11,725 matches
-
sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință de vilayet (elayet), Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii otomane și un punct-cheie în această parte a Europei. În 1594, Banul de Lugoj-Caransebeș, Gheorghe Pantelici declanșează o
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
eșec, cu vecinul său regele francez până la moartea sa în 1479. El a fost urmat de către Ferdinand, fiul său din a doua căsătorie, care era deja căsătorit cu Isabela I a Castiliei. Cu moartea sa și aderarea fiul lui la tronul Aragonului, a început unificarea Spaniei sub casa regală.
Ioan al II-lea al Aragonului () [Corola-website/Science/331454_a_332783]
-
germane și maghiare din monarhia habsburgică se opuneau unei astfel de manevre, din teama de a nu importa în granițele sale o putere predominant slavă. Spre deosebire de împăratul Franz Joseph, cu toate acestea, Carol I al Austriei, care a urcat pe tronul Habsburgilor în 1916, a promovat ideea. Alte două idei implicau împărțirea fostei Polonii a Congresului între Prusia și Austro-Ungaria, sau între Austro-Ungaria și un stat constituit din Lituania, Belarus și resturile de Poloniei Congresului. Austriecii subestimaseră însă dorința Germaniei de
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
încă nu au devenit austrieci”. Era clar pentru politicienii austrieci că crearea unui stat polonez de-a lungul liniilor dorite de Germania însemna pierderea Galiției, așa că au propus divizarea acesteia și formarea unei ca provincie austriacă. Dintre candidații la noul tron polonez, arhiducele Carol Ștefan al Austriei () și fiul său Carol Albert s-au numărat printre pretendenții inițiali. Amândoi locuiau în orașul galițian Saybusch (astăzi, Żywiec) și vorbeau fluent poloneza. Fiicele lui Carol Ștefan erau căsătorite cu aristocrații polonezi Czartoryski și
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
La începutul lui 1916, „soluția austro-polonă” devenise deja ceva doar ipotetic. Erich von Falkenhayn, șeful Statului Major General german a respins ideea în ianuarie, urmat fiind de Bethmann-Hollweg în februarie. Bethmann-Hollweg era dispus să accepte un candidat austriac pe noul tronul noii Polonii, atât timp cât Germania își păstra controlul asupra economiei, resurselor și armatei polonezecu alte cuvinte, atât timp cât el devenea practic un conducător-marionetă. Pretendenții germani la tron erau din casele regale din Saxonia, Württemberg și Bavaria. Bavaria a cerut ca prințul Leopold
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
fiind de Bethmann-Hollweg în februarie. Bethmann-Hollweg era dispus să accepte un candidat austriac pe noul tronul noii Polonii, atât timp cât Germania își păstra controlul asupra economiei, resurselor și armatei polonezecu alte cuvinte, atât timp cât el devenea practic un conducător-marionetă. Pretendenții germani la tron erau din casele regale din Saxonia, Württemberg și Bavaria. Bavaria a cerut ca prințul Leopold, comandantul suprem al forțelor germane de pe Frontul de Est, să devină noul monarh. Candidatul din Württemberg era ducele Albrecht, deoarece el aparținea liniei catolice a
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
regale din Saxonia, Württemberg și Bavaria. Bavaria a cerut ca prințul Leopold, comandantul suprem al forțelor germane de pe Frontul de Est, să devină noul monarh. Candidatul din Württemberg era ducele Albrecht, deoarece el aparținea liniei catolice a dinastiei. Pretențiile la tronul polonez se bazau pe Frederick Augustus I de Saxonia, care fusese făcut duce de Varșovia de către Napoleon în timpul Războaielor Napoleoniene, precum și pe alegerea lui Augustus al II-lea cel Puternic ca rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei în
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
fost funcționar cu rang secundar în guverne liberale și averesciene. În anul 1926, aflat într-o misiune economică în Italia, îl cunoaște pe dictatorul fascist Benito Mussolini, al cărui admirator devine. Partizan al revenirii regelui Carol al II-lea pe tronul României, Manoilescu este întemnițat în toamna anului 1927, dar este achitat la procesul ținut în 1928. În 1929, a publicat la Paris, la editura Giard, în colecția "Bibliothèque Économique Internationale", prima versiune a operei sale fundamentale " La théorie du protectionisme
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
în 1928. În 1929, a publicat la Paris, la editura Giard, în colecția "Bibliothèque Économique Internationale", prima versiune a operei sale fundamentale " La théorie du protectionisme et de l'echange international" (cu versiuni în italiană și engleză). După revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, Manoilescu a fost foarte influent în cadrul camarilei regale, fiind ministru pe resort economic în diverse guverne țărăniste. În paralel, a desfășurat o mare activitate teoretică în domeniul economic, în țară, Italia și Portugalia. Ideile
