele patru colțuri, ca un acid turnat cu pipeta sub retină. Fantoma asta imobiliară zburase cu totul pe geam, în miros de putregai și levănțică. Icoana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care se balansau în sus și-n jos, apoi în față și-n spate, fără nici o noimă. Dispozitivul uruia și cloncănea, arcurile și rozetele se scuturau formidabil, din toate încheieturile. Dintr-o clipă într-alta te așteptai să sari prin tavan sau să rămâi cu ghidonul în mâini. Maria îl încăleca o dată pe zi, dând la pedale și trăgând energic de coarne, ca pe spinarea lui Belzebut. Mutarea Mariei din Pajura în Dorobanți și de sub tutela cosmopolită și intercontinentală a familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un cadavru, n-o auzeai niciodată. Locuia într-o casă-mausoleu, cu draperiile trase și mobilierul pietrificat în parchet. Acolo se plătea și întreținerea, ghinionul sau o glumă proastă o înzestraseră pe biata femeie cu funcția etern-provizorie de administrator. Becurile din tavan lipseau, iar televizorul zăcea pe covor, acoperit cu-o față de masă. Apartamentul nu mișca. Dacă totuși reușeai să intri, nu știai cum să plonjezi afară mai repede. Mirosea a gaz, sulf și closet, iar pe hol și în sufragerie te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imaginare. Țăcănitul freudian al foarfecilor, prosoapele fierbinți, sertarele cu spirt și mărunțiș purtau toate un aer intim, curat, de prăvălie cu aparate de tortură. Îți închipuiai brațele prinse de niște clame de fier, corpul ridicat din pedală cu tot cu scaun, până-n tavan, bărbia strânsă de-o mână fermă, mentolată. Frizerul se transforma treptat într-o femeie de carne și metal, un cyborg cu părul negru, biciuitor și degetele învelite-n lame subțiri de brici. O priveam pe Maria de-aproape, aplecată ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
energic în borcane cu dropsuri și biscuiți. Până și prăjiturile fugeau de ele. Degetele aranjau discret cremele răsturnate în tavă, echilibrând îmbrăcămintea victimei: nu era tartă sau „Diplomat“ care să n-aibă un șorț de frișcă pe cap. Uneori, întregul tavan al unei amandine se prăbușea, în cioburi de blat și cacao, peste pălăria unei „africane“. Drama nu putea trece neobservată: imediat năvălea șefa, chemată din depozit. Cu-o lingură într-o mână și-un carton în cealaltă, bătea bine supraviețuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lobului frontal, traseele memoriei se întorceau în blocul nostru din Dorobanți, etajul întâi, apartamentul trei. Urcam și coboram în permanență, spre dormitorul inaccesibil; Escher ar fi fost mândru de noi. Acolo ajungeam în fiecare seară, resemnați și frânți. Ne aștepta tavanul burtos, mut ca un sicriu alb. Ne-obișnuisem cu totul: cu Daciile care sunau ca niște hidrocentrale, cu ferestrele care se deschideau invers, spre aerul gazos și prăfuit, cu oamenii de pe străzi mereu pregătiți să-ți tragă un pumn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ciomăgească împărătește. Din tată-n fiu, Robanii adoptaseră și transmiseseră mai departe ustensilele simple, dar convingătoare, ale bunei-înțelegeri fizice: ce nu se pricepea cu vorba bună, era întărit cu sculele-autorității strămoșești. Nimeni nu crâcnea. Străbunicul Ionel bubuia cu pistolul în tavan, dacă se întâmpla să nu îi vină ciorba caldă; bunicu’ Vitalian își strunea familia cu-o cravașă superbă, cu mânerul din lemn vișiniu de cireș; taică-meu mă atingea cu-o nuielușă sau o curea (în funcție de măgăria săvârșită). Așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și trecătorii cădeau spre centrul orașului. Am ținut cursuri într-o încăpere care fusese, pe rând, criptă, capelă și sală de baie a măicuțelor. Pereții erau îmbrăcați în faianță neagră, cu zmalț. Frigul plutea ca o fantomă verde, iar pe tavan, sub bolți și arcade, se mai zăreau încă urmele de sfinți. Caloriferele arătau ca un osuar. Dacă vroiai să sari pe geam, nimereai în scări metalice sau în trape întredeschise, care te aruncau la nivelele inferioare. Holurile patinau în ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cum se țineau pe vremuri: orchestra cânta de toate, de la Brahms la Rimski-Korsakov, puțin Vivaldi, adormeai și te trezeai în etape, ca-n tren, când trage cineva semnalul de alarmă. Dacă nimereai o integrală Enescu sau Gherase Dendrino, săreai prin tavan. Sala arăta pe jumătate goală, elevii aduși cu forța cu clasa aplaudau între părți, stârnind mirarea dirijorului. Ceilalți, cunoscătorii, picoteau în primele rânduri, împachetați în paltoane și haine țepoase de blană. Era prin ’88 sau ’89, dacă nu veneai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ac. Nu eram singurul invitat, se mai decernau vreo 18 diplome. Afișele fâlfâiau în noapte, prinse cu sfori de coloane: „Premiile culturale de excelență...