52,672 matches
-
simbolizează compartimentele de tren, în cadrul cărora evoluează câte unul sau doi dintre interpreți: Yoshiko Chuma, Sorin Calotă, Andreea Duță, Ursula Eagly, Theo Herghelegiu, Kristine Lee, Jake Margolin și István Téglás. Textul de sală ne spune că este vorba de "un tren, mai multe povești, dar o singură direcție", urmând și întrebarea: "Care este aceasta?" Răspunsul presupus de textele rostite sub forma unui dialog în limba română dintre doi participanți este dur, dramatic, necruțător. Ni se spune, între altele: "De ce l-ați
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
tu nu ești majoritatea". Ni se mai spune și că ne-am blazat, ne-am molipsit sau ne-am pervertit și nu mai reacționăm spre a condamna lucrurile pe care ar trebui să le socotim condamnabile. Direcția în care merge trenul nostru devine astfel clară. Cealaltă modalitate de expresie folosită în spectacol și anume dansul cuburilor de metal și al corpurilor dansatorilor care se servesc de spațiul acestora, este prin natura mijloacelor sale ceva mai puțin dramatică și oricum dinamică. Între
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
polițistul. Pe la 11 noaptea, Ionică chelnerul îl trage deoparte pe Fănică și-i spune că a auzit ceva la radio. În restaurant, lumea obișnuită, dar parcă mai puțină la ora asta ca de obicei, și cîțiva soldați nemți care așteptau trenul de Constanța. Terminaseră de mîncat și beau vin roșu la carafă. Regele vorbise la radio, dom Fănică! Zicea că a făcut armistițiu cu rușii! "Fugi, mă Ionică, de-aci! Antonescu ce-a zis?" Păi tocmai asta era, că Antonescu, nimic
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
Fănică a exclus această posibilitate din două motive: războiul se purta pe front, nu în cîrciumi, iar la el în local și nemții erau oricînd bine veniți. Totuși, după o jumătate de oră, cînd soldații germani s-au suit în trenul de Constanța, Fănică a închis cîrciuma. De-abia în ziua următoare, cînd Virginia a venit la restaurant cu copilul în brațe și i-a pus pe toți la treabă, de fricoși și de puturoși!, au început să se simtă efectele
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
estetismul mizelor lui Florin Manolescu: în locul acestei piese renascentiste e așezat un disc de patefon conținând o operă a lui Antonio Salieri.) Iată cum apare, descris de un ochi care nu iartă nimic, straniul autor al tuturor acestor furturi: În trenul care-i ducea în mare viteză spre gara de vest din Viena, pe ruta Paris - Strasbourg - Baden-Baden - München - Salsburg - Linz - St. Pölten -Wien, profesorul Otto Flamm nu putea să nu remarce din nou prezența unui domn înalt cu alură sportivă
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
întorcându-se când discret, când ostentativ, în direcția unor doamne mai în vârstă, pe care le studia cu ajutorul unui monoclu atașat cu un șnur subțire de butoniera de la reverul stâng al redingotei. În ciuda acestor maniere mai puțin obișnuite, domnul din tren semăna izbitor cu el însuși. Era aproape la fel pieptănat, cu părul lipit la tâmple și peste cap, în schimb purta o mustăcioară subțire, îngrijit tăiată și avea de partea lui avantajul de a fi mai tânăr cu cel puțin
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
și canonică, un apartament în Iași, în Spiridonie, și o pensie viageră, iar Sadoveanu i-a zis în finalul argumentărilor: "Aveți garanția noastră". La aceste propuneri, Visarion Puiu a replicat: "Pe voi cine vă garantează? Nu mă întorc deocamdată. Căci trenurile din Occident trec mai întâi pe la Moscova și apoi ajung la București". Formidabilă caracterizare a situației politice de atunci, într-o singură frază. Evident, n-a dat curs invitației, foarte tentante pentru un exilat. N-a durat mult și Mitropolitul
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
