3,617 matches
-
sub Inocențiu X? (Christina) 34 Alexandru VI era un mare papă, orice s-ar spune. (Christina) 35 Astăzi nu mai există teamă nici de temporal nici de spiritual. (Christina) 36 "Nimic în lume nu este atît de nestatornic, atît de trecător, ca acea faimă a puterii care nu se întemeiază pe forța ei proprie". 37 "Grele nevoi și-o domnie ce'ncepe mă-mpinge la de-acestea, / Pînă în zare, prin străji apărînd ale țării hotare". (Eneida, trad. D. Murărașu, 1956
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar vrând să-l facă pe tânăr să se miște odată. Tânărul domn Își scoase portofelul și-i dădu o bancnotă de zece lire. Peduzzi urcă treptele vinăriei. Ușa era Închisă. — E Închis până la două, le spuse cu dispreț un trecător. Peduzzi coborî treptele. Era jignit. — Nu-i nimic, spuse, luăm de la Concordia. Merseră toți trei spre Concordia. Ajunși pe veranda magazinului, unde erau depozitate boburile ruginite, tânărul domn Întrebă: „Was wolen sie?“ și Peduzzi Îi dădu bancnota de zece lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei - până și luna-i plină de Sărbători de Bobotează - pe crengi încovoiate stropi de lumină vânt printre stele - un clinchet de zurgălăi abia perceput ninge liniștit peste
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
trecere prin capitală a făcut nu de mult, răspunzînd unui interviu, declarații unui reprezentant al presei centrale cu „privire la popularitatea noului regim”, „evidentă” spunea el „din convorbirile” pe care le-a avut „la Întîmplare cu diverse persoane, chiar cu trecători pe stradă”. - În adevăr, am avut nevoie de tine... GÎndesc... - Știu, cînd erai Încă elev de liceu, iar apoi student, priveai comunismul ca pe un loc al creștinismului, o Împlinire a acestuia. Isus, spuneai, a fost primul vizionar. Temelia. Uitaseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de curînd, dar mi-e jenă s-o Întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș Întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zîmbind. Căldura răsfrîntă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului Își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile În diversitatea lor coloristică dînd impresia unei abundențe comerciale, contrazisă Însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cît despre rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În dreapta și stînga sau dîndu-i peste cap cu vîrfurile condurilor cu care era Încălțată. I se păru că aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decît una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau Îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; Își rezemă coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decît una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau Îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; Își rezemă coatele de pervaz. Era, În substrat, o evadare din liniștea ce Începea să fie din nou apăsătoare, a odăilor. TÎrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atîrnînd ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născînd o bucurie secretă. CÎțiva trecători; apoi, pe caldarîmul micului bulevard se auziră strigînd la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pămînt de flori!... Pămînt de flori!” Căruța Înainta Încet depărtîndu-se pînă ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarîmului nu se mai auziră. Era duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o prezență activă în toată Moldova, inclusiv în presa de la Cernăuți, lucrarea „Mari personalități...” despre presa de la Bârlad, dăruindu-i paginile 303-306. Un colaborator „oarecare” rămâne și Spiru Prasin(Vezi de Const. Ostap și Ionel Maftei, vol.II, ʺTrăitori sau trecători prin Târgul Ieșuluiʺ (Editura ʺVasiliana - 98ʺ), Iași 2006, p.150-155) din „Fulgerul literar” de la Huși (p.196). „Gazeta Moldovei”, „Opinia” și „Evenimentul” de la Iași, ca și revista „Epigonii, reliefează că și acest „oarecare” a fost nu numai un important publicist
