3,826 matches
-
tensionată, concentrată. Reținem deocamdată, în acest cadru, doar capitolul cultural intitulat: Apoteoza banalității (pp. 255-280). Este cea mai riguroasă expunere critică a ceaușismului cultural, a revoluției culturale desfășurată la noi de fosta dictatură, scrisă până acum. Se simte imediat experiența trăită și documentarea directă. Pentru a nu mai aminti de talentul de sinteză, dublat de unul de polemist ideologic, sobru și de bună calitate. Subtitlurile capitolului sunt edificatoare și ele subliniază ideile principale: Cultura mumificată și brigăzile de agitprop. Dublul limbaj
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
vie lumină atât drama, cât și amoralismul acestui proces. Analiza s-a dorit cât mai rece și obiectivă, lipsită de orice spirit partizan sau iconoclast. 2. Resemnarea istorică, pasivitatea, renunțarea la orice rezistență, prin recunoașterea generală a situației ireversibile. Constatare trăită cvasiunanim sub forma unui mit colectiv. Fenomen capital, de esență, al societății totalitare. El explică, în cea mai mare parte, întregul comportament moral și social, riguros condiționat, al deceniilor de dictatură. Oferă explicația fundamentală a colaboraționismului dominant și pune probleme
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fost altceva decât un act de bun simț, o opțiune pentru normalitate... Or, numai existența liberă în cetatea universală a literelor poate legitima și realiza această normalitate. Fiindcă ea este, în ordinea spiritului, însăși normalitatea prin definiție. Adică libertatea integrală, trăită și practicată, în mod firesc, neostentativ și creator, în regim cotidian și neeroic. Este foarte caracteristic la acești trei scriitori și frumoasele lor caractere și lipsa de gesticulație eroică, de emfază și poză publicitară a rezistenței. Refuzul anticomunist era, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conferirii unui identități pot fi stabilite și cu opera lui Sthendal (aici, identitatea este câștigată prin raportare la idealul eroic napoleonian). În proza lui Eliade vestimentația se descrie prin trăsături ca "vetustețea, apartenența simbolică la un "alt timp" decât cel trăit efectiv de către celelalte personaje din jur"725 (aici intră rochia veche de culoarea aguridei a Niculinei, uniformele de general pe care le caută Ieronim Thanase în podul familiei Calomfir, uniforma militară purtată de Zevedei). "Aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
stranie, în care obiectul este determinat doar negativ, adică nu se afirmă nimic despre ce este el. De fapt, ea este gândită să fie mult mai mult decât o formă de cunoaștere. Numește o experiență singulară a realității ultime, "viziune trăită a celui necuprins cu mintea, a celui ce depășește orice înțelegere rațională, făcându-se totuși prezent sufletului în chiar transcendența sa absolută"318. Cum spune un alt comentator, "Incognoscibilul se face cunoscut rămânând în întregime necunoscut, și incognoscibilitatea lui este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pornind de la filosofia stoică, de la luarea în considerare a situației acestor animale în relație cu societatea omenească 297. Desigur, stoicii nu spun nimic în mod explicit despre o asemenea atitudine față de animale, dar considerațiile lor despre înțelepciunea omenească și viața trăită armonios în acord cu propriile nevoi sufletești pot reprezenta o bază pentru extinderea sferei moralității. Oamenii au sentimente de afecțiune față de animale precum câini, pisici, cai, iar copiii, cu atât mai mult, tratează aceste animale ca pe un partener. Din
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
transfigurat de el, iar ceea ce trebuie sesizat - intuit și înțeles - este tocmai semnificabilul care face realul posibil, un a priori al prezenței care conferă un sens, căci "realul este întotdeauna un deja acolo, deopotrivă opac și debordant"3. La nivelul trăitului, al experierii existențiale, corporale, nonsensul însuși al realului este un sens. "Ca atare, însă, realul nu are încă aspect de lume. (...) Realul apare ca rezervă inepuizabilă a datului, dar pentru că nu are nimic în rezervă; e o materie inepuizabilă de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
treceri. Trecere în care netrecătorul își face loc, se arată sub chipul începutului veșnic nou, și astfel rămâne în vedere, în ochii ce nu se mai pot închide 7. Ce văd ei, învăluiți de necuprinsul nevăzutului? Ochii ce judecă timpul trăit și pierdut și-i adună sporul,/ Lăsându-i iubirii ce e al uitării/ Și uitării timpul". Privirea aruncată în urmă iese din timp, din calea înaintării, discerne deschisul netimpului, adună sporul pe care îl lasă în urmă timpul trăit și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