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
istorie este faptul că această victorie răsunătoare a însemnat practic nașterea unui nou stat feudal independent, Basarab I asumând titlul de Mare Voievod. Relațiile cu Regatul Ungariei s-au îmbunătățit abia după moartea lui Carol Robert (1342) și suirea pe tron a fiului său Ludovic I, în special după 1345. În 1354 Nicolae Alexandru a recunoscut suzeranitatea regelui maghiar. Localizarea bătăliei nu a fost stabilită până astăzi cu certitudine, istoricii optând pentru locuri precum: Valea Oltului, în Țara Loviștei la Titești
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
II-lea, lăsându-i țară că moștenire. Regele histrienilor a murit, iar Atheas i-a trimis pe macedonenii veniți în ajutor înapoi acasă, transmițându-i lui Filip că sciții nu aveau nevoie de ocrotirea macedonenilor și că îi va lăsa tronul fiului său. Filip al II-lea asedia Bizanțul și i-a cerut bani lui Atheas să-i plătească soldații din corpul macedonean expediționar pentru drum și serviciile aduse. Atheas a refuzat. Filip a renunțat la asediul Bizanțului și s-a
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
1991, Pennsylvania) a fost fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, dobândind prin naștere titlul de Principesă a României. Se înrudea prin mama sa cu familiile domnitoare din Marea Britanie și Rusia. După venirea la tron a fratelui ei mai mare, Carol al II-lea, acesta le-a izolat pe plan intern pe mama sa și pe Ileana, limitându-le îndatoririle și aparițiile publice. Pentru principesa Ileana a fost aranjat în 1931 un mariaj cu arhiducele
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
Traciei. Sitakles a participat și la Războiul Peloponeziac, fiind aliat al atenienilor. După moartea lui Sitakles la putere a ajuns Seuthes I. Acest rege a renunțat la politica de expansiune teritorială. Un lucru important de precizat este că la odrisi tronul nu era moștenit de fiul cel mare, ci de nepotul de frate. După aceea un reviriment al expansiunii teritoriale și al înfloririi Regatului Odris are loc în timpul lui Kotys I. Despre domnia lui se știu puține lucruri, însă se știe
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
dar datorită înțelepciunii lui Sitalkes, a evitat conflictul printr-un schimb de azilanți. Sitalkes s-a apropiat de greci datorită ascensiunii Macedoniei și controverselor teritoriale dintre regatul sau și Macedonia sub Perdicas al ÎI-lea. Sitalkes sprijină un pretendent la tronul Macedoniei, pe Filip, fratele lui Perdicas al ÎI-lea. De astfel, Sitalkes s-a căsătorit cu o grecoaică din Abdera. În timpul războiului peloponesiac, Spartă și Atena își căutau aliați printre vecini. Regatul Odrid încheie o alianța cu Atena, ucigând solii
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
că la început era considerată mai puțin importantă, Brazilia a devenit apoi una dintre cele mai importante colonii ale imperiului, deoarece de aici portughezii puteau să exporte aur, pietre prețioase, zahăr, cafea și alte produse agricole. Din 1580 până în 1640, tronul Portugaliei a fost ocupat de Habsburgii de Spania. Această perioadă a coincis cu declinul Imperiului Portughez. Inamicii Spaniei, printre care Anglia și Țările de Jos, dornice să intre în posesia bogățiilor sale, au găsit adesea mai ușor să atace teritoriile
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
Christian al Danemarcei are o amantă de origine olandeză, însă mama amantei este un fel de ceber care teroriza palatul din Copenhaga, unde nimic nu se făcea fără acordul ei. Reprezentanții nobilimii și ai clerului erau atât de furioși încât tronul regelui Christian se clătina. Era așadar nevoie de o logodnică dintr-o familie onorabilă pentru a calma opinia publică. Din nefericire, nici după însurătoare Christian nu renunță la amanta sa. Isabella este nefericită iar Maximilian cere insistent ca soțul ei
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
pentru a calma opinia publică. Din nefericire, nici după însurătoare Christian nu renunță la amanta sa. Isabella este nefericită iar Maximilian cere insistent ca soțul ei să se comporte demn și să înceteze viața destrăbălată. Violentul rege este izgonit de pe tron și întemnițat iar Isabella, cu trei copii, este alungată din Danemarca în 1523. Maximilian oraganizează și căsătoria altei nepoate, Maria, născută în 1505. La Viena, la 22 iulie 1515, la Catedrala Sfântul Ștefan, Maximilian supraveghează schimbul de jurăminte de căsătorie