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la sorți." 36. Apoi au șezut jos, și-L păzeau. 37. Și I-au scris deasupra capului vina: "Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor." 38. Împreună cu El, au fost răstigniți doi tîlhari: unul la dreapta și celălalt la stînga Lui. 39. Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap, 40. și ziceau: "Tu, care strici Templul, și-l zidești la loc în trei zile, mîntuiește-Te pe Tine însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!" 41. Preoții cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
achiziționarea de taragonga. Portretul omului politic este colorat în uleiuri ecologice al căror preț galopează, de unde și scurgerile peste semnătura celebrului pictor intrat astfel în anonimat. Portretul este încadrat, în stil victorian, de două sicrie și o cutie cu spermanțet. Trecătorul neavizat ar trece mai departe dacă un micuț anunț de deasupra bărbatului din tablou nu l-ar reține: “Confecționăm autoportrete artistice impec abile”. Cetățeanul cu haina impecabilă ca și pantalonii, se întoarce grav, apasă pe mâner și, după două minute
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
printr-o minune adevărată, fără s-o știe nimeni. Așa că m-am arătat dispus, trepidînd de entuziasm, să-i ofer o bere. N-a acceptat. Am uitat cum era În realitate vremea, În memorie mi-a rămas o zi cu trecători ce-aveau chipuri de capodoperă, ca la revoluție, și vorbeau În franceză. Aveam douăzeci și nouă de ani. Cartea s-a numit Debut ’86. Treizeci și patru de debutanți, 620 de pagini. Frumoasă ca o cărămidă și la fel de tainică și suplă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ceaikovski, cu Oistrach.” Era În 1943, lumea Întreagă se prăbușea, iar la ruși se transmitea la radio, printre explozii, Ceaikovski. Asta numai la ei se poate Întîmpla, țiuitul avioanelor de vînătoare germane, flăcări, cărămizi desprinzîndu-se În planul doi În capul trecătorilor, și muribunzi ducîndu-și degetele la gură și Înăbușindu-și gemetele pentru a nu pierde vreo notă din Canzonetta andante. Nemții nu ascultau nici un fel de andante, ei erau În marș funebru, tocmai Îl transformaseră pe Bach În tun și tropăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sadici e incomprehensibilă. Onaniștilor le folosește dacă se-apucă să mîngîie coperta I, unde e pozat un sîn și pubisul subiacent, ras, dar tăcut. Restul de două procente de normali pot folosi opera pentru a arunca cu ea În capul trecătorilor, fără avînt. Din prefață aflăm Însă că există femeia falus. În asta nu e bine să arunci. * Sacher-Masoch, Venus Înveșmîntată În blănuri, Editura Trei, 2006. ÎNCÎLCITELE CĂI ALE EUTANASIEI* Dacă e noapte și ești În tren, În avion, la stomatolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în acea clipă îl asurzi un trăsnet nesfârșit, izbucnit parcă din toate părțile deodată, și înțelese, dar fără să simtă că se cufundă pierzîndu-se într-o albă, suprafirească incandescență... - Sunt nebuni! se auzi exclamând când dădu cu ochii de câțiva trecători zgribuliți, ascunși sub umbrele. Ce i-a apucat? Nedumerit, întoarse capul ca să-i urmărească. Atunci Marina îl cuprinse în brațe și-l sărută pe amândoi obrajii. Lui Ieronim i se păru că întîlnește pentru întîia oară această femeie tânără, neînchipuit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ce fel de ziare? întrebă Pantelimon. - Ziarul nostru cel mai popular: Scânteia. Îl citesc în fiecare zi. Scânteia de azi dimineață am citit-o de la primul la ultimul rând. - Ei și? îl întrerupse nervos Pantelimon, dîndu-și seama că mai mulți trecători se opriseră lângă ei și-i ascultau. Am citit-o și eu, și tot de la primul la ultimul rând... - Da, dar ziarul de care vă vorbesc mă asigura că suntem în mai 1966! - Poate o fi fost un număr vechi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în stradă, Pantelimon cercetă neliniștit cerul. Își