9,719 matches
-
tinerii acestor ani, care au recurs la descrierea concretului cotidian, la detașarea ironică, la fantasticul inserat în banal, la intertextualitate, lumea există. Ei nu au sentimentul golului primordial care organizează la I. percepțiile. Trebuie adăugat că I. este unul dintre traducătorii eminenți ai unor capodopere ale literaturii contemporane, alegându-și lucrări de maximă dificultate lingvistică și de maximă deschidere filosofică: Ulise de James Joyce, romane de William Faulkner, Omul fără însușiri de Robert Musil ș.a. Procesul de disoluție a schemelor poeziei
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
, Sándor (3.III.1897, Șomcuta Mare, j. Maramureș - 16.XII.1941, Cluj), traducător. Român după tată, are numele de familie Hapca, dar a publicat sub numele mamei, Kibédi László Anna. După ce a lucrat ca bărbier, muncitor constructor, actor, artist de circ, debutează în 1920 cu poezii, colaborează la ziare provinciale, iar ulterior, stabilindu
KIBÉDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287712_a_289041]
-
a poeziei eminesciene. A fost aspru criticat de profesorul Kristóf György pentru neajunsurile transpunerilor, explicabile prin superficialitate și cunoștințe literare destul de limitate. Nu era cuprinsă poezia lui Eminescu în întregime, nici ordinea pieselor nu corespundea cronologiei eminesciene. De multe ori traducătorul nu a înțeles textul original ori l-a înțeles greșit. Și alți recenzenți (Makkai László, Ladislau Gáldi) au avut păreri similare. În urma unor controverse violente, alte două volume de traduceri ale lui K., din poezia lui Aron Cotruș (Versek, 1936
KIBÉDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287712_a_289041]
-
, Ireneusz Stefan (19.IX.1940, Wielun, Polonia), traducător polonez. Termină școala medie la Wielun (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cracovia (1964). Debutează publicistic în 1970 și editorial, ca traducător, în 1977. Între 1964 și 1968 lucrează în Cracovia ca redactor la Editura Științifică de Stat
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
, Ireneusz Stefan (19.IX.1940, Wielun, Polonia), traducător polonez. Termină școala medie la Wielun (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cracovia (1964). Debutează publicistic în 1970 și editorial, ca traducător, în 1977. Între 1964 și 1968 lucrează în Cracovia ca redactor la Editura Științifică de Stat, apoi la Editura Literară, unde promovează până la funcția de redactor-șef adjunct al secției de traduceri. Membru al Uniunii Scriitorilor Polonezi (1980) și al
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
1977. Între 1964 și 1968 lucrează în Cracovia ca redactor la Editura Științifică de Stat, apoi la Editura Literară, unde promovează până la funcția de redactor-șef adjunct al secției de traduceri. Membru al Uniunii Scriitorilor Polonezi (1980) și al Asociației Traducătorilor Polonezi (din 1983), este vicepreședinte al Asociației Scriitorilor Polonezi din Cracovia. A colaborat la revistele „Znak”, „Przekrój”, „Odra”, „Kwartalnik Filozoficzny”, „Przegle¸d Orientalistyczny”, „Folia Orientalia” și „The Tibet Journal”. A primit mai multe distincții: Premiul Asociației Traducătorilor Polonezi (1991), Premiul
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
și al Asociației Traducătorilor Polonezi (din 1983), este vicepreședinte al Asociației Scriitorilor Polonezi din Cracovia. A colaborat la revistele „Znak”, „Przekrój”, „Odra”, „Kwartalnik Filozoficzny”, „Przegle¸d Orientalistyczny”, „Folia Orientalia” și „The Tibet Journal”. A primit mai multe distincții: Premiul Asociației Traducătorilor Polonezi (1991), Premiul revistei „Literatura na șwiecie” (1992), Premiul Fundației Culturii Polone (1994). A tradus din limbile portugheză, engleză, suedeză, sanscrită, franceză, tibetană, germană. Din literatura română a transpus în polonă, cu destulă acuratețe, Vânătoarea regală de D. R. Popescu
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
veszett [Pierdut în Balcania], București, 1984; Eugen Uricaru, A méz [Mierea], București, 1988. Repere bibliografice: Beke György, Játék az életért, UTK, 1975, 31; Rom. magy. ir. lex., II, 611. O.K. KÁNYÁDI Sándor (10.V.1929, Porumbenii Mari, j. Harghita), traducător. Face studii secundare la Odorheiu Secuiesc (1941-1950) și studii de filologie la Universitatea „Bolyai” din Cluj (1950-1954), oraș în care lucrează apoi ca redactor la revistele „Irodalmi Almanach”, „Utunk”, „Dolgozó Nő”, „Napsugár”, colaborând și la „Igaz Szó”, „Korunk” ș.a. Reprezentant
