541,899 matches
-
parte sau alta. Era atât de târziu, încât nu mai aveau vreme să-și facă obișnuitele calcule. Cei care-i luaseră prin surprindere erau magicienii, dar acum se întreceau cu gluma, lăsând montagnarzii să fiarbă în suc propriu. Le dădeau timp să se răzgândească sau să rămână consecvenți principiilor inițiale. Somnul limitat al Lunettei îi putea determina să o urmeze, vigilența generalului de arme, să-i oprească din drum. Tranziția neagră, că așa putea fi numită perioada, mai ales că se
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
neutraliza pe Stănchescu, împingându-l în turma medievalilor, căci nici el nu s-ar fi putut sustrage hipnozei colective. Numai că verii se codeau să recurgă la așa ceva, sau, cel puțin, așa lăsau impresia. Se zvoni că se aștepta un timp favorabil, anume, miezul nopții, când puterea lor devenea nemărginită. Veni un alt zvon, cum că magicienii erau nemulțumiți de oscilația montagnarzilor. În sfârșit, al treilea: ajunși la o vârstă înaintată, și-ar fi pierdut virtuțile, așa că nu se mai încumetau
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
și de buzunar fuseseră strivite. Curând, se lansă un alt zvon în mulțime. Evenimentul crucial era așteptat în jurul orei trei, hotarul atâtor minuni, printre altele, învierea Mântuitorului. Era totuși greu să-l repereze careva, de vreme ce lipseau instrumentele de control al timpului. Puteau să aștepte doar cântecul cocoșilor, care își începeau concertul cam pe la acea oră. Cineva se apropia de teleferică. Nu-i putu transmite însă nimic, fiindcă ostașii lui Stănchescu îi cerură, din priviri, să renunțe. Nefiind luați în calcule, aceștia
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
țigări, pentru a nu fi stânjenite făcliile lor, desprinse parcă din drapelul montan, în cele trei culori: roșu, vișiniu și albastru. Invenția asta - după unii, revelație -, îi încântă pe cei care nu se prăbușiseră încă în somn, căci regresiunea în timp presupunea mutații de ritualuri și simboluri. Bătrânii își croiră drum printre pacienți, purtând luminile pe deasupra celor lungiți pe iarbă sau căzuți în genunchi și murmurând ceva nedeslușit într-un registru monoton. Textul aparținea graiului romanș, sau reprezenta un amestec, cu
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
în toate momentele cruciale pe care le ținuse sub control, Stănchescu nu-și exterioriză nici de această dată vreun sentiment pe chipul grav, sobru, de nepătruns. Cuvintele-i veniră glaciale, cu o abia simțită ironie: - Iată oastea ta, sub regresia timpului! Etnologul simțea că i se pregătise ceva, dar nu bănuia ce anume. La apariția zorilor, putu să deslușească muntele înalt, ceața lui înroșită, ca o ciupercă otrăvitoare: dintr-acolo nu se elibera vreun elicopter, dar nici vreo rază. Totul părea
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
un Ian de grâu, culcat la pământ de furtuni și de grindină, să arate la fel de bine și să rodească la fel de bogat, în ciuda calamitaților care se abătuseră peste el. Se gindea Seniorul la o minune? Sau nu se putuse desprinde din timpul sau? Ori, poate, se lașase păcălit de cine știe ce scenarii super-optimiste, pentru a scoate capul din găoace §i a deveni astfel odios în ochii celor mulfi, care se temeau acum și de umbra lor? - E greu să-ți explic... i-am
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
pradă focului. Ce gust amar! Ce victorie tristă! - Mai bem ceva?... m-a-ntrebat Daniel, cu fața lui de îngeraș conservat în alcool. Altfel, chiar nu mai înțeleg nimic... Nu mai trecusem de câteva săptămâni pe la locuinfa mea din §tefan Furtună. Venise timpul s-o fac. Abuzasem prea mult de ospitalitatea domnului Gufa, deși el nu mă lașase niciodată să înțeleg că așa ar sta lucrurile. Dar m-am gândit că era mai bine să nu-i mai ștric liniștea unui om de
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
apoi, în închisorile comuniste, toata floarea intelectualității și a tineretului român. I-am povestit cum, desi cunoșteau bine situația din România și respectau cu stricteșe înțelegerea criminală de la Yalta, americanii încurajaseră rezistenfa armata din munți a patrioților romini, dindu-le tot timpul speranțe deșarte și oferindu-i astfel pe tavă plutoanelor de execuție. I-am povestit cum ei înșiși, americanii, împreună cu aliafii occidentali, parașutaseră din când în când pe terirtoriul țării tineri curajoși recrutări din exilul românesc, nespunându-le însă că-i
