3,593 matches
-
acceptați cu entuziasm. Prin aceasta ei urmează pas cu pas principiul societății politice, anume acela că masa domnește, dar nu guvernează. IV Există un mister al maselor. Timiditățile gîndirii sociale actuale ne înfrînează curiozitatea. Lectura clasicilor, din contra, o mențin trează. Degeaba trecem sub tăcere misterul, îl denaturăm, îl uităm chiar, căci este imposibil să-l expulzăm, să-l aneantizăm. Filosoful sovietic Zinoviev scria recent în lucrarea Sans illusions: "În genere, elementele de psihologia maselor scapă atenției istoricilor care le iau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
necesară și pentru a-și consolida prestigiul, pentru a crea în jurul lui acea atmosferă de mister care întreține toate iluziile. Astfel, masele îl pot împodobi cu cîte și ce calități doresc. A stîrni apetitul pentru enigmă, a menține curiozitatea mereu trează în privința propriilor vreri, iată două obligați ale conducătorului, mai ales în momentele decisive. Charles de Gaulle le erijează în principii: "Prestigiul nu poate exista fără mister, căci oamenii nu se supun celor pe care îi cunosc prea bine"209. Sau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la solicitări este un mușchi în suferință, cel mai adesea hipotrofic sau distrofic. Neavând la dispoziție mișcarea activă ce antrenează mobilizarea segmentelor asupra cărora acționează, dezvoltarea masei și forței musculare rămâne tributară contracției izometrice, care este în măsură să mențină trează „flacăra de veghe” a unei mișcări temporar pierdute. În aplicarea tehnicilor de recuperare a masei și forței musculare trebuie avută în vedere, în amănunt, complexitatea fenomenului, factor de decizie în selecția mijloacelor și metodelor terapeutice. Opțiunea pentru contracțiile izometrice este
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ascensiune nu părăsește niciodată gândul de a fi însoțit. Fără îngerul blond, existența paradisiacă ar fi dezolantă.” „Fără ea, ar fi raiul pustiu.” Erosul se împlinește în Sărmanul Dionis numai în planul oniric. Femeia este cea care „declanșează deopotrivă visul treaz și colorează, senzual, visul nocturn, fiind deopotrivă, provocatoare de beatitudine aeriană, în care sensibilitatea vibrează cu o intensitate ce trece de la registrul elementarității la acela cosmic sau la anxietăți și prăbușiri până în pragul nebuniei”. Numele personajului, ca peste tot în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
senzația că o toropeală neașteptată îl cufundă în somn. Dar era încă destul de lucid. Un haos de imagini, aproape de vis, îi defilau prin fața ochilor, începeau chiar să înfiripe o poveste; dar după câteva clipe își dădu seama că este încă treaz.” (p. 34) Din momentul în care se decide să rămână acolo pentru patru luni, pentru Giovanni Drogo începe „ireparabila fugă a timpului” (p.48), fugă al cărui sens nu îl va înțelege decât mult mai târziu. Somnul adânc în care
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
unei femei în vârstă care vorbește la nesfârșit, conștientă că doar farmecul elocinței și al minții sale mai poate prelungi vraja comuniunii sufletești cu un tânăr, cartea poate fi citită și ca o parabolă a scriitorului ce încearcă să țină trează atenția publicului său. În prelungirea acelorași tendințe, romanul Lebăda cu două intrări (2003) se dispensează de un al doilea personaj, extinde monologul de sorginte woolfiană și joyceană, într-un text fără nici un semn de punctuație, ceea ce trimite în cele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
Paris (unde și-a petrecut ultimii ani de viață); de la Teatrul Municipal, pe un șantier de reeducare; de pe băncile Institutului de teatru, la Securitate etc. E o carte în care disponibilitatea autorului pentru paranteze & propoziții intercalate cere o atenție mereu trează. L-am cunoscut, vag, pe Furdui: fie de pe scenă (cred că am văzut douăzeci de spectacole în care juca!), fie de la grădina restaurantului Berlin, unde mergeam într-o frumoasă perioadă a primei mele tinereți. Niciodată nu mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ce-ar urma să facă. Era lăsat să stea în chilia lui și în colțul de grădină ce și-l alesese. Stătea jos direct pe pământ sau pe vreo ieșitură de zid, stăruind în osârdia lui ce-i ținea mintea trează, călăuzindu-l de la un autor la altul, de la o carte la alta, convins că-l va găsi pe Dumnezeu ascuns în vreo pagină necunoscută sau uitată. Sigur că da, știa asta, Dumnezeu nu se ascunde ca să se joace de-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și ar fi binevenit acum să croncăne în toiul nopții. Mereu același, ca și cum aici ai fi întemnițat doar tu. Mai sunt atâția și suntem și noi. Voi dormiți, și tot astfel dorm și conștiințele voastre, putrezind. Trebuie să le țineți treze sau păianjenii vă vor cotropi în întregime. Termină odată, fra' Tommaso, cu predicile astea. Știi foarte bine, suntem constrânși să facem cea ce facem; ai spus-o chiar tu de-atâtea ori, hai, lasă-ne să dormim acuma. Se făcea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