ridică gulerul mac-ferlanului, își înfundă bascul până la urechi și porni cu pas repede. Dar peste câteva minute ploaia se înteți și fu nevoit să-și deschidă umbrela. Se prefăcea că nu remarcă zâmbetele trecătorilor, întorcînd capul ca să-l privească, aproape alergând zgribulit sub jumătatea de umbrelă - dar știa că roșise. Ajuns la câteva case de numărul 4 se hotărî brusc și închise umbrela. - Ești ud leoarcă, tovarășe, exclamă Năstase când îl văzu intrând. Să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cuvinte scurte: ac, cuc, bou, om, pană, bale... A treia noapte avu un vis pe care și-l reaminti întreg. Se reîntorsese pe neașteptate în Piatra Neamț și se îndrepta spre liceu. Dar cu cât se apropia, cu atât creștea numărul trecătorilor. Recunoscu, în jurul lui, pe trotuar, mulți din foștii lui elevi, așa cum îi văzuse când se despărțise de ei, cu 10 ,20 sau 25 de ani mai înainte. Apucă pe unul de braț: Dar unde vă îmbulziți toți, Teodorescule?" îl întrebă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul trecătorii pe motocicletele lor sau, În locurile prea abrupte, mergînd pe lîngă ele și apoi, lăsÎndu-le la marginea trecătorii, se duceau Înspre peșteră, se aplecau și intrau. În timp ce-i urmăream, un motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul trecătorii pe motocicletele lor sau, În locurile prea abrupte, mergînd pe lîngă ele și apoi, lăsÎndu-le la marginea trecătorii, se duceau Înspre peșteră, se aplecau și intrau. În timp ce-i urmăream, un motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Cei doi tipi cu beretele civile și hainele de piele reapărură de după spinarea dealului, mergînd prin trecătoare unul lîngă celălalt - coborau dealul cu genunchii Îndoiți În felul Ăla ciudat, cum fac toate animalele bipede care coboară o pantă. Priviră În susul trecătorii și se dădură Într-o parte cînd un tanc trecu vîjÎind și zornăind. Tancurile eșuaseră din nou În ziua aia și tanchiștii care se Întorceau de pe cîmp, ivindu-și căștile de piele prin turelele deschise acum, cînd erau adăpostiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tot... aia e!!... „Ospătar, servește-mi, te rog, și mie vinul acela pe care l-ai adus la masa vecină. -Sânteți și dumneavoastră din corpul de control al centralei?” „Un ins iese din cramă cam cherchelit și se adresează unui trecător: Fiți amabil, ce oră este? Patru și jumătate. Dimineața sau după amiază? Dimineața. Astăzi sau ieri?” „Pe o stradă merge un cetățean beat și se adresează unei fete, pe lângă care trece: Domnișoară, te rog spune-mi câte cucuie am în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep să‐ l admonesteze pe individul respectiv, peste măsură de nerușinat și agresiv. Pentru că gesturile lui, cu care își însoțea înjurăturile, anunțau că este gata să o lovească pe bătrână. La admonestările oamenilor adunați acolo, el începe
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
chiar eu, Ticuță reporterul, nu vă pot spune de ce se întâmplă una ca asta. Monștrii din mlaștină sunt tot zmei dar sunt zmei de mlaștină. Ei stau acolo, se scaldă în noroi și îi ademenesc în fel și chip pe trecători. Dintre cei care ajung pe aproape, sunt unii, mai obosiți sau prea încrezători, care își pot pierde capul stând la palavre cu monștrii, care îi lingușesc, îi mint, îi fac să-și uite drumul, sau chiar izbutesc să-i atragă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
La câte nu se gândise atunci! Își închpuise tot felul de scenarii, care aveau în centrul acțiunii căsuța. Niște oameni poposeau acolo, se sfătuiau de seara până dimineața, și a doua zi ieșeau la drumul mare să-i jefuiască pe trecători. Banii astfel căpătați, erau folosiți în scopuri nobile, să ajute vreo femeie necăjită să-și hrănească pruncii, să vindece vreun om bolnav de multă vreme, bolnav care-și pierduse speranța de a putea dărui vreunui copil sărac jucării. Când mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]