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
, Kiril (14.III.1930, Tașlâk-Bugeac), traducător. După ce a absolvit, în 1954, cursurile Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, a lucrat ca ziarist la Chișinău, la „Tineretul Moldovei” și „Oktombrie” (din 1957, „Nistru”). Din 1960 s-a stabilit la Moscova, unde a funcționat la Uniunea Scriitorilor
KOVALDJI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287724_a_289053]
-
IVĂNESCU, Cezar (6.VIII.1941, Bârlad - 24.IV.2008, București), poet și traducător. Este fiul Xantipei (n. Naum) și al lui Dumitru Ivănescu, medic veterinar. A absolvit Liceul „Gh. Roșca-Codreanu” din Bârlad (1959), după care a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1960-1966), obținând licența în 1968
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
în care filosofia esoterică a Asiei este turnată în tiparele rugăciunii creștine: „! cum vom ierta: cu/ brațele-amândouă/ cu limbile-amândouă/ cu-amândouă (Yin-Yang)/ vom săruta Călăul/ și Leprosul,/ așa cum Regii de odinioară,/ Regi harismatici prin leprozerii!” I. este, de asemenea, un traducător de marcă în peisajul cultural contemporan, realizând, împreună cu Maria Ivănescu, versiunile în limba română ale unora dintre operele cele mai importante ale lui Mircea Eliade. A mai fost încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Alte fragmente din Muzeon (1992
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
, Iuri (19.X.1922, Moscova - 12.X.1992, Moscova), traducător și istoric literar rus. Este fiul scriitorului A. V. Kojevnikov. A absolvit Institutul Militar de Limbi Străine din Moscova, unde a învățat limba română. În 1953 și-a susținut teza de doctorat în filologie despre creația lui Mihail Sadoveanu, devenind
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
bilingve româno-ruse, K. a contribuit substanțial la transpunerea operei eminesciene în limba rusă. Dar aportul său ca eminescolog nu se reduce la atât. Cunoașterea operei lui Eminescu constituind pentru el o „cotitură decisivă”, nu s-a rezumat la activitatea de traducător, ci după ani îndelungați de studii, timp în care a cunoscut și principalele contribuții românești la exegeza eminesciană, a scris el însuși în limba rusă un amplu studiu, Mihail Eminescu i problema romantizma v rumânskoi literature XIX-ego veka (1968), cercetare
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
JEBELEANU, Eugen (24.IV.1911, Câmpina - 21.VIII.1991, București), poet, publicist și traducător. Este fiul Aureliei (n. Bulgar) și al lui Valeriu Jebeleanu, funcționar. Își petrece copilăria la Câmpina și Brașov. Începe școala primară în orașul natal, dar din trimestrul al doilea al clasei întâi se mută la Brașov, la bunica dinspre tată
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
, Jenő (13.IX.1912, Mociu, j. Cluj - 17.XII.1995, Cluj-Napoca), traducător. Cu prețul unor mari sacrificii materiale, K. și-a terminat studiile secundare (1929) și pe cele de drept (1941) la Cluj, oraș în care este apoi redactor la revistele „Erdélyi Helikon”, „Termés”, „Utunk”, „Napsugár”, „Igaz Szó”. Reprezentant de frunte al
KISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]
-
secundare (1929) și pe cele de drept (1941) la Cluj, oraș în care este apoi redactor la revistele „Erdélyi Helikon”, „Termés”, „Utunk”, „Napsugár”, „Igaz Szó”. Reprezentant de frunte al lirismului de orientare populară al literaturii maghiare din România, debutează ca traducător în „Erdélyi Helikon” cu versiunea în maghiară a povestirii Stan pățitul de Ion Creangă (1938). Traduce din proza lui I.L. Caragiale, Ion Creangă, Al. Vlahuță, din poezia lui Mihai Eminescu, G. Coșbuc, G. Bacovia, Ion Bănuță, Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu
KISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]
-
sunt prezenți clasici (V. Alecsandri, M. Eminescu, G. Coșbuc, O. Goga, Lucian Blaga) și contemporani (Demostene Botez, Ion Brad, Nina Cassian, Emil Isac, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Ion Bănuță, Veronica Porumbacu, Aurel Rău, Tiberiu Utan ș.a.). K. este și un traducător consacrat al folclorului românesc, publicând mai multe volume din baladele, cântecele haiducești și colindele românești, realizate în colaborare cu folcloristul Faragó József, care semnează selecția, îngrijirea textelor și studiile introductive. Pagini memorialistice sunt cuprinse în cartea A műfordító emlékeiből (1986
KISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]
-
și introd. Faragó József, București, 1976; Körutazás. Román novellák, karcolator [Turneu. Schițe și nuvele românești], București, 1977; Pe pârâu de rouă. Balade populare românești - Rétek harmatában. Román népballadák, îngr. și introd. Faragó József, Cluj-Napoca, 1985; A műfordító emlékeiből [ Din amintirile traducătorului], București, 1986. Repere bibliografice: Balla Ernő, Ion Creangă gyermekkori emlékei - magyarul, UTK, 1950, 16; Bajor Andor, D. Th. Neculuță versei magyarul, UTK, 1955, 48; Veronica Porumbacu, Kiss Jenő la 50 de ani, GL, 1962, 37; Belia György, Kiss Jenő Bacovia-fordításai
KISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]
-
, Harald (3.X.1906, Sebeș-Alba - 16.IV.1981, Freiburg im Breisgau, Germania), traducător și publicist. După examenul de maturitate, susținut în 1924 la Sibiu, K. a studiat germanistica, istoria și istoria artelor la universitățile din Leipzig și Heidelberg, atras în aceste centre culturale mai ales de filologii Friedrich Gundolf și Herman August Korff
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
1942), care înmănunchează traduceri din versurile lui V. Voiculescu, grupate după criterii tematice. Corespondența purtată de K. cu editurile bucureștene la care i-au apărut tălmăcirile ilustrează migala cu care lucra. Punctele sale de vedere sunt bine argumentate, opțiunile de traducător cu experiență și de stilist încercat al limbii germane, plauzibile. În general, el a fost un susținător al autenticului în textura traducerii, al preluării nealterate a originalului, fără a deveni partizanul textului împestrițat cu elemente străine spiritului limbii germane. E
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
susținător al autenticului în textura traducerii, al preluării nealterate a originalului, fără a deveni partizanul textului împestrițat cu elemente străine spiritului limbii germane. E lesne astfel de înțeles că scriitura atât de particulară a lui Ion Creangă va mobiliza în traducător întregul efort de a fi cât mai aproape de substanța narativă a humuleșteanului. Reeditările versiunilor datorate lui K. atestă reușita demersului său. Traduceri: Mihail Sadoveanu, Nechifor Lipans Weib, München, 1936, Das Wirtshaus der Ancuța, București, 1961; V. Voiculescu, Herzschlag der Erde
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
Die drei Hauptwege. Harald Krasser 65, „Karpaten-Rundschau”, 1971, 40; Wolf von Aichelburg, Vermittler höchsten Ranges. Zu Harald Krassers 65. Geburtstag, „Neuer Weg”, 1971, 9 octombrie; Wolf von Aichelburg, Harald Krasser, „Zeitschrift für Siebenbürgische Landskunde”, 1982, 1; Joachim Wittstock, Harald Krasser, traducător din literatura română, „Euphorion”, 1990, 5,6. J.W.
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
, Alfred (24.XI.1906, Cernăuți - 14.VIII.1991, Düsseldorf, Germania), poet și traducător. Este fiul unui funcționar care în timpul primului război mondial s-a retras, împreună cu familia, la Viena, unde K. frecventează întâile clase ale gimnaziului. După 1918, întors în orașul natal, a absolvit cursurile unei școli medii germane. Efectuează stagiul militar la
KITTNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]
-
ARLUS și al bibliotecii Institutului pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea; temporar, colaborează și la emisiunea în limba germană a Radiodifuziunii Române. În 1958 s-a decis să renunțe la statutul de angajat, întreținându-se din munca de scriitor, publicist și traducător. Pentru volumul Flaschenpost (1970) obține Premiul Uniunii Scriitorilor. În ultimul deceniu de viață se stabilește la Düsseldorf, în Germania. În 1989 i s-a decernat Premiul „Andreas Gryphius” pentru volumul liric Schattenschift (1988), cu o postfață de Peter Motzan. Primele
KITTNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]
-
ultimul deceniu de viață se stabilește la Düsseldorf, în Germania. În 1989 i s-a decernat Premiul „Andreas Gryphius” pentru volumul liric Schattenschift (1988), cu o postfață de Peter Motzan. Primele încercări ale lui K. de a se apropia ca traducător de literatura română datează din perioada interbelică (cel dintâi proiect mai vast a rămas nerealizat, în ciuda unor eforturi repetate de a transpune în germană proza lui M. Blecher). Abia după mutarea la București strădaniile sale izbutesc, K. devenind, cu timpul
KITTNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]