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
lui Ludovic Kandler. Intrarea de pe fațada vestică se face prin trei uși semicirculare. Pe peretele exterior unde se află intrarea principală se află plăcile cu inscripțiile ctitoriei. Mobilierul catedralei a fost confecționat la București și la Sibiu. Sculptura iconostasului, a tronului arhieresc, a ripidelor a fost realizată de sculptorul Constantin (C.M.) Babic din București, iar amvonul, cele două strane pentru cântăreți, tetrapodul din mijlocul catedralei, 28 de strane pentru preoți și 82 pentru credincioși au fost confecționate de meșterul Emil Pătruțiu
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
atacul. În curând la locul luptei au sosit și întăririle, astfel anglo-gasconii având o superioritate numerică semnificativă au fost capabili să înfrângă atacul inamic. Clermont și mulți alți francezi au fost uciși. De curând a început atacul infanteriei Delfinului (moștenitorului tronului Franței), care a participat la luptă, dar s-a retras pentru a se regrupa. Cavalerii infanteriști au început atacul înainte ca comandamentul francez să fi aflat despre înfrângerea forțelor mareșalului Clermont. Cavalerii în retragere și caii lor au creut un
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
intervină pentru a opri căderea Imperiului Roman de Apus, care a avut loc la începutul lui septembrie 476. Când liderul tribului herulilor, Odoacru, l-a detronat pe împăratul occidental Romulus Augustus, trimițând regalia imperială la Constantinopol, Zenon abia își recâștigase tronul, și nu a mai putut face altceva decât să-l numească pe Odoacru "dux" al Italiei, punând capăt existenței Imperiului Roman de Apus. Probabil de origine balcanică, Basiliskos era fratele Aeliei Verina, soția lui Leon I. Pe baza interpretării unui
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
semneze edictul. Deși majoritatea episcopilor orientali au acceptat scrisoarea, patriarhul Constantinopolului Acacius a refuzat, cu susținerea populației orașului, arătându-și fățiș disprețul față de Basiliskos prin draparea în negru a icoanelor din biserica Sfânta Sofia. La scurt timp după urcarea pe tron, Basiliskos i-a trimis pe Illus și pe fratele acestuia Trocundus împotriva lui Zenon, care, întârit în fortărețele din regiunea sa, își reluase viața de căpetenie isauriană. Basiliskos, însă, nu a reușit să îndeplinească promisiunile făcute celor doi generali; mai
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
evitat drumul pe care Zenon avansa și a intrat în Isauria pe alt drum. Această trădare i-a pecetluit soarta lui Basiliskos. În August 476, Zenon a asediat Constantinopolul. Senatul a deschis porțile orașului, permițând împăratului detronat să-și recâștige tronul. Basiliskos s-a refugiat într-o biserică, dar a fost trădat de Acacius și s-a predat împreună cu familia sa după ce i s-a promis de către Zenon că sângele lor nu va fi vărsat. Basiliskos, soția sa Aelia Zenonis și
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
Horthy a fost ales de adunarea națională ca Regent al statului maghiar, deși practic Ungaria nu mai era politic un regat, o dată cu autodesființarea Imperiului Austro-Ungar și proclamarea Republicii în 1918. Regele Carol I al Austriei a încercat să revină la tronul Ungariei, dar fără succes. La data de 4 iunie 1920 s-a semnat Tratatul de la Trianon, ca urmare a Primului Război Mondial și a destrămării Imperiului Habsburgic care a fixat noile granițe ale Ungariei. Ungaria a pierdut 71% din teritoriu și 66
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
festivalului Lupercalia, Antoniu a oferit public lui Cezar o diademă. Acest lucru era un eveniment plin de înțelesuri: o diademă este un simbol al unui rege, cum însă Cezar a refuzat asta a demonstrat că el nu intenționa să ocupe tronul imperiului. Pe 14 martie 44 î.Hr. Antoniu este alarmat când un senator, pe nume Cicero, îi spune că zeii au decis să-i dea o lovitură decisivă lui Cezar. În ziua următoare (în calendarul roman erau Idele lui Marte), s-
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
Eugen Ionescu l-am auzit de trei ori la radio și televiziune: o evocare caldă a lui Urmuz, cu toată atmosfera epocii; un interviu la reluarea piesei Regele moare, Ionescu a apărut la telev[iziune] în postură de rege, pe tron, cu sceptru, cam rizibil. Azi, Radio France - culture, evocând începuturile sale dramatice, 20 de ani de la apariția Cântăreței chele, «tragedia limbajului», spunea: el e o temă-cheie a teatrului său. Curios, revistele de Anul Nou 1967 nu aduc nimic nou, nimic
Intregiri la biografia lui Gheorghe Bulgăr by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2751_a_4076]