“; urma anul și numele revistei care le acorda. Rotonda arăta festiv, luminată din toate părțile, din tavan fuseseră coborâte niște lămpi pe cablu, ca OZN-urile. Tavanul tocmai beneficiase de-o renovare: crăpăturile fuseseră astupate, iar din vopseaua aprinsă străluceau științele și artele, disciplinele exacte și cele frumoase, în castroane placate în relief pe brâurile de mahon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
diplome. Afișele fâlfâiau în noapte, prinse cu sfori de coloane: „Premiile culturale de excelență...“; urma anul și numele revistei care le acorda. Rotonda arăta festiv, luminată din toate părțile, din tavan fuseseră coborâte niște lămpi pe cablu, ca OZN-urile. Tavanul tocmai beneficiase de-o renovare: crăpăturile fuseseră astupate, iar din vopseaua aprinsă străluceau științele și artele, disciplinele exacte și cele frumoase, în castroane placate în relief pe brâurile de mahon. În mijloc, plutind pe cupolă, zâmbeau doi îngeri cu sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Citește-aici...“, i-am întins 6210-le lui Mihnea. Copiasem într-un fișier toate cele cinci scrisori. În timp ce Mihnea derula mesajele, m-am proptit cu ochii în televizor. Atârna sus, pe-o tavă de metal, ca o navetă ciocnită de tavan. Pe colțul din stânga al ecranului clipea o siglă dolofană, rotindu-se în relief, sub care cineva scrisese: „Gândește liber!“ Îndemnul părea corect, generos, doar dacă stăteai câteva clipe, îți dădeai seama de enormitate. Regizorul ne încuraja (sau poate chiar ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi recunoscut pe Bălcescu: negricios, secționat sub stern și, colac peste pupăză, cocoțat pe-o etajeră de lemn, deasupra tablei. Te uitai respectuos la el, cu spaimă, de jos în sus. „Văd c-aveți o modă, să-i urcați în tavan...“, a observat Mihnea. „Să nu-i tragă de barbă sau ce?“ „Sau să nu le stingă țigara-n orbite.“, am admis, cu jumătate de gură. Cât nu puteam eu să sufăr facultatea asta, tot mă apucau nervii când era devastată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la costum, circulând în jurul unei mese lungi și ovale. Pe masă, ca niște troleibuze la coadă, stăteau aliniate sute de cărți, așteptându-și rândul. Trebuia să fi fost Superman ca să citești titlurile. Aerul plutea hepatic, lămpile cu glob atârnate de tavanul înalt pâlpâiau și puțina lumină pe care o degajau se împrăștia neuniform, în fâșii mate. Mihnea m-a strâns de braț: „Cine naiba sunt ăștia?“ Am ridicat din umeri. Vocile se suprapuneau enervant, parcă încăperea avea ecou într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
parte, altui proprietar sau într-o nouă poveste. Nu mai pulsa nici un sunet, inginerii lucrau aplecați pe computere, serios, încrâncenat, ca într-o redacție de ziar unde ți se dă ordin să-l faci praf pe careva. Doar hexagonul din tavan bâzâia ușor, în fâșii bleu de curent electric. Am prins niște zgomote de pași și bâzâitul parcă s-a mutat în spatele meu. A fost ultimul lucru pe care l-am mai auzit. Am încasat o lovitură în ceafă și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl poți înțelege. Veste, bolerouri, cardigane - toate dansau prin fața ochilor ei. „Totuși, mai e o chestie care nu se potrivește.“ Partida nu era câștigată, Mihnea încă nu se-așezase la loc. Se foia în capul oaselor, bătând darabana pe placajul tavanului. „S-au tras 550 000 de exemplare, de-acord. Au plecat din tipografie, s-au difuzat, au ajuns pe mesele clienților. Vrei să recuperezi unul din ele acum, după 33 de ani; nu oricare, doar unul. Unul care există, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Doar după douăzeci de pași, înțelegeai trucul: nimeriseși la interval, în interstițiul dintre două rânduri de case, ca în blatul unui tort. Locul părea ferit, mișcat, podeaua se deplasa odată cu tine. Pereții hotelului fuseseră crestați cu arabescuri de marmură albă, tavanele pictate cu îngerași și femei cuvioase, care se reflectau în cimentul bleu. Călcai cu grijă, ca într-un muzeu al oglinzilor instalat într-o catedrală. Spațiul respira de atâta istorie: cine știe ce tratate fuseseră semnate aici, ce vieți se consumaseră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sânii oranj ai femeii înroșeau mănușile de catifea, degetele părăseau tabloul, atingându-ți plăcut curbura pupilei. Călcai pe mochetă și tabloul se deplasa odată cu tine, fără un sunet. Dacă vroiai să te plimbi pe hol, te însoțeau frizele și arabescurile tavanului, cu fetițe și amorași moțăind printre lauri. Lângă ele, sticla și nichelul jucau în luciri stinse, gândite să ascundă sau să oglindească părți din desen. Austrieci, flamanzi, valoni, nemți își dăduseră mâna aici, combinând priviri, istorii și-arhitecturi. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curat și cu unele pretenții, adică cu o masă rotundă și o canapea, cu un ceas de bronz cu cupolă, cu o oglindă îngustă între uși și cu o mică lustră străveche cu plăcuțe de sticlă, care era atârnată de tavan cu un lanț de bronz, stătea în picioare domnul Lebedev în persoană, cu spatele la prințul care intra, în vestă, dar fără haină, pentru că era vară, și, bătându-se în piept, ținea un discurs amarnic pe marginea cine știe cărei teme. Ascultătorii erau: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrebă iarăși cât e ora, trase chiar spre el ceasul de argint al lui Kolea și privi avid acele. Apoi, ca și cum ar fi uitat totul, se lungi pe canapea, își puse mâinile sub cap și începu să se uite în tavan; peste o jumătate de minut stătea iarăși la masă, cu spinarea dreaptă, și asculta flecăreala lui Lebedev, care se înfierbântase la maximum. — E o idee vicleană și ironică, o idee cu dedesubturi! profită Lebedev, cu nesaț, de paradoxul lui Evgheni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un țipăt de groază pe scenă. Alergai pe scenă, care era în foc și de unde toată lumea fugea. Un lucrător apropiase prăjina cu flacăra de spirt prea mult de o perdea, care îndată fu în flacări. Focul se urcă îndată până la tavanul scenei. Eu scosei două coriste de pe scenă, cari încremeniseră de spaimă, și văzui pe câțiva lucrători sărind de sus prin flacări pe scenă și unul [î]și frânse un picior. În acel moment focul pătrunse cortina și flacăra, dusă de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lărgite, unde urma să se nască și să moară oameni. Generația contemporană, adică părinții, ocupă spațiul din mijloc, un loc privilegiat În structura casei, facând legătura Între generațiile ascendente care i-au precedat și care ocupă partea de sus (grinda, tavanul, podul, acoperișul) și generația descendentă ce ocupă partea de jos a casei. Este evident vorba de locuința arhaică care adăpostea succesiv mai multe generații de-a lungul a sute de ani, unde podeaua se identifica cu solul familial care sporea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
flexibilitate În compartimentare. Există rețele de telefon, date, conexiune internet, și chiar Building Management System (BMS), adică un sistem de administrare automatizată a clădirii, care controlează, monitorizează și comandă Încălzirea, aerul condiționat, ventilația, iluminarea și securitatea. Înălțimea pe nivel până la tavanul fals este de minim 2,7 m. Clădirea beneficiază de servicii de pază și supraveghere, Întreținere și curățenie, restaurant. În general, spațiile de Clasa A se adresează atât companiilor care au câștigat un renume pe piață și care nu Își
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
terorism, prăbușire sau alunecare de teren, ploaie torențială sau uragan, greutatea zăpezii sau a gheții, avalanșe, urmări ale spargerii conductelor, izbirea de către autovehicule; ▪ spargerea sau deteriorarea cu prilejul furtului prin efracție sau tentativei de furt prin efracție a pereților, acoperișului, tavanelor, ușilor, ferestrelor și dușumelelor; ▪ distrugeri sau stricăciuni pricinuite de măsurile de salvare În timpul producerii evenimentului asigurat. Printre excluderile regăsite În contractele de asigurări se regăsesc: ▪ riscuri cauzate de război, explozie atomică, radiații, poluare; ▪ confiscarea, exproprierea, naționalizarea, rechiziționarea, sechestrarea, distrugerea din
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat în volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strâmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, într-un decor citadin modelat în câteva toposuri simboliste, receptate fie din sursă directă, fie - mai evident - din interpretările bacoviene
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]