timpul trăit și pierdut și-i adună sporul,/ Lăsându-i iubirii ce e al uitării/ Și uitării timpul". Privirea aruncată în urmă iese din timp, din calea înaintării, discerne deschisul netimpului, adună sporul pe care îl lasă în urmă timpul trăit și pierdut. Cu alte cuvinte, citește pe chipul lumii timpul uitat, cel rămas în nevedere, scurs în pustiu, în golul larg al ochilor deschiși. Aici, în albul acestui prag nevăzut, uitarea timpului este iubirea, veșnicia fidelității 8. În prezentul care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rezultă din privirea care îl vizează, icoana convoacă vederea, lăsând vizibilul (...) să se satureze, puțin câte puțin, de invizibil" (ibidem, p. 28). 35 Orfeu și tentația realului, ed. cit., pp. 30, 31. 36 Ibidem, pp. 92-93. Căci "sentimentul sau ideea trăită nu se "traduc" în imagini: ele sunt efectiv imagini" (ibidem, p. 91). 37 Ibidem, p. 79. 38 Ibidem, pp. 27, 29. 39 Ibidem, pp. 54, 55. 40 Lumină auriculară, vol. Anotimpul discret (1975), în Ștefan Aug. Doinaș, Opere, II, Editura
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
țiglăriei îi devenise, cu anii, o străvezie aripă dedalică pliată, ce închidea în ea un întreg labirint pneumatic, prielnic înălțărilor; văzduhul pur și simplu năvălea în interstițiile lui ca la el acasă, răpindu-l inerției gravitaționale. Cu toată forța evidențelor trăite, Ian simțea că o suprafață nu doar desparte, ci în primul rând aduce în contact cele doua regiuni adiacente ei. De aceea, îl iritase memorabil constatarea simplistă întâlnită cândva într-o carte a lui Tagore, cum că Europa ar fi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
calități deja gustate ale realului - experiență care îmbie tenace la o retrăire superlativă. Locul de locuit se amenajează în primul rând ca loc de cultivat visele, cu tot efortul repetitiv implicat de cultivare. Atracția necunoscutului evocă și ea episoade deja trăite, cunoscute, ale întâlnirii cu nemaiîntâlnitul, fără de care el ar rămâne nesituabil în orizontul conștiinței, și ca atare irelevant. Dacă, prin definiție, realitatea pune la grea încercare visarea, locuirea îi oferă acesteia din urmă protecție maximă în chiar toiul vulnerabilității: un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care era mai aproape. Câtă energie, ce mijloace pentru niște informații banale! Lumea unui cercetător eminent. (6.11.2010) „Vidul singurătății” Decupez din două scrisori expediate În 1985 de către academicianul Vasile Pavelcu: „Nu este cazul să mai repet despre vidul trăit al singurătății... Îmi mai flutura câte o idee În conștiință, dar nu mai sunt capabil decât să fac câte o Însemnare și să mă refugiez În trecut” (scrisoare către Ecaterina Bagdasar); „aveți darul de a scoate pe cititor din cenușiul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
scenă”, să le acorde șansa de a cunoaște realitatea, să le dezvolte spontaneitatea, să-i Învețe cum se realizează un contact social semnificativ. O filosofie a sprijinului, curajului și compasiunii, valori care nu pot fi Învățate prin cursuri, ci trebuie trăite, Împărtășite cu alții pentru a fi păstrate. Numai prin Întâlniri vii și profunde se dezvoltă Încrederea În cei din jur, În propria potență creativă. Metoda psihodramei Încurajează jocul, cheamă individul ca actor pe scena socială; e un teatru-extensie a realității
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Vasile Pavelcu pleda pentru reîntoarcerea psihologului În viața socială, pentru incorporarea vieții autentice, concrete, reale În câmpul de conștiință al psihologului și empatizarea cu obiectul său de studiu. Cu cât o operă este mai personală, cu cât e mai adânc trăită și include sfera intereselor subiective ale autorului, cu atât e mai autentică și se cere externalizată, dăruită. „Drama” psihologiei, scria, este aceea că nu poate trata trăirile subiective ale individului doar prin apelul la laborator, experimente, cifre, tabele. Iată pasajul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Acestea Îi asigură persoanei un loc În structura socială existentă, În raport cu diferite coduri și norme de clasament care fondează ordinea simbolică. Identitatea se afirmă ca o instanță de referință Între imaginar și real, Între timpul cronologic al istoriei și cel trăit, Între personal și social. Subiectul social, așadar, nu poate fi un produs izolat, coerența identitară nu Înseamnă invarianță, unitatea și stabilitatea sinelui nu reprezintă un nod rigid; dar nici incorporarea fără reflecție proprie și evaluare personală a presiunilor externe. Tratăm
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
