5,751 matches
-
ocupat locul al III-lea cu 15,98% din voturi; -în septembrie 1940, mișcarea legionară a ajuns la putere formând guvernul: o a proclamat România „stat național-legionar”; o a instituit un regim dictatorial; o a promovat o politică antidemocratică, de teroare; o a impus partidul unic; o a creat o poliție politică poliția legionară; o a practicat asasinatul politic, eliminând numeroși oameni politici și intelectuali: economistul Virgil Madgearu; istoricul Nicolae Iorga (1940, Pădurea Strejnic). -la 21-23 ianuarie 1941 a avut loc
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
a fost înființată Direcția Generală a Securității Poporului, în cadrul Ministrului de Interne (august 1948): a reprezentat principalul instrument al represiunii; activitatea i-a fost coordonată de agenți sovietici: A. Nikolski, F. Bodnarenko, A. Drăghici (ulterior ministru de Interne); a folosit teroarea împotriva opozanților regimului: oameni politici, preoți, intelectuali, țărani, etc. a dispus de un sistem de detenție format din: lagăre de muncă; închisori: Aiud, Sighet, Pitești, Jilava, Gherla, unde au murit numeroși oameni de cultură, foști fruntași politici, conducători ai armatei
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Steagul Roșu” Brașov, din 1987. Represiune și disidență anticomunistă -regimul comunist din România a acționat, încă de la început, pentru impunerea ideologiei marxist-leniniste; o acolo unde locuitorii se opuneau represiunea devenea maximă; -în perioada 1948-1952 s-a înregistrat un val de teroare în cadrul căruia: o peste 400.000 de oameni au fost închiși sau trimiși în lagăre de muncă ( închisori la Sighet, Gherla, Galați, Râmnicu Sărat, Aiud, Pitești, șantierul de la Canal Dunăre-M. Neagră, colonii de muncă forțată la Cavnic, Baia Sprie
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
emigrînd într-o țară bogată, cu posibilități mai mari. Numărul celor care căutau să se mute în țările cu democrații mai vechi a fost mărit în ultimii ani ai secolului al XX-lea de o invazie de refugiați îngroziți de teroare, încercînd din răsputeri să scape de violență, represiune, teroarea genocidului, "epurare etnică", înfometare și de alte orori cu care s-au confruntat în țările de origine. Presiunilor interne li s-au alăturat și cele externe. Patronii au sperat să angajeze
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Numărul celor care căutau să se mute în țările cu democrații mai vechi a fost mărit în ultimii ani ai secolului al XX-lea de o invazie de refugiați îngroziți de teroare, încercînd din răsputeri să scape de violență, represiune, teroarea genocidului, "epurare etnică", înfometare și de alte orori cu care s-au confruntat în țările de origine. Presiunilor interne li s-au alăturat și cele externe. Patronii au sperat să angajeze imigranți cu un nivel de plată și condiții de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
se alăture. Cetățenii animați de considerente umanitare și de un spirit elementar de dreptate nu erau dispuși să-i oblige pe refugiați să rămînă în lagărele în care fuseseră cazați, și nici să-i facă să se confrunte cu mizeria, teroarea și chiar riscul de a fi uciși, dacă ar fi fost expulzați în țările de origine. Confruntate cu presiuni din exterior și din interior, țările democratice au descoperit că granițele lor erau mult mai permeabile decît crezuseră. Pătrunderea ilegală pe
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
transportă sufletul în afara lui însuși, refăcute ca și cum ar fi luat un remediu și o purgație. Aceluiași tratament trebuie să-i fie supuși de acum înainte în același timp cei care sunt înclinați spre milă și cei care sunt înclinați către teroare, și toți cei care, în mod general, se află sub imperiul unei emoții oarecare numai pentru că în fiecare dintre ei există o tendință către asemenea emoții, și pentru toți se produce o oarecare curățire și o ușurare însoțită de plăcere