i se schimbau celulele, era transferat pe nepusă masă, era privat de posibilitatea de a se obișnui cu o anume stare de lucruri, ceea ce, dacă pe de-o parte i se părea chinuitor și penibil, pe de alta îl ținea treaz și vigilent, gata să se adapteze la schimbări. De-acum el devenise o legendă la Napoli și se vorbea despre el în port și în localurile cartierului spaniol, se vorbea la universitate și în mediile avocățești, printre intelectuali și prelați
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Nu e bine că-i ajut și eu cum pot? A face bine mă face să mă simt folositor și nu e puțin lucru pentru cel ce-și petrece viața într-un spațiu atât de strâmt. În zori sunt deja treaz, acum; datorită serviciilor aduse, am hârtie cât doresc, cerneală, pene, o candelă mereu plină cu ulei. Gardienii se întrec în a-mi face pe plac, în a mă răsfăța. Nu mă interesează ce produc pentru ticăloșii aceia, știu doar că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aprins, înfocat. Astfel, el nu mai vorbește în termeni intelectuali despre mișcarea iubirii sufletului, ci în termeni mistici, pătrunși de focul simțirii și al entuziasmului. Dorința sufletului ajunsă în nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această infinitate, se spune că și dorința se odihnește acum în această infinitate 2. Acest proces îndelungat de refacere spirituală a structurii umane presupune
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că vă place sau nu, uneori aparențele contează. Felul în care este scris și aranjat raportul scris este important. Arată profesionist? Dă impresia că documentul a fost realizat cu grijă și atenție? Este conceput în așa fel încât să mențină trează atenția cititorului? Le atrage privirea spre document? Apelați la profesioniști în design, urmați un curs care să vă îmbunătățească abilitățile sau, dacă nu aveți altă soluție, păstrați un dosar cu rapoarte bine concepute și atractive, pentru a le folosi ca
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
face să strălucească bunătatea virtuților creștine și a luminii lui Dumnezeu: Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii (lui Dumnezeu) (Rom 13, 12); le atribuie simbolul virtuților teologale: Iar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoșa credinței și a dragostei și punând coiful nădejdii de mântuire (1Tes 5, 8), și cel al virtuților morale: Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
FORMELOR FIGURATIVE, ANATOMICE, pentru expresia realistă a eroilor. Dar nu numai atât, fiind vorba de acțiuni, este strict necesar să se realizeze COMPOZIȚII DINAMICE, pline de viață, foarte diferite ca structură de la o imagine la alta, pentru a menține mereu trează atenția privitorului. Această prezentare CASETATĂ, SECVENȚIALĂ a acțiunii, în mai multe imagini, obligă la o continuitate a unor linii dominante, care trec de la un desen la altul și care leagă acțiunea în mod fericit. Compozițiile etajate, în registre, pot să
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
dragoste, sfârșită tragic, și mai ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba, cu o patină de vechime, creează o aură evocatoare. Ca povestitor, S. nu e mult mai prejos decât memorialistul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
realizarea unei povestiri, rezolvarea unor exerciții și probleme, compunerea de probleme, executarea unui produs finit la educația tehnologică, sau a unei compoziții plastice. Atitudinea creativă a elevului va fi determinată în școală de atmosfera permisivă, încurajatoare, cooperantă, care să mențină treaz interesul elevilor și să îi motiveze pentru activitatea creatoare. Atitudinile necreative pot să apară în contextul existenței unor factori perturbatori, ele constituind, de fapt, factori de blocaj pentru creativitate. Specialiștii consideră a fi atitudini necreative: egoismul (intoleranța, centrarea pe sine
