3,971 matches
-
despre viziunea sa poetică, despre - cum spune Rémy de Gourmont - les choses du temps. De o particulară importanță sunt textele pe care Anca Sîrghie și Marin Diaconu le-au identificat în publicațiile ardelene în care tânărul Stanca și-a făcut ucenicia literară. Începuturile scriitorului sunt astfel recuperate și oferite exegeților (unii dintre ei, mai ales în anii din urmă, prea grăbiți în a interpreta opera înainte de a o cunoaște în întregime). Ediția de față nu este, precizează cei doi cercetători, una
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
și al canonului, dîndu-i numele de Ilarion. Tînărul, nedîndu-se la o parte de la nimic greu, ajunge să înțeleagă că debusolarea lui de pînă la călugărie se datora lenei în care se complăcuse. Treptat, găsește calea credinței. La împlinirea stagiului de ucenicie (de doi ani), Pafnutie, desi n-are harul hirotoniei, îi cere tînărului să se spovedească. Reiese că era fiul unei familii bogate de moșier, cu un tată aspru, bețiv, care își bătea cu sălbăticie soția, aproape nevorbindu-i. Nechifor a
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
dacă nu cumva ar trebui însumate) sculpturi abia astăzi aduse la cunoștința publică, din care majoritatea ar fi în piatră? Nu este nici un răspuns serios la această întrebare. În afară, poate, de acela că sculptorul a considerat aceste opere de ucenicie stîngace și neaderente la spiritul creației sale mature. E drept că specialiștii care le-au contemplat în fotografiile tipărite de "descoperitori" neagă că mîna maestrului s-ar simți în ele, mai ales in figurinele că de turtă dulce atît de
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
între 1907 și 1945! Așa ceva nu se poate. E ca si cum Brâncusi tînărul l-ar imită nefericit pe Brâncusi adultul. Și cum să înțelegi ce l-a determinat, o dată în posesia intuițiilor și concepției sale artistice majore, de la primii ani ai uceniciei, să "cadă" apoi într-o manieră mult mai cuminte, tradițională și chiar realistă, spre a se răzgândi, încă o dată, si a alege definitiv înaltă stilizare abstractă din capodopere? Ar fi să ne închipuim că Eminescu ar fi scris, înainte de 1866
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
complex: oare mă vor accepta vreodată oamenii ca gheișă?", mărturisește ea pentru The Japan Times. "Lupta" sa pentru a-și îndeplini visul de a deveni gheișă a început cu 15 luni în urmă, când Isabella și-a început stagiul de ucenicie obligatorie de un an, după ce a fost invitată într-o "frăție" a gheișelor de către Kumi Miyamoto, o gheișă care, alături de sora ei, moștenește o "okiya" /casă de gheișe/ în Izu-Nagaoka, condusă de mama lor. Conform DEX, gheișa este descrisă ca
O româncă, singura gheişă străină acreditată oficial de către o asociaţie a gheişelor din Japonia () [Corola-journal/Journalistic/69408_a_70733]
-
Mandeal și l-a avut ca solist pe violonistul Andrei Ágoston. Oriunde s-ar alfa, Cristian Mandeal impune prin excelența ținutei și gesticii sale dirijorale. Relația empatică dintre el și orchestra la pupitrul căreia și-a făcut o parte din "ucenicie", s-a făcut simțită de la primele acorduri ale Concertului în Re major pentru vioară și orchestră de Ceaikovski. Orchestra și-a depășit rolul de simplu acompaniator, astfel încât, violonistul - cu un sunet pur, rafinat, cu o frazare mlădioasă și o tehnică
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
ne mai regăsim. Făcînd parte din categoria autorilor cărora limbile clasice le-au impregnat spiritul pînă la a le deveni a doua natură, Alexandra Ciocârlie trăiește drama de a nu-și găsi locul în deprinderile epocii. Precum un călăreț căruia ucenicia pe cai de rasă i-a întipărit obișnuința de a căuta performanțe hipice în orice spinare ecvestră, dezamăgirea pe care o resimte văzînd gloabele literare ale momentului trebuie să fie drastică. Inadaptarea e acută, căci autoarea se află în posesia
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
Și „tot ce nu puteau să prindă cu mintea, ci numai cu simțirea, devenea substanță a altor tresăriri și aclamații ale sufletului”<footnote Ibidem, p. 57 footnote>. Chiar prin plecarea ei din lume, Maica Domnului nu s-a depărtat de ucenicii și de urmașii Domnului Hristos și nu se va depărta nici de noi, ci va fi și de acum Înainte rugătoare pentru noi toți, pentru ca și noi să avem parte de comuniunea sfinților În Împărăția lui Dumnezeu. 2. Născătoare de
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