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Corneille, preceptele lui Horațiu. Celor patru criterii ale lui Horațiu, vârsta, sexul, condiția, apartenența geografică, ce asigură "potrivirea" comportamentelor, le adaugă "Situația actuală" (la "Fortune présente") a personajului, adică soarta fericită sau nefericită pe care o cunoaște el și "pasiunile", "teroarea" și "compasiunea" pe care spectacolul destinului său i le provoacă spectatorului. La Mesnardière înțelege prin asta două emoții tragice care sunt la originea catharsisului. "Pentru ca el (autorul dramatic) să nu se abată de la vreun punct de mare importanță, este mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nimic de adăugat, Corneille tratând suficient, înaintea lui, despre dramaturgie. În exemplarul său personal al Poeticii, cele mai multe reflecții le notează în privința catharsisului. Pe marginea definiției aristotelice pe care o citește în următoarea traducere: "o reprezentare vie care, trezind mila și teroarea, curăță și temperează acest fel de pasiuni", el adaugă cu mâna lui: "adică trezind din amorțire aceste pasiuni, el înlătură ceea ce este excesiv și vicios în ele, și le readuce la o stare moderată și conformă cu rațiunea." Racine nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la o stare moderată și conformă cu rațiunea." Racine nu încetează cu elogiile către Euripide, pe care-l ia ca model, căci, scrie el în Prefața la Ifigenia, el era "extrem de tragic, adică stârnise într-un mod minunat compasiunea și teroarea, care sunt adevăratele efecte ale tragediei." Se știe, din diferitele mărturii ale contemporanilor săi, cea a fiului său Louis în special, în Memorii despre viața și operele lui Jean Racine (Mémoires sur la vie et les ouvrages de Jean Racine
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unul din subiectele sale de tragedie. Cuprins de acest gând, ia un Sofocle grec și citește tragedia despre Oedip, traducând-o pe loc. A fost atât de emoționat, spune D-l. de Valincour, încât toți ascultătorii au încercat sentimentele de teroare și de milă de care este plină această piesă. "Am văzut, mai adaugă el, cele mai bune piese ale noastre reprezentate de cei mai buni actori ai noștri: nimic nu s-a apropiat vreodată de tulburarea în care m-a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atins perfecțiunea în registrul pateticului. El își subliniază datoria față de Euripide, care în Hipolit încoronat i-a inspirat personajul eroinei sale. Ea are "toate calitățile cerute de Aristotel unui erou de tragedie și care sunt capabile să provoace compasiunea și teroarea. Fedra, într-adevăr, nu este nici de tot vinovată, nici de tot nevinovată", scrie el în Prefață. El adaugă că a avut grijă "să o fac mai puțin odioasă decât este în tragediile Anticilor". De aceea doica, și nu Fedra
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
III de actul IV, el arată timpul sub forma unui personaj alegoric, și-l face să pronunțe, sub formă de prolog, următoarele cuvinte: "Timpul. Eu care unora le plac, care pun pe toată lumea la încercare, în același timp bucurie și teroare a celor buni și a celor răi, eu care fac și desfac eroarea, este timpul, acum, în numele Timpului, să mă folosesc de aripile mele. Nu faceți o crimă din asta, nici mie, nici trecerii mele rapide, dacă alunec peste șaisprezece
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a lăsat-o cu pașii săi... Îl simt, îl simt..." Ea merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau, în adăpostul lui Oreste. Îl înconjoară, scoțând strigăte, fremătând de furie, scuturându-și făcliile. Ce moment de teroare și milă, cel în care se aud rugămintea și gemetele nefericitului străbătând prin strigătele și mișcările înfricoșătoare ale unor ființe crude care-l caută! Vom executa noi oare ceva asemănător în teatrele noastre? Nu poate fi arătată aici decât o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi, vor auzi tunetul adevărului, vor fi uluite și mișcate de acest lucru; căci chiar și cel rău este obligat să lupte pentru a învinge firea și mila. Și cine știe dacă în arte nu există nicicum vreun moment de teroare și de adevăr, care să înmoaie această inimă de piatră și să o redea sensibilității sale primitive? Iată opera cea mare a poetului, mi se pare. După exemplul chimiștilor, să nu ne descurajăm, și să căutăm o transmutație mai importantă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
conține moralitate, măreția conține frumosul". Foarte apreciat de public, pateticul aliat cu sublimul, în drama romantică, pune în joc aceleași resorturi tragice ca și tragedia clasică. Hugo este foarte conștient de acest lucru, declarând în Prefața la Burgravi: "Să aveți teroarea, dar să aveți și mila." Aceasta explică, în anii 1838-1840, când drama romantică a cucerit publicul, reînnoirea tragediei clasice, de care se săturase publicul, și căreia talentul tinerei Rachel (1820-1858)91, care debutează atunci pe scenă, îi redă onoarea. " Se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar starea existențială, autosfâșierea și sfâșierile perpetue", scrie el în Note și contra-note (Notes et contre-notes). Dornic să rupă cu teatrul psihologic, Artaud este sedus de aspectul metafizic al teatrului oriental. Orientalii nu au pierdut, după părerea lui, sensul acestei terori misterioase care este unul din elementele cele mai eficace ale teatrului, iar reprezentațiile lor exploatează neîncetat halucinația și teama. Una din piesele la care a asistat debutează prin intrarea unor fantome. Personajele "hieroglifice" apar mai întâi, cum explică chiar el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