clătina felinarul la ușa casei. Ca o lumânare mițoasă, polițistul fumega... Iar peste-acoperișul de tablă cerul lumina Peste zăpadă, peste o neagră și strâmbă vergea. În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren. Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii. A muzică arctică adia gerul tern. NOCTURNĂ| IV Vagabondul vânt parizian clătină, după geam, o stea. Speriat, hornul urlă și parcă-ar bate-n gurarul căminului. Amical tremură lampa pe-ncăpățânata masă de stejar
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
Ioan Holban E un drum, aproape obligatoriu în fiecare vară, de la Iași la Neptun, trenul oprește în gara ; farmecul special al locului se descoperă la întoarcere, cînd garnitura oprește acolo la vremea după-amiezii: vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
la Neptun, trenul oprește în gara ; farmecul special al locului se descoperă la întoarcere, cînd garnitura oprește acolo la vremea după-amiezii: vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după o sticlă cu apă (dar nu e Caragiale cu "un pahar cu apă, rogu-te!"), nădușeală, chipuri tuflite de caniculă, adulmecând în zadar briza lăsată în urmă, frisonînd doar la așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
cu "un pahar cu apă, rogu-te!"), nădușeală, chipuri tuflite de caniculă, adulmecând în zadar briza lăsată în urmă, frisonînd doar la așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice spre care se îndreaptă agale, oftînd și scrîșnind din osii, "trenul soarelui" și al vacanțelor "cool". De prin anii '80, brusc, Țăndărei mi-a devenit simpatic, dacă nu chiar drag (așa, din gară, timp de zece minute, cît se schimbă locomotiva; nu i-am cercetat, încă, lăuntrul), pentru că, după lectura romanelor
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
cui i-ar fi trecut prin cap atunci că Iugoslavia ar fi putut dispărea? În anii optzeci vorbeam din cînd în cînd cu poetul Ionică Floră, care venea la București ori de cîte ori avea chef să se suie în tren. Ionică mai bombănea el, cîteodată, că sîrbii se străduiesc să-i deznaționalizeze pe români și că au o strategie politică pentru asta. Totuși nu făcea pe românul persecutat. I-ar fi fost greu pentru că discuțiile noastre erau despre persecuția românilor
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
a ieșit la pensie a muncit a adus bani acasă ea ne-a crescut pe toți noi am stat pe o stradă de lângă gară vara oamenii stăteau lungiți pe bănci ne jucam cu mingea în parcul ars de soare treceau trenurile cu zgomot când m-am făcut mare despre toate acestea eu am scris o carte mică cât s-o porți într-un buzunar
Compunere by Valentin Dolfi () [Corola-journal/Journalistic/8786_a_10111]
-
în Leipzig - oraș de carton de Max Offenbach, din Bibliografia generală (Celebra gară a orașului e confecționată ,,din hârtie gofrată, aplicată pe un suport de placaj"; peronul ,,e din tablă de cutii de conserve, bătută și îndreptată cu pricepere aproximativă"; trenul are roțile ,,prost fixate în osii de cucută", iar ,,biletele sunt, de fapt, frunze de viță pe care controlorul le perforează pocnindu-le", ca în jocurile din copilărie etc. etc.). Există în această lume multă fațadă, mult decor. Ceea ce vedem
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
facem drumul de întoarcere cu metroul. E o experiență șocantă. După baia de frumusețe, veritabilă kaloterapie, de care ne-am bucurat întreaga zi, plonjăm acum în plin underground al unui veac în curs de dezumanizare. Barcelona a dispărut subit. Schimbăm trenurile, străbătând de la unul la altul lungi culoare subterane, urâte, cenușii, cu un aer cald, sufocant. Pe unul din ele, un fals cântăreț ghemuit pe jos nu face decât să umfle și să dezumfle foalele unui acordeon obosit. Am toate motivele
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
regard éloignée asupra regimului concentraționar din propria sa țară, Juraj Herz, Vera Chytilova, Menzel făcea parte din cineaștii noului val (Nova Vlna). Cu doi ani înainte de invadarea Cehoslovaciei, în 1966, Menzel lua Oscarul pentru cel mai bun film străin cu Trenuri bine păzite (1966), în ciuda acestui fapt, Ciocîrliile pe sîrmă realizat în 1970 și suprimat de cenzură a putut fi văzut abia în 1990. În noul său film, Jiri Menzel a reușit să îmbine spiritul vodevilesc cu gagurile filmului mut, istoria