profesionist, dar ele marchează o distincție între amator și profesionist doar în măsura în care primul nu are neapărată nevoie de recunoaștere sau apreciere ca să-și urmeze pasiunea. Booth a învățat să cînte la violoncel (sau mai bine zis a început o lungă ucenicie) la vîrsta de 31 de ani, cînd nimeni nu i-ar mai fi acordat vreo șansă de a deveni profesionist. Nici nu-și dorea să devină profesionist, pentru că deja se lansase într-un alt domeniu-critica literară. Pare, totuși, ciudat să
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
Anaheim» din Timișoara, iar în 1956, la doar 14 ani, a lucrat un an ca ucenic bucătar“, ne spune dna Hilda Krotz, soția maestrului. În anul următor, 1957, s-a înscris la Școala de meserii din Timișoara, unde a început ucenicia în meseria de cofetar, meserie pe care a practi- cat-o toată viața. Școala a terminat-o trei ani mai târziu, la 1 august 1960, după care s-a angajat la T.A.P.L. , unde a fost repartizat la cofetăria
Agenda2003-49-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281786_a_283115]
-
reamintit astăzi de editura Gramar printr-o nouă ediție, a cincisprezecea, a romanului Șoimii, din inițiativa lui Valeriu Râpeanu. Talentul de povestitor și prolificitatea neobișnuită a tânărului prozator au atras atenția multora dintre contemporani. În capitolul XVII din Anii de ucenicie, Mihail Sadoveanu îl menționează în mod special pe Constantin Banu, om influent, care, în 1903, era funcționar superior în Ministerul Instrucției, factorul declanșator al excepționalei impresii pe care o face scriitorul, mutat la București tocmai în primăvara lui 1904, an
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
egală măsură pe toți scriitorii din grupul sămănătorist. Despre articolul cu titlul Doi povestitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, în care Iorga îi vedea pe cei doi deopotrivă de mari scriitori, prozatorul va nota în cap. XVIII din Anii de ucenicie: Această poamă mistreață a conducătorului nostru n-am mistuit-o cu plăcere" - semn că se situa într-o cu totul altă categorie valorică, avea despre sine o altă imagine decât aceea a egalității cu mediocrul Vasile Pop. Dar Nicolae Iorga
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
Sadoveanuť". Se pecetluia astfel un mit care va aureola o carieră. Debutul lui Mihail Sadoveanu a fost receptat mai generos decât o simplă premisă a unui mare talent, i-a adus scriitorului chiar de foarte timpuriu consacrarea. În Anii de ucenicie, prozatorul face o retrospectivă a acestei consacrări senzaționale. Venit de curând în Capitală, tânărul nu era integrat în viața literară și nu cunoștea pe nici unul dintre marii scriitori ai momentului. Primul care face "un gest de colegialitate" este George Coșbuc
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
va iniția profund și blând (printr-un fel de al doilea botez, spiritual), sfătuindu-l să nu mai scrie versuri proletcultiste (,oribile"), după cum recunoaște Bezdomnîi însuși) este Maestrul. Datorită acestei inițieri, Bezdomnîi redescoperă valorile și principiile adevărate ale existenței: moartea, ucenicia, prietenia, filozofia. Nu este de mirare, de aceea, că, în finalul romanului, după ce a devenit ucenicul Maestrului, Ivan Bezdomnîi este melancolicul, solitarul și profundul profesor de filozofie Ponîrev. Făptura sa a fost atât de zguduită din temelii, încât și la
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
utilizate de autor. În cazul versului eminescian, textul poetic nu are alt adevăr dincolo de propria-i textură. În momentul în care criticul sau cititorul încearcă să "traducă" cuvintele Nu credeam să-nvăț a muri vreodată prin sintagma "iubirea este o ucenicie a morții", poezia textului a fost deja alterată în beneficiul rezumatului ei de idei: lirismului genuin i s-a substituit o propoziție absolut prozaică. În lipsa oricărei eufonii, dimensiunea lirică a versului e asigurată totuși de ritm: acesta suplinește sunetele, corpul
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
în strofă, proiectăm asupra lui propria-i semnificație; adică dacă eliminăm poeticul în favoarea prozaicului, dacă ne mutăm din planul semnificantului în planul semnificației. Cu alte cuvinte, dacă acceptăm că acest vers vrea să spună într-adevăr că "iubirea este o ucenicie a morții". Dar oare spune acest vers într-adevăr așa ceva? Voi întârzia asupra cuvintelor care-l compun, pentru a vedea în ce măsură semnificația de ansamblu a versului ucide sau micșorează reverberația semantică a fiecărei vocabule. Primele două cuvinte - "Nu credeam" - indică
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
care anulează, pentru o scurtă durată, conștiința individuală a persoanei și a personalității, este departe de a fi baza identificării iubirii și morții.) Dacă citim până la capăt poezia, vom vedea că ceea ce, în primul vers, se arată a fi o "ucenicie a morții", adică iubirea, nu este decât o ucenicie a suferinței erotice; ceea ce - conform finalului - indică o falsă moarte: moartea adevărată, moartea invocată și dorită, este tocmai ceea ce poetul vrea să atingă prin "nepăsare". Ea, această moarte, constă în altceva