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
soarta nu va-ntârzia să-mplinească temerile tale.” (Omar Khayyam) De-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi. (Poate că neîmplinirea acestei dorințe trebuie să facă parte din destinul omului: numai așa vigilența sa va fi mereu trează, numai așa el va putea avea sentimentul că făurirea personalității lui depinde Într-o anumită măsură și de el.) Toată pasărea pe limba ei piere. (Desigur, fiecare dintre noi ne exprimăm În limitele personalității noastre, dar nu trebuie să fetișizăm
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de moment Îndrăznesc mai mult decât ne-am propus, apare tot mai pregnantă revelația necunoscutului sau a miraculosului din noi. Μ Fiecare profesiune cu frumusețile și cu ingratitudinile ei. Supraveghetorul din incinta aeroportului, de exemplu, pentru a-și menține mereu trează vigilența, Își repetă că nu trebuie să aibă Încredere În nici unul dintre călătorii care se perindă prin fața ochilor săi. Dar această Întreținere din interior a suspiciunii sau a neîncrederii Îl face să vadă, până la urmă, rele intenții sau fapte chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
obligație. Omul este nevoit, așadar, să transforme existența sa lumească Într-un sacrificiu continuu al trebuințelor sale egoiste. Μ Rămâne mereu un aspect de spectacol al vieții faptul cum unii oameni, care o Întreagă viață au dovedit o luciditate mereu trează, o capacitate de pătrundere În tainele sufletului omenesc, un sarcasm și un umor necruțător al atitudinii, au putut avea totuși slăbiciuni și naivități În așa măsură În raport cu o anumită persoană, Încât s-au lăsat șantajați sau chiar escrocați ani În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
calitatea de a ne supramotiva, dar când ea Însoțește prea strâns o idee, o exagerează... sau ne face să nu mai vedem rostul altor idei. Μ Inconsecvența omului provine, adesea, și din structura sa psiho-nervoasă duală: când, de exemplu, este trează conștiința ce ține de sistemul cerebral, omul are toate șansele să se prezinte ca o ființă rațională și responsabilă; când dominatoare devine conștiința sistemului ganglionar, omul e mai intuitiv, dar și mai senzual, mai pasional. Μ Pe măsură ce omul adâncește și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
către vârsta dezinhibării, a exteriorizării, a reconstrucției unei noi vieți, bazată pe cea de altădată. Dubla conotație vizează laolaltă semnificatul și semnificantul somnului. Simbolistic, somnul joacă rolul ultimului spațiu protector, "în care ființa umană se află la adăpost de conștiința trează"116 care va interveni odată cu maturitatea. Suferința sau uimirea în fața trecerii timpului vor marca, de acum înainte, întreaga creație poetică a autoarei, care, înțelegând ireversabilitatea timpului, încearcă o reconstrucție a prezentului prin prisma trecutului. Dincolo de protecție și de închidere, marcate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
marcat cel mai puternic de aversiunea contra ideologiei, aducând, în construcția lui, o absență a metaforei, diferită de absența cu care obișnuise poezia lozincardă. Deși el însuși conține o metaforă una cu tentă subversivă, ochiul de greier fiind ochiul veșnic treaz al artistului persecutat acest volum va marca începutul unui lung șir de alte volume încadrate în ceea ce am numit absență a metaforei: Greierii cântă numai în somn,/ Greierii ziua sunt numai insecte,/ Lăsați-i să doarmă și-ascundeți-i, ierburi, De sinceritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-un mormânt ce dospește viața viitoare./ Noi doi,/ Gemeni în uterul spaimei". (Gemeni) Interogația retorică devine strigăt de salvare, când "o mare de trupuri inerte-/ Acoperind până în zare/ străzile, văile, munții-?/ Pe valurile căreia oricine/ (Cu singura condiție să fie treaz/ Sau cel puțin somnambul)/ Ar putea înainta/ Dar spre ce?/ O mare fără țărmuri, inertă,/ Aproape moartă./ Aproape moartă? Și deodată m-a cuprins o spaimă nebună/ Că nu vor mai fi în stare să se trezească/ În zori,/ Că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești o rezolvare. Șanse, s-ar părea, încă mai sînt. Destul cu născoceala cultivată maniacal între patru pereți (pentru caii verzi, se știe, peretele este "imașul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]