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
gag tipic pentru un Charlie Chaplin - el și Lubisch, ca și primele filme mute cehești sunt principalele repere pentru regizor - unde vînzătorul de crenvuști în gară amînă deliberat să-i dea restul unui cumpărator numărînd tacticos "restul" destul de consistent în timp ce trenul pornește, alergînd apoi după tren cu banii întinși fără ca (intenționat) joncțiunea cu mîna întinsă a clientului să se petreacă. Imaginea este reluată în altă ipostază cu aceleași personaje, numai că Dite alergă atunci cu un sandviș pentru evreii transportați în
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
Chaplin - el și Lubisch, ca și primele filme mute cehești sunt principalele repere pentru regizor - unde vînzătorul de crenvuști în gară amînă deliberat să-i dea restul unui cumpărator numărînd tacticos "restul" destul de consistent în timp ce trenul pornește, alergînd apoi după tren cu banii întinși fără ca (intenționat) joncțiunea cu mîna întinsă a clientului să se petreacă. Imaginea este reluată în altă ipostază cu aceleași personaje, numai că Dite alergă atunci cu un sandviș pentru evreii transportați în lagărele de concentrare, fără a
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
Abisinia se ajunge plutind pe Marea Roșie, spre Somalia franceză. Neplăceri la vamă - cine nu le cunoaște, în orice colț al lumii! Întîlnirea întîmplătoare cu un hotelier, și popasul fericit în proprietatea lui din port. Călătoria mai departe, spre Abisinia, cu trenul. Printre cele mai scumpe din lume. Povestea drumului de fier, cu ingineri elvețieni, francezi, și cu englezi și indieni cîrcotași. Trenul care pleacă de două ori pe săptămînă spre Addis-Abeba, contra o mie de franci francezi! Și nu merge decît
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
Întîlnirea întîmplătoare cu un hotelier, și popasul fericit în proprietatea lui din port. Călătoria mai departe, spre Abisinia, cu trenul. Printre cele mai scumpe din lume. Povestea drumului de fier, cu ingineri elvețieni, francezi, și cu englezi și indieni cîrcotași. Trenul care pleacă de două ori pe săptămînă spre Addis-Abeba, contra o mie de franci francezi! Și nu merge decît pe timp de zi. Scump, din cauza apei pentru locomotivă. Triburile de negri, satele mici, "ca niște îngrămădiri de mosoare". "}ara marilor
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
gestul de puritate, cu o reală emoție. Pirin-Planina culminează cu paginile din final, care descriu plecarea autorului spre țară, escortat de un alt ostaș, Stancio. Era în ajun de An Nou 1918 și sentinela îi propuse prizonierului să sară din tren, întrucât linia ferată trecea pe aproape de satul său. Ceea ce și fac, deîndată, rostogolindu-se amândoi în zăpadă. Scriitorul intră într-un sat și într-o casă bulgărească, foarte asemănătoare cu ale noastre. Imaginea e de pace, de patriarhalitate: "După o
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
întuneric, o portiță deschisă ori o șindrilă clătinată de vânt gemea încet și jalnic la răstimpuri rare. Și mă gândeam la întâmplarea neașteptată care m-a adus, în noaptea Anului Nou, în casa asta de bulgar. Dacă nu săream din tren, aș fi fost acum departe, poate aș fi ajuns în țară... Dar nu-mi pare rău. Mulțămită mie, două sărmane ființe omenești, în vălmășagul aprins al marelui război, aruncate acum laolaltă sub același acoperiș, izbuteau să fure vieții, pe apucate
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
Alex. Ștefănescu Ca o discuție în tren Forin Alm|Șan, autorul volumului de versuri Sinuciderea se mai amână (apărut la Ed. Grinta din Cluj), se află într-o situație fără ieșire. Când scrie simplu, alunecă în banalitate: " Uneori gândesc așa:/ decât singur într-un paradis/ parcă aș
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]