230, 231, 232, 233, 234, 235, 289 În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Analiza povestirii, Jean Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Literatură și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Sabău • Marile curente ale criticii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
astfel tocmai diferența între regimul politic de pe vremea dramaturgului care oricât de hulit ar fi acum îi oferea întreaga libertate de a râde de toți și de toate, într-un fel de hohot revărsat, și regimul de azi, în care teroarea face de negândit cea mai slabă critică, cel mai mic surâs. De un lucru par să nu-și dea seama comuniștii sau cei ce se denumesc astfel, și anume că râsul lui Caragiale îi țintește și pe ei. Între cele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
voit incomprehensibil, întrucât "indicibilul" problematicii sale și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția umană existențială absurdă, singurătatea, alienarea, reificarea și masificarea în societatea de consum, teroarea cotidianului, recuzarea psihologismului și explorarea inconștientului, depozitar al angoaselor și al iraționalului oniric, degradarea funcției de comunicare a limbajului, etc. sunt teme corelate absurdului, investigate filosofic și sociologic și tratate avangardistic în teatru, nu în forma dramatică tradițională, cum au
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prestigiu din țările din estul Europei, precum Slawomir Mrožek și Vaclav Havel, pentru care absurdul este clar conotat politic. Scrisă în 1964 ca primă tentativă de exprimare prin intermediul teatrului, Există nervi dezvăluie, din acest punct de vedere, un univers al terorii pentru care formula absurdului este cea mai adecvată. Întrucât "eroii trăiesc o zodie a suspiciunii"86, absurdul nu mai surprinde, se poate instala brutal și nu suscită proteste, însă nu din prostie sau din nepăsare, ca la eroii caragialieni, ci
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai apar aici drept consecințe ale unui proces treptat și natural de acută dezumanizare agravată într-un secol al științei înrobitoare, al bombei atomice și al seismelor din edificiile credinței în religie sau în rațiune, ci sunt impuse prin mecanismele terorii. Primejdia deportării, magistral redată în piesă prin amara ironie din parabola "gunoierilor", înfometarea, esențializată în cruntul paradox aparent dintr-o replică de tipul "Poate ar trebui nici să nu mâncăm în timpul mesei"88, încarcerarea în propriile case, sugerată prin străvezia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest fel existența în datele concrete, recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele ironice de adaptare la absurdul terorii prin sluj verbal și plecăciune sfidătoare, eroul sfârșește prin a întrevedea mai-răul dintr-un univers fără speranță, în care omul este condamnat la un statut derizoriu: "Sandwich, ăsta sunt eu! Sandwich! Rană pe sare și sare pe rană. Stau cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
178, 182, 213, 218, 239, 271, 299 În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Analiza povestirii, Jean Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Literatură și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Vasile Sabău • Marile curente ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unitar, imuabil, neexistând o persoană-model, exterioară față de cursul istoriei umane).37 Grecii sunt de asemenea primii pentru care sursa fascinației este Celălalt (nu animalul, nu plantele, nu cosmosul), atitudine care capătă expresie încă de la Homer, cu sentimentele de milă și teroare fundamentate filozofic ulterior de către Aristotel.38 Odată cu "ordonarea" structurii logice individuale și culturale, spiritul grec impune aceeași ordine riguroasă și ambientului, fie natural, fie mental. Grecii perioadei clasice percep spațiul și se raportează la el în mod geometric (omogen și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]