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
năpasta comunistă. Fără să clintească un fir de păi pentm a le sări în ajutor. Ba dimpotrivă, intrând în cârdășie cu cei care ne stăteau cu bocancii pe grumaz și cladin-du-si nemsinata lor bunăstare prin vânzarea și abandonarea noastră. Între timp, înfierbântat de vorbele pe care le spuneam, mă mai ridicasem de pe scaun, măi umblasem prin cameră, măi scosesem câte-o carte din bibliotecă și nu băgasem de seamă că Daniel începuse să plângă mocnit. Numai când s-a smuls din
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
-l sună pe artistul plastic, îi zice să ia mașina, să meargă, să nu-l lase, credea că are tensiunea 20, se sufoca, își zicea că o să moară înaintea bunicului și că or să ajungă cu două salvări în același timp și că bunicu se va trezi și va avea grijă de el, pentru că el a făcut războiul, are jumate de kil de fier în el; are un glonț care nu i-a explodat în gât, are schije de 60 de
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
se moare mai ușor, nici viața nu mai e atât de viață. la 93 se iese ușor. și kirilă se tot sufoca, îi venea să vomite, își auzea inima, o simțea de sub sârma ghimpată lovind, sângerând, sufocându-se în același timp cu bunicu și chiar când se sufoca în același timp cu bunicu, sună iar sora, îi zice că încă e viu, dar nu știe pentru cât, că la periș nu au oxigen și că el are nevoie de oxigen, că
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
de viață. la 93 se iese ușor. și kirilă se tot sufoca, îi venea să vomite, își auzea inima, o simțea de sub sârma ghimpată lovind, sângerând, sufocându-se în același timp cu bunicu și chiar când se sufoca în același timp cu bunicu, sună iar sora, îi zice că încă e viu, dar nu știe pentru cât, că la periș nu au oxigen și că el are nevoie de oxigen, că îl duc la bmucurești, că acolo trebuie să găsească undeva
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
seamă, cîteva piei de urși, pe care i-am putea socoti microcefali, într-atît suprafața blănii covîrșește dimensiunile capului. Pieile, în fapt, au fost extinse artificial, spre a mări astfel valoarea trofeului. Dar forul internațional de specialitate a sesizat, de la un timp, frauda și a exclus suprafața blănii din rîndul criteriilor de stabilire a punctajului. Minciuna are picioarele scurte. în ziua de 22 decembrie 1989, o revoltă populară l-a izgonit pe Ceaușescu de la putere, deținută aproape un sfert de veac, iar
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
Aviditate, ferocitate, comoditate - aceasta e deviza nerostită, dar reală a elitei vînătorilor contemporani (politicieni, oameni de afaceri, purtători de titluri nobiliare etc.). A citit vreunul din ei romanul Eșafodul al scriitorului kîrgîz Cinghiz Aitmatov? E descrisă acolo o vînătoare din timpul regimului sovietic care i-ar face pe toți să pălească de invidie. în stepă cade prima ninsoare. E vremea ca lupii să plece la vînătoarea de saigale (un soi de antilope). Deasupra stepei se aude un vuiet ciudat, cu totul
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
lui Fenimore Cooper și ale lui Gustave Aimard, plus nenumărate volume de povestiri vînătorești privind speciile cele mai variate - vînătoarea de urși, vînătoarea de vulturi, vînătoarea de elefanți etc., etc. Patima cinegetică este proprie, de altminteri, tuturor tarasconezilor, încă din timpii mitologici cînd teribila Tarască, monstrul cu chip de dragon sau crocodil, bîntuia pe malurile Rhonului, făcînd numeroase jertfe. Că dihania ar fi fost răpusă de oameni sau, potrivit unei alte tradiții, sugrumată de sfînta Marta (eveniment celebrat în fiecare an
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
în propria lui șapcă este proclamat regele zilei și, seara, reintră triumfal în oraș, fluturîndu-și cascheta ciuruită, în sunet de fanfare și în hămăit de cîini. Evident, acest soi de vînătoare nu-l poate mulțumi pe Tartarin, care visează tot timpul expediții eroice, chiar dacă în spiritul său avînturile unui Don Quijote se ciocnesc cu prudența și comoditatea lui Sancho Panza. Hotărîtoare, în condițiile locului, e însă văpaia soarelui meridional, care transfigurează totul, făcîndu-l să pară altfel decît este: "Omul din Midi nu
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Emil Brumaru M-adăpostesc, copil, sub calda ta aripă, Îngere răbdător, unde ți-e puful dulce. Mi-e sufletul în grabă și-n risipă; E timpul lucrurile să se culce Alăturea de umbra lor; dulapul Misterios, îmbujorat de-arome bune, A căpătat și el înțelepciune Și nu-și mai șterge de prin rafturi praful. Și un pahar tresare, o! minune A purității degetelor mele De-adolescent