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
persoanei și a personalității, este departe de a fi baza identificării iubirii și morții.) Dacă citim până la capăt poezia, vom vedea că ceea ce, în primul vers, se arată a fi o "ucenicie a morții", adică iubirea, nu este decât o ucenicie a suferinței erotice; ceea ce - conform finalului - indică o falsă moarte: moartea adevărată, moartea invocată și dorită, este tocmai ceea ce poetul vrea să atingă prin "nepăsare". Ea, această moarte, constă în altceva: în absența suferinței, în eliberarea de ea. Abia la
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
invocată și dorită, este tocmai ceea ce poetul vrea să atingă prin "nepăsare". Ea, această moarte, constă în altceva: în absența suferinței, în eliberarea de ea. Abia la sfârșit se va vedea că ceea ce poetul lasă să se înțeleagă ca o "ucenicie a morții", este în realitate suma insuportabilă a chinurilor destinate celor ce se iubesc, și că adevărata moarte nu este iubirea; adevărata moarte, cea definitivă, nu se poate obține decât după ce nepăsarea va face din eul liric ceea ce acesta era
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
său, locul bine definit și rolul propriu în economia prozodică. El contribuie - cred eu - deopotrivă la sporirea aridității, a dimensiunii filosofice și a ambiguității. Vreodată, care aici înseamnă "cândva", vrea să sublinieze că incredibila "aventură" a iubirii, comparabilă cu o "ucenicie a morții", fixează ascea clipă - greu de imaginat - în care un eu personal, individual, se poate simți ales pentru o experiență care nu poate fi decât un dar - poate otrăvit - al zeilor. Acest vreodată indică momentul - incredibil - în care poetul
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
vreodată indică momentul - incredibil - în care poetul se simte răpit, ca de o grație sau de un blestem divin de forța voluptuos-dureroasă a Erosului. În al doilea rând, acest adverb de timp subliniază că orice experiență a iubirii (chiar ca "ucenicie a morții") se sustrage timpului, evadând în eternitate. Vreodată este echivalent, aici, cu acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A suferi din dragoste înseamnă a suferi veșnic, pentru că marchează participarea eului la o trăire supraomenească. Iată de ce
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
a căror cale de transmitere coincide cu filiația paternă, și după cum pielea lui Marsyas reacționa pe baza predispozițiilor moștenite de la omul viu, tot așa politologul nostru va rămîne prins în mănunchiul de obișnuințe mentale pe care le-a căpătat în timpul uceniciei sale marxiste. Cu alte cuvinte, cine ar putea fi pînă într-atît de naiv să creadă că fiul unui combatant comunist care și-a pierdut o mînă în războiul din Spania luptînd în aceeași tabără cu Valter Roman și împotriva taberei
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
vecinătate. Ceea ce nu încetează să spună Costescu e că, odinioară, orașul sau, mai exact, partea din oraș unde trăia avea o greutate mult mai mare în destinul târgovețului. Copilul deschidea ochii pe mesele din familie, apoi începea să-și facă ucenicia în pomii vecinilor, pentru a descoperi lumea alături de tovarășii de pe stradă. Era o cunoaștere mărginită, de bună seamă, dar mult mai intensă, mult mai legată de un loc de un spirit. Bucureștiul secolului XIX era colorat la propriu, fiind împărțit
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
Al. Săndulescu Simona Cioculescu, remarcabilă cercetătoare la Muzeul Literaturii Române, făcându-și ucenicia câțiva ani buni, după absolvirea facultății, la Institutul "G. Călinescu", s-a afirmat în timp ca un istoric literar avizat prin colaborarea la ediția academică Eminescu și individual cu studii și mai ales comunicarea multor texte inedite aparținând în genere
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
lui Victor Ponta - nominalizarea lui Robert Cazanciuc, secretar general al MAE, că ministru al Justiției - confirmă, din nou, că principalul criteriu de promovare îl reprezintă ori relațiile de cumetrie, ori relațiile de prietenie vechi, din liceu sau din facultate, ori ucenicia în slujbă lui Adrian Năstase. Ponta a dat zilele acestea o nouă definiție cuvântului tehnocrat: persoană care face parte din familie sau din cercul de prieteni și din gașca lui Năstase", scrie Monica Macovei pe blogul personal.
Macovei, atac la Ponta după nominalizarea lui Cazanciuc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38237_a_39562]