încearcă să adune "indulgențe"48. Practica religioasă alunecă în felul acesta spre superstiție fără să micșoreze frămîntarea creștinilor. Acestei neliniști de care suferă majoritatea se adaugă cea a elitei intelectuale. În acest mediu, dorința de a consolida credința prin experiența trăită și prin gîndirea luminată, o însoțește pe aceea de mîntuire. Or, pe ruinele tomismului triumfa nominalismul lui Wilhelm de Ockham. El afirmă că este imposibil să-1 cunoști pe Dumnezeu din cauza incompatibilității dintre revelația divină și rațiunea umană. Religia nu mai
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și pe baza unei religii individuale, purificate. Acesta este cazul grupărilor mistice, deosebit de active în Europa de nord (Flandra și Renania), care încearcă să ajungă la divinitate prin rugăciune și meditație. Această formă nouă de evlavie pune accent pe credința trăită individual. Ea dă naștere unor mici comunități cum ar fi "Frații vieții comune". Dar aceste practici religioase rezervate unor grupuri restrînse nu puteau să se extindă la ansamblul comunității creștine. În același timp, umaniștii propun să se revină la Sfinta
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
așa. Și m-am ținut de cuvânt. Dar acum, când se va întoarce de acolo unde stă dela 22 Noemvrie, fără să ne dea nici o veste, am să-l întâmpin spunând: "Bine ai venit, Georgeta dragă!". Măcar atât, pentru emoțiile trăite. "Georgeta" sau George, indiferent cum voi spune, faptul este că noi, prietenii lui, îi ducem dorul și toți sperăm că va veni curând. Ași putea să scriu mult despre George Balș aviator, George Balș camarad, suflet. Dar las pentru mai
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
front, în Crimeea, la Simferopol, ca pilot voluntar în cadrul Secției I a Escadrilei 108 Transport ușor, celebra Escadrilă Albă. A transportat, în total, nu mai puțin de 200 de răniți grav, pe durata stagiului ei pe front. Dintre multele întâmplări trăite atunci, Stela nu poate uita un zbor de pomină, pe o vreme atât de potrivnică, încât numai o minune a făcut să scape cu viață. "Cu o săptămână înainte, plecasem în misiune de la Simferopol, cu doi ofițeri superiori de aviație
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
care trece o fraternitate. Francisc și frații sunt eliberați și întăriți de Cartea Sfântă prin harul lui Dumnezeu, și de aceea ei au depășit și au învins multe obstacole ivite în misiunile lor. Regula reprezintă scheletul Evangheliei, și ea trebuie trăită, exprimată: „Nu dorim nimic altceva decât pe Creatorul nostru, pe Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru, singurul Dumnezeu adevărat”. În rugăciune și contemplație Francisc s-a dovedit a fi marele maestru: la rugăciunea domnească „Tatăl nostru” el a adăugat „Preasfânt”, iar după terminarea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și nu fiți amarnici față de ele. Fiilor, ascultați de părinții voștri întru toate... Părinților, nu întărâtați pe fiii voștri... Iar mai presus de toate să aveți iubirea, care este legătura desăvârșirii”. Iată scopul vieții omului, iată morala creștinului, iată credința trăită, iată împărăția lui Dumnezeu în sufletelor creștinilor. Frați Terțiari, Dv. știți prea bine că Ordinul al treilea franciscan nu are altă țintă decât să ajute pe membrii săi la îndeplinirea datoriilor creștinești. De fapt, cele 12 Tatăl nostru, Născătoare și Mărire
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
țării. Acolo se poartă un război cu-adevărat "murdar", iar cei care pleacă pe front militari de meserie, dar în egală măsură tineri logodnici sau soți se confruntă cu tortura, masacrele și terorismul. Omniprezența morții "fățarnice și înghețate"170, teroarea trăită zilnic îi fac pe acești bărbați să-și piardă iremediabil inocența. Poftele carnale sunt și ele ațâțate. Dorințele sunt cu atât mai exacerbate cu cât clima fierbinte a Algeriei exercită asupra celor care încep să se familiarizeze cu ea toate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
erotismului sau ca o culme a perversității, el marchează cu siguranță sfârșitul unei epoci, încheierea unui ciclu istoric, anunțând revoluția sexuală. El se înfățișează ca antiteza perfectă a educației sexuale tradiționale, mai precis, ca un negativ perfect al nopții nunții trăite de Jeanne, eroina romanului O viață scris de Maupassant. După cum ne amintim, nefericita eroină a romanului, tânăra aristocrată, trece de la inocență la o descoperire cum nu se poate mai abruptă a "marii taine a dragostei". Înainte ca Julien să intre
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ziuă, mă ridic - și cu toate că eram și sunt un om care nu știe ce-i frica, de data aceasta parcă totul tremura în jurul meu, chiar și pantalonii, care tot uzi erau. Când am ajuns acasă i-am povestit babei întâmplarea trăită. De atunci m-am hotărât să nu mai merg noaptea în pădure. Și n-am mai mers! La aer și la gura sobei Cobor treptele casei bătrânești și în ogradă dau cu ochii de cumnatul, soțul Catrinei, a surorii mele
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]