M-adăpostesc, copil, sub calda ta aripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8466_a_9791]
-
Paul Diaconescu "...case dispărute, dar construite dintr-o materie unică, fragilă, trecătoare și indestructibilă totodată: Timpul. Timpul petrecut în ele. Timpul care s-a materializat în ele. Oare va reuși să le povestească pe toate? De ce? Pentru cine? Pentru propria lui desfătare și pentru a mai amâna, puțin, ultima mutare." Prima Diminețile erau de lumină. - Vino
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Paul Diaconescu "...case dispărute, dar construite dintr-o materie unică, fragilă, trecătoare și indestructibilă totodată: Timpul. Timpul petrecut în ele. Timpul care s-a materializat în ele. Oare va reuși să le povestească pe toate? De ce? Pentru cine? Pentru propria lui desfătare și pentru a mai amâna, puțin, ultima mutare." Prima Diminețile erau de lumină. - Vino, vino
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Paul Diaconescu "...case dispărute, dar construite dintr-o materie unică, fragilă, trecătoare și indestructibilă totodată: Timpul. Timpul petrecut în ele. Timpul care s-a materializat în ele. Oare va reuși să le povestească pe toate? De ce? Pentru cine? Pentru propria lui desfătare și pentru a mai amâna, puțin, ultima mutare." Prima Diminețile erau de lumină. - Vino, vino să vezi cum răsare
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
lui Dieter Schlesak este una despre producerea și asumarea (etică, metafizică, religioasă) a vinovăției, mai ales a celei reale, directe, dar și despre responsabilitatea omului ca agent, martor, pacient al terorii și suferinței. Există în noua carte o dispunere în timp, dar și o sistematizare a actelor și evaluării lor morale. Tematizarea lor particulară produce interes. Ea există aici, într-un roman, fie el aflat la frontiera dintre ficțiune și nonficțiune. Iată, deci, tema scriitorului, a morții nu doar limitată din
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
Om al unei generații ulterioare contextului referențial, autorul implicit - puțin implicat evenimențial, dar profund implicat în reconstituire - se interesează de familia sa, etnia acesteia, istoria directă. Angoasa săsească din Transilvania este lămurită prin istoria veche și recentă, din preajma și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pare că nimic nu este eludat. Și sunt aspecte puțin sau deloc discutate, precum relația dintre Garda de Fier legionară și grupul etnic german. Vocea "auctorială" notează că "entuziasmul pentru Führer era patologic în
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
de simbol, firește involuntar, produs de misterioasa realitate, într-un roman care nu vrea să ascundă adevărul. Adam, german luat drept evreu, previne aproape de la începutul cărții: "Posteritatea trebuie să știe totul cât mai exact cu putință.") Va fi închis timp de nouă ani. În 1964, aflat de șapte ani în celulă, spune că e citat într-o piesă de teatru de Weiss, unde era acuzat că trimisese la gazare 1200 de copii. Procurorul Klüger, în 1965, îl numește "monstru" cinic
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
steaua sufletului se alcătuiește din sunete Sfetnic Stau pe terasa însingurată felinarele nasc pete ruginii și umbre abstractul desen nu e departe de un fel de rostire în care se derulează amiezi dimineți risipite amurguri cu ascuțișuri îndreptate spre țărm timpul citește același confuz calendar ca pe o carte ivită din neguri gândind despre lucruri și fapte adică tot ce nu se poate gândi Paradigme Pe masa de scris pâlpâie pulberi din uitate înscrisuri aceeași substanță a regăsirii cu degete de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
apoi se aruncă din nou în marșul scrisului, se vede dintr-o ochire că acum scrie fraza de încheiere, precipitat, avântat, triumfal, punând, în sfârșit, punct. Lumina intră cu demnitate prin ferestrele încăpătoare, în timp ce doi băieți se ridică în același timp din scaunele negre de plastic, părând adormiți, învăluiți în indiferență, inofensivi, doi băieți care se îndreaptă alene spre camera lor întunecată și caldă ca un cuib. Iar deasupra lor plutește destins zeul alb, fericit c-a rupt în sfârșit blestemul
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]